1,193 matches
-
al lui Mitsuhide, așa că, era improbabil ca un asemenea lucru să scape atenției lui. Totuși, nu avu necuviința de a-l lua la întrebări. Bătrânul vasal se grăbi să se ocupe de nevoile stăpânului său, cu speranța de a-l înveseli. — Ce-ați zice de un ceai și apoi o baie? Reputația lui Toshimitsu era îndeajuns pentru a stârni teama inamicului pe câmpul de luptă, dar, în timp ce-l ajuta pe Mitsuhide să se dezbrace, acesta nu se putu gândi la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide să nu se plictisească. Discută despre plantele și florile pe care le vedeau de-a lungul drumului, explica obiceiurile diverselor păsări, pe care le recunoștea după glas, și se purta cu solicitudinea unei femei de treabă care încearcă să înveselească o persoană bolnavă. Mitsuhide nu putea respinge o asemenea manifestare de sentimente sincere, dar Mitsuharu vorbea aproape numai despre natură, câtă vreme gândurile lui Mitsuhide erau preocupate de probleme omenești, fie că era treaz sau adormit, fie că mânuia pensula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce părea nedumerit. Distras de ochii pătrunzători care străluceau pe sub fruntea senină a bătrânului, răspunse ezitant: — Sunteți Doctorul Manase, nu-i așa? Stau câteva zile la Castelul Sakamoto și m-am gândit că o mică plimbare pe munți m-ar înveseli, după tristețea anotimpului ploios. — Nu există medicament pentru trup sau pentru minte decât o purificare ocazională a ch’i-ului printr-o plimbare pe coline și contemplarea naturii. De la prima vedere, aș spune că sunteți obosit de o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părăsesc eu dulceața mea și rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?" 12. Și copacii au zis viței: Vino tu și domnește peste noi." 13. Dar vița le-a răspuns: "Să-mi părăsesc eu vinul, care înveselește pe Dumnezeu și pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?" 14. Atunci toți copacii au zis spinului: Vino tu și împărățește peste noi." 15. Și spinul a răspuns copacilor: Dacă în adevăr vreți să mă ungeți ca împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ochii. —Am crezut că pleci acasă, mi-a spus el cu un zâmbet ștrengăresc. Imaginea mea de eroină cufundată în tristețe s-a clătinat puțin, din cauza nesiguranței. Mai devreme Chris fusese drăguț cu mine. Acum de ce nu mai era? —Hai, înveselește-te, mi-a făcut el cu ochiul. Sunt convins că unii ar fi încântați să-ți ofere un masaj, unul din acela complet, bazat pe reciprocitate. Pot s-o roage pe Sadie să le dea niște ulei, din ăla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am zis și eu! a protestat Clarence. Asta mi s-a spus mie atunci când frații mei m-au umilit. Nimeni nu ne poate face să ne simțim în nici un fel decât dacă le dăm noi voie. Noi încercăm s-o înveselim pe RACHEL, a urlat Don. Copila asta e SUPĂRATĂ! —Și eu încerc s-o înveselesc, a insistat Clarence. Dacă s-ar putea detașa de individul ăsta, Luke... —MAI TACI DRACULUI DIN GURĂ, s-au ridicat mai multe voci. — Când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mei m-au umilit. Nimeni nu ne poate face să ne simțim în nici un fel decât dacă le dăm noi voie. Noi încercăm s-o înveselim pe RACHEL, a urlat Don. Copila asta e SUPĂRATĂ! —Și eu încerc s-o înveselesc, a insistat Clarence. Dacă s-ar putea detașa de individul ăsta, Luke... —MAI TACI DRACULUI DIN GURĂ, s-au ridicat mai multe voci. — Când o să fii aici de cinci săptămâni, o să înțelegi ce vreau să spun, a zis Clarence cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vieți de când nu mai fusesem la dentist, dar știam care era protocolul. Margot și cu mine am stat în tăcere, citind exemplare zdrențuite din Mesagerul catolic, singurul material de lectură pe care-l aveam la dispoziție. Am încercat să mă înveselesc citind pagina cu „Intențiile oferite“, unde oamenii se roagă ca toate lucrurile rele cu care se confruntă să dispară. întotdeauna m-am simțit mai bine aflând că și alți oameni aveau probleme. Din când în când, durerea de măsea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plasă. Astă-seară e perfect, am răspuns cu dulceață în glas. — A, și scuze că ieri seară n-am venit la masă, la tine și la Brigit, a mai adăugat el. Iubitul Anyei i-a dat papucii și încercam s-o înveselesc. Simțeam că plesnesc de fericire. 44tc "44" A fost o întâlnire. Una adevărată. Luke îmi spusese că o să vină să mă ia la opt și jumătate și c-o să mă ducă la un restaurant franțuzesc. Am simțit un fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grâului. Pe față i se citea o îngrijorare care-l prindea de minune. Iar eu îl priveam plină de speranță. O, câtă savoare aveau momentele în care mă aflam în centrul atenției lui! — Ce-am putea face ca s-o înveselim pe Rachel? a zis el ca și când ar fi fost singur în cameră. Eu mă foiam pe scaun mai să dau pe-afară de-atâta plăcere. — Hai să facem o plimbare, mi-a sugerat el plin de speranță. — Unde? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în ciuda interogatoriului intensiv, Mike n-a vrut să recunoască nimic. Am avut noroc și după prânz fiindcă măgăreața a picat pe Misty. Ceea ce, pentru mine, a fost o dublă binecuvântare. Orice i se întâmpla rău lui Misty pe mine mă înveselea teribil. Și atâta timp cât cea umilită era Misty însemna că nu eram eu. Am scăpat destul de ușor, am realizat. Eram sigură că după atâta vreme de când eram la Cloisters nu aveau să se mai deranjeze atacând chestionarul meu. în afara zilei aceleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-ți face griji pentru mine. —Cu ce te ocupi? am întrebat-o curioasă. S-a dovedit că Nola avea o agenție de modele. Una dintre cele mai faimoase din Irlanda. Și că și ea fusese manechin. Chestia asta m-a înveselit. îmi plăcea ideea că era dependentă de droguri, dar, în același timp, avea o carieră superbă, de mare succes. Chestia asta mi-a mai diminuat sentimentul că făceam parte dintr-o subcategorie de ratați. O mulțime de dependenți de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbind și deschizând ușa larg, ca să scoată în față un buchet enorm, format din trei duzini de trandafiri roșii, cu cozi lungi. Am alergat să citesc biletul și am simțit un fior alergându-mi prin întreg trupul. Claire, Ca să-ți înveselească ziua. Gândul la tine este ceea ce-mi înveselește mie ziua. Ultimele săptămâni au fost minunate. Abia aștept să-mi mai petrec timpul în compania ta. Randall — Un admirator? m-a întrebat David. Presupun că da, am rânjit eu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un buchet enorm, format din trei duzini de trandafiri roșii, cu cozi lungi. Am alergat să citesc biletul și am simțit un fior alergându-mi prin întreg trupul. Claire, Ca să-ți înveselească ziua. Gândul la tine este ceea ce-mi înveselește mie ziua. Ultimele săptămâni au fost minunate. Abia aștept să-mi mai petrec timpul în compania ta. Randall — Un admirator? m-a întrebat David. Presupun că da, am rânjit eu. Îmi venea să mă dau peste cap. Ce ușurare- deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
foștii mei iubiți. În plus, nici pe femeie nu o puteam blama. Îmbrăcat cu un costum croit la mare artă și cu o cravată Hermes, Randall era, ca întotdeauna, mai mult decât frumos. Ei, mi-am spus singură ca să mă înveselesc, poate c-am intrat cu oiștea carierei într-un zid zdravăn, dar măcar îl mai am lângă mine pe bărbatul perfect. Randall s-a întors la masă și și-a așezat o mână pe umărul meu. Te iau mâine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
facultatea și să se retragă la un mic spital de țară, pierdut între nămeți și dealuri. Protejat, spera, astfel. Să le povestească cum se ocupase filozoful de cele lumești, de creșterea copiilor? Ca o doică, neobosită a-i hrăni, spăla, înveseli, nu doar a le propune lecturile și incertitudinile. Să le spună că ea însăși rămăsese, mereu, un fel de copil al lui Marcu Vancea? Cui să-i vorbești despre ceea ce fusese în urmă, cândva, tot mai în urmă, anulat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lovitură adevărată. Mai adevărată decât vă puteți imagina oricare dintre voi. Pauză de-o țigară La vremea respectivă, nu am luat nimic din toate acestea în serios. Tom trecea printr-o perioadă proastă - atâta tot - și Harry încerca să-l înveselească, să-i sufle un pic de vânt în pânze și să-l scoată din melancolie. Trebuie să recunosc că mi-a fost drag Harry pentru că îi cânta în strună lui Tom, acceptându-i fantezia lipsită de spirit practic, dar ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai bună prietenă a mea? O să-l omor! De cum am auzit asta, am vrut să plec din bar, continuă Amy, întinzându-se după un șervețel. M-am simțit foarte prost, pentru că Mike nu voia deloc să plece. Nu? am întrebat, înveselindu-mă deodată. Amy dă din cap. Mi-a dat impresia că era destul de enervat că l-am târât de-acolo. — Da? Deodată îl văd pe Mike într-o nouă lumină. Nu că ar fi spus ceva, adaugă Amy repede. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spune că s-a săturat de piscină. Propune să ne îndreptăm spre plaja Venice. Îmi surâde ideea. Să stai toată ziua pe marginea unei piscine mici poate deveni monoton, și plaja Venice e doldora de nebuni, cu siguranță mă va înveseli. O jumătate de oră mai târziu o aștept în holul hotelului. Nu ne ia mult să ajungem la Venice, cu toți oamenii ei ciudați și minunați și vânzătorii ambulanți. Culturiștii fac exerciții pe faleză, oameni pe role, cu piepturi enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe titluri și cam atât. Nu e nimic decât moarte și disperare în lume acum. Dacă nu e un afurisit de război, e un cutremur sau se aruncă vreunul în aer în numele religiei. Apoi dau la paginile mondene, ca să mă înveselesc. Îmi place să văd poze cu oameni care au ieșit în oraș și se distrează. Dar când dau pagina, îmi stă inima-n loc. Mă simt amețită. Iată-l. Adam. O poză imensă domină pagina. E în New York. Îmbrăcat mortal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu-i spune imediat, desigur, o sfătuiesc. Așteaptă până după ce ați terminat amândoi de mâncat. Lydia pare încântată că e înarmată cu această informație utilă. Și deși mă simt cam vinovată că am mințit, cel puțin am reușit să mă înveselesc. Capitolul 20tc " Capitolul 20" Sunt în drum spre casă. În mașina lui Mike. Dublinul se desfășoară în urma noastră în timp ce eu mă întind, închid ochii și mă relaxez. Da, știu la ce vă gândiți. Vă întrebați cum naiba am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și mă privește pe deasupra pungii. O, Doamne, da, sigur. Scuză-mă, Emma. Doar că n-am... eu doar... a fost un șoc enorm, crede-mă ! — Dar nu mi-ai spus cum a decurs Întâlnirea ta cu Phillip, spun apăsat. Ia Înveselește-mă puțin cu niște vești bune. Respirația lui Katie a devenit mai regulată Încet-Încet și Își ia punga de pe față. — Adevărul e că a decurs destul de bine, spune. O să ne mai Întâlnim ! — Vezi ? spun Încurajator. — E fermecător. Și blând. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
exact lipsa oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
uit la ea, iar ea își strânge halatul și mai bine în jurul ei, fără să zică nimic. Nu pot să cred! spun cu glasul ascuțit de uimire. Dumnezeule, lipsesc cinci minute și tu și începi o aventură toridă! Asta mă înveselește mai mult decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într‑un final. Nu e nici o aventură. — Deci, cine e? Îl cunosc? Suze îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nah să se accepte ca fiind un ratat. Prietenii lui sunt egoiști că-i stau în preajmă în timp ce talentul lui se duce pe apa sâmbetei. Ei îi cumpără de băut când e deprimat. Junli dă, chiar, petreceri speciale ca să-l înveselească. Îl invită pe Tang Nah să rămână la el acasă, ca să mă poată evita pe mine. Tang Nah îi zice lui Junli sufletul său pereche. Odată, Tang Nah mi-a mărturisit lucrurile pe care Junli și Dan le-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]