1,450 matches
-
înscris un gol în propria poartă de la circa 20 de metri, dorind să-i paseze mingea portarului Cornel Cernea și neobservând că cel din urmă ieșise dintre buturile porții. Acesta a fost unicul gol al meciului, consemnând-o pe Real învingătoare cu 1-0. Autogolul a fost decisiv atât pentru Steaua cât și pentru Real, întrucât în urma acestui rezultat Real Madrid s-a calificat matematic în optimile Ligii Campionilor în detrimentul Stelei care a pierdut orice șansă teoretică. După meci presa din România
Bănel Nicoliță () [Corola-website/Science/302452_a_303781]
-
mai scris-o, Dan Perșa este genul de prozator de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Oricât de elogiată i-ar fi o carte, următoarea străbate cu totul alte cărări tematice și stilistice. Formula din fotbal "echipa învingătoare nu se schimbă" nu are pic de relevanță când este vorba de scrisul lui Dan Perșa. După fiecare carte publicată, autorul aruncă tot din atelierul său de creație. Își montează o machetă nouă și începe o cu totul altă aventură
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
martie, la Brașov. Celelalte întâlniri ale Grupei Mondiale sunt: Slovacia - Spania, Elveția - Olanda, Australia - Austria, Argentina - Cehia, Rusia - Chile, Franța - Suedia și S.U.A. - Croația. Dacă va învinge Belarusul, echipa României va juca în sferturile de finală ale Cupei Davis cu învingătoarea din meciul S.U.A. - Croația. Pentru meciul de la Brașov au fost convocați următorii jucători - România: Andrei Pavel, Victor Hănescu, Răzvan Sabău, Gabriel Moraru, Victor Ioniță și Gabriel Trifu; Belarus: Max Mirnîi, Vladimir Voltcikov, Egor Puntus și Dmitri Novikov. Căpitanii nejucători ai
Agenda2005-10-05-Sport () [Corola-journal/Journalistic/283465_a_284794]
-
de victorie, să simți că te-ai răzbunat pe el. Asta e o chestie așa de goală. Așa de fără sens. E chiar o copilărie să vrei să câștigi în circumstanțele astea. Într-o situație ca asta nu există nici învingători, nici învinși. Dacă-ți pui mariajul din nou pe linia de plutire, atunci vei câștiga. Atunci vei fi victorioasă. Mama ar fi trebuit să se angajeze ca scriitor de discursuri pentru revoluționari. Materialul pe care tocmai mi-l livrase era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un moment dat, se îndură de el și-l eliberă, lăsându-și mâinile să-i cadă inerte, de parcă s-ar fi predat. Avea postura înșelătoare a unei învinse, dar de fapt i se vedea în ochi lumina triumfului, era o învingătoare! Doctorul făcu câțiva pași până la ușă, o deschise cu prudență, își controlă ținuta și, când păși în culoar, fu bucuros că nu se găsea nici un martor ocular sau niște nechemați ochi vicleni. Căută ieșirea. Ajuns afară, privi cerul. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
senină a gậndurilor către soarele care sta să răsară de după crestele munților. Mi s-a părut atunci în inconștiența mea candidă că reușisem să sfidez moartea, pentru că nu mă înfiorase cu nimic trupul acela golit de suflet. Mă simțeam puternică, învingătoare, întoarsă parcă dintr-o bătălie crậncenă, cu laurii victoriei încununậndu -mi fruntea, pur și simplu pentru faptul că nu mă speriasem în fața destinului tragic al tractoristului. La numai cậțiva anișori, mă simțeam deja o femeie puternică, gata oricậnd să întorc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să citească prima lor compunere. Iuliana Vlad era fiica directoarei școlii, Ionel Pricop era fiul milițianului din comună, iar eu eram fiica unui mort, pe mormậntul căruia crescuseră primele zorele și înfloriseră primii ghiocei. În unanimitate, glasurile candide mă declaraseră învingătoare. Am avut cea dintậi oara în viață convingerea că valoarea depășește barierile prejudecăților, că port în mine fiorul creației artistice și că, probabil, vreodată voi ajunge un scriitor onest. Curậnd însă a început odiseea schimbării învățătorilor ; un lung șir de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
încă lipiți de buzele roșii ale Laurei. Hugo observase că, în ultima vreme, copilul dezvoltase o fascinație pentru guri și dinți. Așa că de ce nu vii odată pe la mine să bem ceva? Hugo a realizat că Laura era hotărâtă să iasă învingătoare. —Ești foarte amabilă, a zis el uitându-se, cu subînțeles, prin ușa din spate a mașinii, la fiul lui. O criză din teama de separare n-ar fi fost nicicând mai bine-venită. Dar copilul continua să se holbeze, în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A, eu l-am pierdut deja pe Theo. Vorbele astea au avut un efect electric. Alice s-a întors îngrozită. —Cum - ați avut deja audierea? Nu, dar o să aibă loc în curând. Și nu mă aștept să ies de-acolo învingător. Sigur că tu vei fi citată în calitate de persoană cu care am comis adulterul, a spus Hugo zâmbindu-i cu regret. Alice a tresărit. Citată ca adulterină într-un proces de divorț. În calitate de cealaltă femeie. De seducătoare malefică. Nu era rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
căței vorbesc, perverșilor mici.“ Și În timp ce clienții săi din fața camerelor de luat vederi Își purtau cățeii cu grație prin toate comenzile de la „șezi“, „culcat“, la „stai“ și „vino“, Harry Îi dădea Înainte ca să-i facă pe toți să se simtă Învingători, Încrezători și continuu motivați. „Ademeniți-vă câinele. Așa, dați-i cu bucățica de brânză pe la nas, acum mai pe spate până când ia poziția de «șezi». Ușor, ușor... Daaaa! Bingo! Dați-i recompensa imediat. A reușit. Și dumneavoastră ați reușit. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
luat parte pentru consfințirea pe câmpurile de bătăliei a Independenței sale, proclamată în Parlamentul de la București la 9 mai 1877 și mai cu seamă încheierea acestuia au adus iarăși în discuție problema Basarabiei. Prin politica sa duplicitară, Rusia, ca putere învingătoare, urmărea acapararea de noi teritorii, în viziunea planurilor sale expansioniste urmărindu-se calea spre Constantinopol și Mediterana dar și crearea unei Bulgarii Mari, cu statut autonom în cadrul Imperiului rus, ori independentă, care să constituie o anexă a țarismului și o
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Dobrogei. Prin poziția sa fermă pe care a adoptat-o față de Rusia, în problematica Basarabiei, România a afirmat că pământurile românești nu pot fi negociate sub nici o formă, pentru că erau un drept al statului român. În această situație, Rusia, în calitate de învingătoare în războiul ruso-româno-turc, din 1877-1878, alături de care, de fapt, se afla și România, având sprijinul unora dintre Marile Puteri, și-a impus punctul de vedere în problema Basarabiei de Sud și a reușit să răpească din nou o parte din
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
teritoriile călcate de cizmele Armatei Roșii (cu excepția Austriei), izgonind ocupantul nazist în retragere, și devine, în scurtă vreme, o putere multinațională. Această schimbare structural-politică a fost consacrată prin acordurile încheiate în timpul războiului și imediat după terminarea acestuia, de către membrii coaliției învingătoare. Ca o generalizare, am putea spune că Blocul Sovietic astfel constituit a fost în întregime subordonat intereselor sovietice și că statele cuprinse în el au dus o politică externă și de securitate națională riguros dictată și controlată de Moscova. Chiar dacă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Sovieto-Română este fixată în conformitate cu “Acordul Sovieto-Român“ din 26 iunie 1940, ori este de notorietate că la acea dată indicată, nu a fost încheiat nici un acord între România și U.R.S.S. Acest neadevăr istoric era, de fapt, consecința înțelegerilor dintre statele învingătoare în cel de al II-lea război mondial de a-și împărți Europa în zone de influență, în care U.R.S.S.-ului i-a revenit Europa de Est.
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1664]
-
doar ei ar fi putut s-o spună. Carnea lor lovită și însângerată era vie, fragedă ca săpunul, spre deosebire de cea a României mele. Se cam tăbăcise țărișoara mea, degeaba căutam eu să mă conving că suntem la fel, murdari, dar învingători. Nici mintea, nici mirosurile noastre nu semănau: eu încă trăiam, ea se clătina obosită, ca o scleroză în plăci. Primise prea multe bușituri, și-acum veneam și eu, să-i dau lovitura de grație. Sau, cine știe, poate s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
același timp?“, m-a prins Maria, zâmbind cu toată fața. Zâmbetul ăsta îmi lumina seara. „Știi bine că nu-mi reușesc două lucruri în același timp.“, am recunoscut. „Nu bine, în orice caz.“ Maria m-a mângâiat pe cap, liniștită, învingătoare. Nu reușeam să câștig tot timpul, uneori nu meritam, alteori nu eram atent, alteori pur și simplu nu conta. De fapt, conta întotdeauna. Miza exista permanent, nu trebuia nici o clipă să lași garda jos, trebuia să fii atent la cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dar, până la urmă, cine este acest voievod Ștefan? 7 mai 1470, muntele Iga, Japonia Cei zece Ninja se Întorceau fără grabă, urcând călări drumurile spre tabăra clanului Takamori. Nimeni n-ar fi putut ghici, privindu-i, dacă sunt Învinși sau Învingători. Călăreau cu spatele drept, privind parcă În vid. De fapt, era privirea aparent pierdută care acoperea Întregul câmp vizual, două treimi din sfera spațiului Înconjurător, căci ultima treime se afla În spatele lor. Acoperirea ei nu mai era Însă necesară, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și de batjocura neamului românesc care, după cum zice și Miron Costin, e un neam râzător de feliul lui. Nu le mai rămâne decât arma cea mai de jos a spiritului: minciuna și mistificația. Neputincioase arme contra adevărului pururea deși târziu învingător, dar singurele ce le-au rămas. De aci vorbe ca "monomanie, absurditate, poznaș, ziar de insulte, amenințări de asasinat, falsificarea lui Lamarck sau Darwin" toate neputincioase în contra unui adevăr limpede ca lumina zilei, dovedit prin cărți gospod, răsdovedit prin realitate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
plaiurile lor de munte: sârbii în asprele înălțimi spre nord de lacul Scutari, albanejii în munții despre sud de acest lac. Din timpul acesta datează domnia strâmtă a apărătorilor Serbiei mari, risipiți în câteșipatru părțile de cătră osmani, aproape pururea învingători, de la bătălia din Cîmpul-Mierlei (Cossovo), începînd și trecând prin toate evenimentele războinice cari i-au urmat; o domnie al căreia teritoriu era aproape identic cu acela al Muntenegrului înainte de evenimentele celor din urmă ani. Astfel Muntenegrul e o rămășiță a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
devin clare privite retrospectiv, nu este surprinzător că uneori rezultatul apare ca inevitabil. Toată lumea uită Însă că lucrurile se puteau petrece și altfel, iar când se uită acest fapt, se face un pas Înainte În direcția naturalizării triumfului revoluționar. Când Învingători precum Lenin ajung să Își impună teoriile nu atât În derularea evenimentelor revoluționare, cât În scrierea istoriei oficiale postrevoluționare, aceasta din urmă pune accentul, de obicei, asupra dinamismului, scopului și geniului liderilor, minimizând rolul hazardului. Paradoxul final a fost, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
flamuri. Ceremonia încingerei săbiei va avea loc în 8 sept. [25 august 1876] DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI ["ÎN DESELE CIOCNIRI... "] În desele ciocniri cari se întîmplă în preajma întăriturilor de la Alexinaț, atât o parte cât și cealaltă susțin a fi rămas învingătoare. Astfel turcii anunță sub data de 1 sept. cumcă au luat cele din urmă întărituri sârbești de pe malul stâng a Moravei, că, după o luptă de unsprezece oare, sârbii au fugit la Alexinaț, și că, a doua zi ei aveau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ai Marsiliei, unde pesta a ucis jumătate din populație, primul semn de speranță, anunțând că epidemia intra în reflux, a fost apariția unui car funebru. El a fost primit cu strigăte de entuziasm, de bucurie, ca un car de general învingător, deoarece arăta că oamenii începeau să-și îngroape iarăși morții. Cine s-a nimerit să vadă Siena într-o noapte cu lună s-a convins că Evul mediu e încă viu. Și aici la Chichen-Itza timpul este echivoc. Ai impresia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
el prelungindu-se uneori mai multe ore și chiar zile. A recunoaște. Învingătorii câștigau bijuteriile spectatorilor. În schimb, învinșii erau sacrificați. Decapitați. Basoreliefurile din zidurile care mărginesc arena înfățișează cele două echipe separate de discul morții. Apoi, cum căpitanul echipei învingătoare decapitează cu o secure de obsidian pe căpitanul echipei învinse. Sângele țâșnește, transformîndu-se în șerpi care fecundează pământul. Din gâtul fiecărui decapitat câte șapte șerpi. Căci, în realitate, jocul era un ritual religios, o ceremonie care recrea lupta dintre Quetzalcoatl
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc hora spartă, știindu-se urmăriți de toți, mai ales de fetele frumoase, cum cred ei. În sat s-a vorbit mult: abia acum, de ast' noapte, de cînd a stat de vorbă cu Nelu Arbore, Mihai își aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
faptul că tu ții la mine este important. — Și ce te face să crezi că am să țin la tine și în continuare, Palmer? am întrebat. Simțeam că mi se întunecă mintea. — Ai să ții, răspunse Palmer. — Dragostea pentru rivalul învingător? — Psihicul este un material ciudat, zise el, care are propriile sale căi de a se reechilibra. Își caută automat avantajele, consolările. Este aproape în totalitate o problemă de mecanică, prin modele mecanice îl înțelegem cel mai bine. Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]