748 matches
-
în suflet până când solii Stăpânului nu vor ajunge cu bine în Nueva España. Cu toate acestea, Matsuki rămase mut ca un pește, așa că am continuat să recit din Sfântul Breviar. — Senior Velasco, zise el cu o voce care parcă mă învinovățea pentru ceva. Aș avea o întrebare pentru dumneavoastră. Cu adevărat v-ați îmbarcat pe acest vas ca tălmaci pentru noi, solii, sau urmăriți altceva? Ca să vă servesc ca tălmaci, firește. Eram uimit. De ce mă întrebați? — Atunci, din îndatorirea dumneavoastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
O să mă întrebe negreșit cu ce însărcinare fuseseră trimiși încoace solii. O să scoată iarăși la iveală nepotrivirea dintre faptul că pe de o parte naifu îi prigonea pe credincioșii creștini, iar pe de alta trimitea soli. Mai mult, o să mă învinovățească pentru că am ascuns faptul că munca de propovăduire din Japonia se află într-o stare jalnică și, nu numai că am ascuns acest lucru, dar am și stăruit să privesc totul într-o lumină încrezătoare. Pe măsură ce mă gândeam, una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le-a propovăduit păgânilor cuvântul Domnului. Până și Sfântul Pavel a fost împiedicat, ocărât și batjocorit de către frații lui creștini. Mai marii Bisericii din Ierusalim au socotit că Sfântul Pavel n-avea nici o chemare pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a încercat să propovăduiască învățăturile Domnului altor popoare. La fel mă disprețuiesc și pe mine iezuiții din Ordinul Sfântul Petru ca pe un preot nevrednic să propovăduiască în Japonia. Pe când încercam să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înclină și el capul în fața episcopilor și își împreună mâinile pe piept. Cu un glas puțin răgușit, începu apoi să vorbească: — Vreme de treizeci de ani cât am stat în Japonia, am văzut cu ochii mei greșelile de care ne învinovățește părintele Velasco pe noi, cei din Ordinul Sfântul Petru. De aceea, n-am să tăgăduiesc acum spusele sale. Într-adevăr, ordinul nostru a arătat prea mult zel. Și din prea mult zel am împins uneori lucrurile prea departe. Însă prigoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aplecă înspre mâna groasă pe care i-o întinse cardinalul și își ceru singur iertare. — Îmi dau seama că și eu sunt vinovat pentru greșeala japonezilor. Dar știind câte suferințe au îndurat până astăzi... Nu te-am chemat ca să te învinovățesc, îl întrerupse cardinalul. Sfinția Sa Papa a ascultat de la mine cum stau lucrurile și a arătat o compătimire adâncă pentru japonezi. Velasco stătea cu ochii în pământ fără să zică nimic. Mila sau compătimirea nu îi aduceau nici o răsplată. Nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul nostru pentru că i-a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui Velasco și a trimis în Nueva España o scrisoare în care spunea că va primi preoți creștini. Stăpânul nostru trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se structurează două categorii de copii: cei care se autoînvinuiesc pentru că au fost abandonați determinându-i să manifeste adeseori un comportament depresiv, de retragere în sine și lipsa dorinței de comunicare. În mod contrar, cealaltă categorie de copii tinde să învinovățească pe alții pentru propriul status, fie pe părinții biologici, fie pe părinții adoptatori. În acest caz, dificultățile de adaptare se manifestă sub formă externalizată prin: furie, agresivitate, comportament de opoziție, minciună, furt etc.250. Alături de variabilele anterior menționate, Brodzinsky mai
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
reformatori n-au îndrăznit să le năruiască, temându-se de o completă nereușită și de furia poporului. Însuși Mântuitorul, la un moment dat, când Evreii Îl priveau pieziș, Îl urmăreau să-L prindă în cuvânt, Îi întindeau curse și-L învinovățeau, că li se strică Legea și Proorocii înțelegând prin Lege tradiția și datinile Mântuitorul circumspect și atotcunoscător zice: "N-am venit să stric Legea și nici Proorocii, ci să le împlinesc (să le desăvârșesc)". Și-a dat seama, cât de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a speriat și a fugit după ei. Într-un sfârșit i-a găsit ascunși În parcarea de sub clădire, acolo era un robinet și ei apucaseră să se spele de sânge, dar lui nu i-au dat voie și l-au Învinovățit că din cauza lui Winston nu era nici viu, nici mort, că dovedea cruzime față de animale, că din cauza lui s-a rupt cuțitul pe care Ronen l-a adus de acasă, și au zis că precis Îi va turna, doar Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nervozitate în presă și-n societatea civilă în legătură cu reformiștii din CSM. Care e problema? Au fost așteptări foarte mari. — Nu toți membrii CSM sunt reformiști. Doar o parte. Noi luăm deciziile capitale prin votul majori tății. Iar uneori am fost învinovățit de decizii pe care nu le-am luat. De asta m-am convins c-ar fi bine să scriu pe blogul meu tot ce fac. Inclusiv în cazul cu Morar și DNA. — Vă referiți la acea inițiativă a CSM de
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
La declanșarea unei proceduri de verificare a lui Morar - în plenul CSM a ieșit o decizie diferită de opțiunea mea, eu n-am votat pentru investigarea șefului DNA. Nu mi se pare în regulă ca susținătorii ideilor noastre să ne învinovățească. Cred că nu se înțelege cum funcționează CSM. În al doilea rând, cred că nu se apreciază ce facem, pentru că lucrurile care se văd sunt mai puține decât cele pe care le-am făcut. În al treilea rând, 2011 a
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
umerii acoperiți de o cămașă de poplin. — Imediat ce am ajuns aici, am căpătat un tremur al mâinilor și picioarelor. Primul doctor la care m-am dus a zis că dezvoltasem un caz de instituționită. —Poftim? Firește, doctore, că nu te învinovățesc. Individul era un prost, dar mă dusesem la el pentru că avea un nume bun. Toată lumea de la Marseilles știa cât de mult ura Europa. „Cimitirul evreilor“ o numea. Un om ca el nu putea trimite pe cineva înapoi, nici măcar pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a spus el o jumătate de oră mai târziu, pe când stăteam la o masă unsuroasă într-un restaurant non-stop. În lumina lămpilor de deasupra, falca lui nerasă părea lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și nu reușise să îi găsească nici o fisură. —Cu ce să te păcălesc? l-am întrebat. Că un mucea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
poți simți vinovat prin asociere. Știți pe cine învinuiesc pentru afacerea Rosenberg, totuși? Pe Julius și pe Ethel. Nu pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers la moarte cu o demnitate tăcută. Ce știu ziarele despre astfel de lucruri? Acei doi băieței vor auzi strigătele părinților lor pentru tot restul vieții. De asta îi învinovățesc pe Julius și pe Ethel Rosenberg. Ar fi putut să oprească execuția în orice moment. O linie telefonică spre Washington a fost deschisă până în ultima clipă. Tot ce trebuiau să facă era să mărturisească, și sentințele lor ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ascunsese cu el în Prinsengracht 263, a fost în spitalul de la Auschwitz. Amintirea era extrem de dureroasă pentru domnul Frank. Îl rugase pe băiat să rămână. Băiatul spusese că își va încerca norocul în timpul marșului forțat. Domnul Frank încă se mai învinovățea pentru că nu reușise să îl convingă pe băiat, care îi fusese ca un fiu, să rămână cu el. Mai era un paragraf. Orice altă viitoare încercare de a-l hărțui pe domnul Otto Frank sau de a mă da drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui Pfeffer, el nu era cu adevărat soțul ei. Tata îi făcea mamei semn să tacă de fiecare dată când aducea vorba despre asta. Doar legile rasiale îl împiedicaseră pe Pfeffer să se însoare cu Charlotte. Nu puteai să o învinovățești pe Lotte pentru asta. Tatăl meu o plăcuse întotdeauna pe Charlotte. Și cine putea să îl învinovățească pe Pfeffer? Lotte arăta ca Jean Harlow. Cred că avea cam treizeci de ani când o întâlnisem de câteva ori, înainte să dispărem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiecare dată când aducea vorba despre asta. Doar legile rasiale îl împiedicaseră pe Pfeffer să se însoare cu Charlotte. Nu puteai să o învinovățești pe Lotte pentru asta. Tatăl meu o plăcuse întotdeauna pe Charlotte. Și cine putea să îl învinovățească pe Pfeffer? Lotte arăta ca Jean Harlow. Cred că avea cam treizeci de ani când o întâlnisem de câteva ori, înainte să dispărem, dar noaptea, sub cearșafuri mirosind a acru și a transpirație - chiar și atunci când făceam rost de săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu un hoț; că mă rușinam cu mama - dar care băiat nu se rușinează -, însă o iubeam și aș fi dat orice să nu mă fi certat cu ea în noaptea de dinaintea venirii Poliției Verzi; că uneori încă îl mai învinovățeam pe tata că nu ne-a scos de acolo la timp și că mă uram pentru că în cele din urmă scăpasem. Copiii mei ar fi dus-o poate mai bine dacă le-aș fi spus adevărul. Poate Madeleine nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ceea ce ascundeam eu nu era ceva mai grav. Nu am întrebat-o ce voia să spună cu asta. Aveam o idee mai clară decât ea despre crime pe care aș fi putut să le comit. Nici copiii nu m-au învinovățit. Spre deosebire de mama lor, totuși, nu își puteau imagina de ce am tăcut toți acești ani. Poate că am reușit până la urmă să îi protejez. Copiii și-au asumat noul lor trecut, dorind să plătească înapoi cu aceeași monedă. Abigail avu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sub o fereastră a spitalului. N-aș putea să spun că m-am bucurat. Dar am resimțit Întîmplarea ca pe o pedeapsă cuvenită pentru felul În care mă pusese pe jăratic. În mai puțin de o lună Însă, fiindcă mă Învinovățeam Într-un fel de moartea lui și nu conteneam a frămînta cele auzite de la dînsul, aveam să-mi dau seama cîtă dreptate avusese. După ce el s-a dus, mama Maria nu și-a mai văzut rostul În sat. A vîndut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un porc de om, atunci cu atât mai rău. Pe pământurile mele nu-i loc pentru porci, de nici un fel. Jonas nu spuse nimic, dar se întoarse spre ceilalți, ținând stingherit pușca pe braț, cerându-le parcă să nu-l învinovățească. — Puteți pleca, spuse fermierul drept încheiere. După o clipă, spațiul din fața lui era gol, și nu se mai auzi decât lipăitul pașilor desculți dibuind prin întuneric drumul de-a lungul potecilor, și frânturi de vorbe din ce în ce mai mânioase. Jonas rămase lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Belmonte încearcă de a o răpi pe Constanța ajutat de Pedrillo. Sunt descoperiți de Pașa Selim care hotărărște să le pună capetele în ștreang, mai ales că află cum că Belmonte este fiul unui mare dușman al său. Belmonte se învinovățește că din cauza lui va muri Constanța. „Eu te duc în mormânt, din cauza mea mori”. Constanța, de asemenea, se consideră vinovată, dar în același timp acceptă senină moartea: „Nu te-ntrista, iubitule! Ce este moartea? O cale către pace.” Ultima scenă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îl vezi de impunător, pe atât este de sensibil. El a fost singur la părinți, răsfățat, n-a trecut prin greutăți ca acum să primească această groaznică lovitură. Mi-e și milă de el. Plângea ca un copil, tot o învinovățea pe maică-sa. — Femeia aia ce zicea? — Nici ei nu i-a fost totuna. Mustrată de remușcări, știindu-se vinovată, nici nu prea stătea pe lângă noi. Nu ți- spus nimic, nimic? — Când am plecat și-a cerut iertare spunând cî
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în deplină siguranță. Pentru prima dată de când era aruncat de colo, colo de vâltoarea evenimenelor, era liber să acționeze după bunul său plac, liber... În sfârșit, adică între anumite limite. Se întoarse să-l privească pe Prescott, factorul necunoscut. Să învinovățească trecutul? La ce bun? chiar și pe o asemenea noapte neagră, împuțită, avea vreo altă soluție în ce-i privea pe acest om? Prescott îl ajutase să evadeze. Prescott cunoștea o mulțimea de lucruri care-i puteau fi utile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]