769 matches
-
oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la care, zicea ea, trebuia să ajungem neapărat dacă doream să fim siguri că ne pierdem urma de tot. - E acolo o apă Învolburată foarte, dar dacă ne punem cu bulumacii pe ea, ne scoate În cel mult două zile la Marea cea mare. - Marea cea mare? - Așa spun bătrânele că-i zice, dar nici ele n-au văzut-o vreodată, ne mărturisi Runa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Runa și i-am făcut semn să tacă. Nici să geamă nu mai putea de acum, săracul! - Încotro? am Întrebat-o pe Runa. - N-am mai fost niciodată pe aici. Doar În povești am auzit de apa aceea care curge Învolburat și nu știu să ajung la ea decât așa cum ne-a fost lăsat de bătrâne. Numai că Vinas, nenorocita, se duce tot Într-acolo, pe drumul pe care Îl știu și eu, și-i cară după ea și pe uriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puse la cale Între oameni. Fie el chiar Moru cel ce le-a pus la cale! Of, of, nici măcar clipa aceea nu-mi făcea cu adevărat bine. Nu-mi ieșea din minte lucrul acela alcătuit de Enkim pe marginea apei Învolburate, fără să spună nimic, profitând de chinul meu și al Runei de a târî de un bulumac cu care să-l scăpăm și pe el de urmăritori. Oare chiar avea nevoie să scape de ei? Sau făcătura lui era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
două categorii, cărți bune la dreapta și cărți proaste, tot înainte pe stânga. Și Dicționarul aproape că i-a lunecat din mână, în timp ce pe chip i se lățește un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
căprioare în brațele ursului; clipea palid, zâmbea palid, dar într-însa pulsa frenetic inima unei tinere fete. Fața osoasă a lui Victor se îneca în valurile părului ei, doar ochii strident de albaștri distingându-se o comoară pe fundul mării învolburate. Cei doi amorezați, pe canapea, nu se potriveau cu decorul auster al salonului. Fiecare inspira suflul celuilalt cu jind, ținându-l cât mai mult în plămâni. În al lor glob de sticlă, trăiau dependeți unul de celălalt. Grav, o lovitură
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
îndelungate nopti a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, simti cum alunecă într-un somn lung... lung, cu vise... Se făcea, că era într-un loc necunoscut, cu un peisaj abrupt cu multă verdeață... o apă mare, învolburată, cobora din munți vijelioasă printre stânci. Iorgu trebuia să treacă de partea cealaltă a apei, ca să ajungă sus pe munte la Schit, pentru rugăciune. Printr-un vad, mai puțin adânc, păsind cu băgare de seamă pe pietre, a trecut de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori își tropăiau înveselite încălțările, ori de câte ori li se părea că 105 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poeții din epocă, Heliade acordă mai mare prețuire realității literaturii decît realului propriu-zis. Căci obiectul trecut prin literatură este superior unuia rămas În afară, În sacra (altfel) natură. Natura este și pentru Heliade o sumă de piscuri, de sublimități: marea Învolburată, munții albiți de zăpezi, valea profundă, luna, soarele, cîmpul Înverzit etc. CÎnd se Întîmplă ca În raza de percepție a poetului să intre și lucruri mai modeste, grija lui este, atunci, să le schimbe statutul printr-un proces fioros de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De câte ori se întrebase, după ce citise operele lui Tasso 43, cel rol ar fi trebuit să aibă poetul. Autorul din Sovrento fusese pe-aproape, dar nebunia lui nu-i îngăduise să dea o judecată limpede și echilibrată; izbucnise un torent poetic învolburat și deplin, care însă te uluia în plan teoretic. "În Poetica mea voi clarifica rolul poeziei și mai ales voi sublinia ce trebuie să facă ea pentru a se bucura de privilegiile lumii și a nu rămâne a șaptea roată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Bistrița a fost închis datorită apariției unor trepidații cauzate de valurile ce loveau pilonii podului. Scăpate de sub control, apele au măturat, nestăvilite, întreaga vale a Trotușului. Mulți oameni au rămas izolați, fiind nevoiți să îndure tot felul de lipsuri. Apele învolburate ale Trotușului au luat cu ele viețile a patru oameni. Singurul mijloc de transport pe aceste meleaguri a fost, timp de o săptămână, elicopterul. Municipiul Onești, aflat la confluența a patru ape curgătoare - Tazlău, Oituz, Cașin și Trotuș - era să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Vrancea, a fost, se pare, localitatea cea mai bătută de soartă. Aici, Dumnezeu și-a întors fața de la pământeni. Peste 700 de case au fost înecate de ape, linia ferată a fost frântă și un om a sfârșit în apele învolburate ale Trotușului. Și în localitatea Mănăstirea Cașin au murit doi oameni, iar o bătrână din Helegiu a dispărut și ea sub ape. Din datele centralizate la nivelul județului Bacău, până la data de 14 iulie 2005, numărul caselor inundate era de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
clopotele, auzi? Cantoniereasa se uită de la unul la altul, destul de liniștită în aparență și zise cu glasul ei puțin cântat: - Biserică este în satul de la șosea, dar între noi și sat sunt apele, pe o asemenea noapte, cu apele astea învolburate nimeni nu ar ajunge acolo. A te duce, înseamnă moarte curată. Într-un an cu ape tot așa, a luat o căruță cu cai cu tot, de au găsit- o, hăt devale, la marginea sălciilor. Pe căruțaș nu l-au
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ar fi viață de om, am trăit aici tocmai acești ani, care trec cel mai repede, adică anii când bătrânețea bate la ușă, am văzut venind primăverile, verile când iarba creștea chiar și între pietrele de aici, toamnele cu ape învolburate, de trei ori era să mă ia apa cu tot cu vagonul în care stau. Și fericirea mea ca mai mare este să stau aici să privesc șesul acesta și să mă gândesc la ce aș fi putut face dacă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și nici nicăieri altundeva. S-a descurcat întotdeauna, ca și părinții lui când trăiau, pe cont propriu și s-a descurcat bine, după cum recunoștea și el, iar pensiunea nu era altceva, decât o plută rătăcită și uitată în mijlocul unui ocean învolburat și ostil, dar pe care se simțea liber, fericit și protejat, tocmai pentru că era ocrotit de cel mai puternic om din țară despre care povestea el cu emfază, de câte ori se ivea ocazia: înainte de a fi închis la Doftana, o iarnă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cădea, fără întrerupere, de la o înălțime apreciabilă direct pe bolovanii rotunjiți, netezi și alunecoși din cale-afară, de pe albia unui pârâu, sub formă de cascadă, însoțit în același timp de un zgomot prelung și plăcut. O mică Niagară a copilăriei. Apa învolburată cădea permanent în albia pârâului cu mai multe ramificații, cunoscute de localnici sub numele de "Trei Calici". Locuitorii din preajmă spun că numele vine de la trei familii de sărmani, care nu aveau nici după ce bea apă, adică trei calici, care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și pe ce calcă. Distanța dintre urmăriți și colții fioroși ai urmăritorilor se micșora cu fiecare clipă. Cu fiecare clipă pericolul creștea exponențial. În stânga: canalul cu apă adâncă, ce ducea spre moara amintită a domnului Filderman, iar în față, apa învolburată și stăvilarul. Puntea din bușteni de brad, legată cu scoabe, dispăruse ca prin minune. In canal nu puteau sări, pentru că surioara lui se temea de apă și nici nu știa să înoate. Stăvilarul din față! El era singura lor salvare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
brad, legată cu scoabe, dispăruse ca prin minune. In canal nu puteau sări, pentru că surioara lui se temea de apă și nici nu știa să înoate. Stăvilarul din față! El era singura lor salvare! Numai peste stăvilar puteau traversa apa învolburată și puteau să ajungă pe celălalt mal fără a fi sfâșiați. Trebuiau să se grăbească. Mai era un singur obstacol. Prima treaptă din beton armat era perfect verticală, la înălțimea umărului. El dintr-un salt disperat, scrijelindu-și mâinile și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
e o nouă Revelație. Nu suntem singuri și va exista întotdeauna un nou început, un nou Avatar. 5.13. De Crăciun, fii mai bun File de poveste Copacul meu trăia undeva la o margine de deșert supărat, sau de mare învolburată, pe unde bîntuie pescărușii. Bătut de ploi, curbat de vînt, aproape că se uscase; se hrănea greu din nisipul mîlos de la poale. Semăna bine cu un corn de ren vertical. Adică mai avea trei crengi cenușii și plate ca platitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pâraielor și izvoarelor cu apă limpede care răbufnesc din munți, rostogolindu-se printre stânci. Observăm cum se desfășoară sub ochii noștri Carpații (Orientali, Curburii, Meridionali, Banatului și Apuseni). În curgerea lor, pâraiele și izvoarele se adună pentru a forma râuri învolburate ce străpung Subcarpații, podișurile (Transilvaniei, Moldovei, Getic, Mehedinți și Dobrogei) și dealurile (Banatului, Crișanei și Silvaniei). Râurile străbat apoi lin câmpiile (Română și de Vest), pentru a-și continua drumul spre Dunăre (sau, foarte rar, spre principalul afluent Tisa, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rănesc orizontul. Sub rocile lipite pe trupul munților, se ascunde o lumină tainică. Strălucitoare minereuri scânteiază, radiind pretutindeni 13. Cu focul lor, aprind întunericul din subteran. Din adâncuri, țâșnesc, clipocind printre stânci, izvoare 14. Se adună în râuri repezi și învolburate, unde păstrăvi și lostrițe lacome, pitite printre pietre, vânează obleți și scobari nerozi. Coborând, cu pași iuți, printre jnepenișuri, ne strecurăm pe sub umbra și răcoarea brazilor, pinilor și molizilor. Zări îndepărtate sunt cuprinse de verdele intens colorat și aromat de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
al lucrurilor. Or, încrederea este singura care-i oferă siguranța vitală. Iar credința este, în toate religiile lumii, încredere originară. 2.10. ȘCOALA DE LA FRANKFURT Avem de-a face cu o școală de gîndire oarecum inedită pentru peisajul și-așa învolburat al științei economice, o școală care umple un gol în cercetarea noastră doctrinară. Cred că ne ocupăm prea mult de autori cunoscuți și școli consacrate și uităm contribuții ce par minore doar pentru cei ce nu le citesc sau în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tipic pentru forma parodică a interludiului, reia structura spectacolului no, cu toate personajele și componentele sale: shite, waki, ky:gen, cor și acompaniament muzical. Cântul-de-drum tradițional al lui waki devine aici cel al unui năstrușnic călugăr călător, pe care apele învolburate ale râului îl rostogolesc ca pe o coajă de castană. Waki ajunge în sfârșit în fața unei ceainării, unde trecătorilor li se oferă câte o ceașcă de ceai în memoria sufletelor strămoșilor unui om ce murise cu ceva vreme în urmă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
locuitor al insulei pe care naufragiase cu mult timp în urmă. El ajunsese aici alungat din lumea unei curți domnești, iar puterile sale magice sunt, în realitate, legate de ostrovul pe care îl azvârlise soarta lui de surghiunit și valurile învolburate ale mării. La începutul piesei, Prospero își scoate mantia fermecată pentru a-i dezvălui fiicei sale, Miranda, adevărata sa poziție socială, rangul avut odinioară în lume: e duce de Milano și, cu doisprezece ani în urmă, căzuse victimă uneltirilor perfide
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care suntem și noi de acord: „Nu putem numi drept conflict cazurile când omul întâmpină în drumul său un obstacol exterior de ne trecut. Conform acestei logici, ar trebui să vorbim, bunăoară, de starea conflictului între om și un râu învolburat, care constituie pentru om un obstacol exterior de netrecut. Dar, lăsând la o parte acestei observații, noi trebuie să recunoaștem că stările psihice în acestei trei tipuri sunt foarte diferite, fiind dependente de conținutul, forța și semnificația tipurilor respective”. (op. cit
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]