782 matches
-
Elena Marin Alexe Mi-ai scris numele în soare dogoritor Ca să mă topesc și să ard de dragoste pură Pe aripi de nor Mi-ai scris numele pe ape învolburate și line Ca să duc precum valurile vestea cea bună Cu gândul la Tine Mi-ai scris numele pe munții înalți și cărunți Ca să rămân neclintită ca ei langă Tine mereu Râvnind la virtuți Mi-ai scris numele pe înmiresmatele flori
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
fapte bune.Odată a găsit niște pui de pasăre care căzuseră din cuib și țipau și plângeau neputincioși. Ea i-a luat ușor În palmă și i-a așezat În cuibul lor. Altădată căzuse un pui de căprioară În apă Învolburată și zâna-i sări repejor În ajutor, salvându-l de la Înec. Într-o zi se prinsese un iepuraș În cursa vânătorilor și ea Îl elibera. La Început celelalte vrăjitoare o priveau pe Zâna ca pe o ciudata, Însă cu timpul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
căprioare în brațele ursului; clipea palid, zâmbea palid, dar într-însa pulsa frenetic inima unei tinere fete. Fața osoasă a lui Victor se îneca în valurile părului ei, doar ochii strident de albaștri distingându-se o comoară pe fundul mării învolburate. Cei doi amorezați, pe canapea, nu se potriveau cu decorul auster al salonului. Fiecare inspira suflul celuilalt cu jind, ținându-l cât mai mult în plămâni. În al lor glob de sticlă, trăiau dependeți unul de celălalt. Grav, o lovitură
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
picăturile de ploaie dând din mâini ca o pasăre cu aripile negre, se oprea pe scări, privea cerul și drumul, dar privirile nu ni se întâlneau. Navele pluteau tot mai rapid, apa le căra printre vârtejuri, peste cascade și cataracte învolburate, așadar fugeam după ele în jos până la locul unde pârâul făcea o mare deschidere, nu mai susura și nu mai bolborosea, iar flota mea naviga în ape largi și liniștite. Aici bălțile erau de un verde-închis și numai uneori, când
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
veșminte de mătase, o perlă cenușie, mare cât o cireașă, aduna în sfera ei cartierul de clădiri de lemn înțesate de steaguri multicolore, fluviul Mississippi ce făcea o curbă largă-mprejur ca să se piardă spre Caraibe în mlaștini strălucitoare, norii învolburați ai primăverii, fețele lunatice, pe gâturi nesfârșite, ale Ceciliei și Melaniei, ce discutau domol, la o prăjitură cu miere, despre viitorul Mardi Gras, ce avea să înceapă în câteva zile... Franceza lor Cajun semăna mai curând cu cântecul de țiteră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se vede un cer de furtună. Bolta e oliv-întunecată, sub mă simt rătăcit în templul unui zeu necunoscut. Pătrund într-un culoar străjuit de coloane, înaintez de-a lungul lui, pe pereți sânt făclii... cerurile, prin ogivele dintre coloane, sânt învolburate ca o apă turbulentă... Știu că am fost acolo, nu doar în vis, deși acumi văd totul printr-un ochean de vise, am umblat o dată cu adevărat prin palatul tăcut și pustiu, supradimensionat nu doar față de măruntele mele proporții (un copilaș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îi dizolvă până la structura genetică și-i remodelă din vânt și radiație pură, așa încît putură trece acum prin porțile enorme dintre atomii ordonați ai cristalului. Se găsiră în săli cu pereții din jeturi de flacără, cu tavane de ape învolburate, străbătură locuri moarte, teribile, de o pustietate spectrală, rătăciră pe culoare din orbite stelare, în lumina olbrechtiană izvorând de pretutindeni. Avansau mereu către centru, printr-un tunel ce străbătea carnea gelatinoasă a sferei, străbătând mereu alte săli, vacuole și cavități
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unui maieu tetra ud fleașcă. În dreptul bisericii Sf. Dumitru își făcu câteva cruci repezi și recăzu în gânduri până la Făinari, fără să mai vadă nimic în jurul ei. La următoarea coborî, și când tramvaiul porni iar, huruind, un val de praf învolburat o lăsă aproape fără suflare. Înota în praf, îl simțea, fad și totuși arzător, pe buze, îi troznea-n dinți. Rochița îi căpătase o nuanță cenușie și-i atârna acum pe trup ca o cârpă. Niciodată, nicăieri nu existase o stradă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ne destrămăm ca norii." Da, curgerea și schimbarea erau viața, statornicia și-ncreme-nirea erau cu neputință în lumea noastră, fund ele însușirile nepământești ale Dumnezeirii. Ajuns aici cu gândurile, băiatul fu cuprins de un mare dor de eternitate. Minuscul sub cerul învolburat, se ridică în picioare și rămase nemișcat timp de vreo jumătate de ceas, cu privirile îndreptate spre crucea bolții, fără să clipească măcar din pleoape, fără să audă scheunatul neliniștit al câinelui, cu fața luminată și-ntunecată de curgerea domoală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-ar fi întors la viața sa din totdeauna și totul ar fi fost ca la început. Atât de mult își dorea să se întâmple așa, încât își învinse frica și repulsia pe care i le provoca râul umflat și învolburat, își luă puțin avânt și se azvârli în gol. Nu avu timp să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu aproape să-și piardă cunoștința; se scufundă până atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile. Este convins că nu va mai ajunge la capătul suferinței, că viziunea sa este mai învolburată ca de obicei, iar demonii care de fiecare dată se ofereau să-l călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar pâraiele învolburate se strâng, alcătuind un lac liniștit. Într-o seară, ne plimbăm după ce am luat cina la un restaurant. Deodată se aude gălăgie. La câteva străzi mai încolo, pe o străduță laterală, cineva strigă după ajutor. Când ne apropiem, vedem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cântecul ăsta cu femeia care-i era și acum soție, pe vremea când mai cântau încă împreună. La mormântul ei cântă o mierlă. Era un imn pe care pasărea îl închina flexibilității, căci fiecare rază de lumină reflectată de golful învolburat îi modifica forma creierului. Creierul care recupera o amintire nu era creierul care o formase. Până și recuperarea unei amintiri deforma ceea ce existase până atunci acolo. Fiecare gând, năruind și reconstruind. Până și acompaniamentul acestei mierle, acesteia de acum, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să dea vise așa plăcute. În seara următoare am repetat figura cu cirul și l-am mâncat pe tot, după care m-am culcat urgent. Dar n-am mai visat așa frumos, ba dimpotrivă: porci morți duși de niște ape învolburate, furioase și niște oameni morți de tifos exantematic rânjind la lună. Totuși, de cir nu m-am lăsat, mai fac uneori, dar mănânc în cantități rezonabile, așa că totul e în regulă. De un singur lucră însă îmi pare rău: că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să vină să ne ia. Din două în două zile, ne-au zis ei, ne vor vizita, să ne mai aducă ce ne mai trebuia: vodcă, pâine, apă minerală și altele. Am traversat Sulina, care ni s-a părut cam învolburată, dar asta nu era decât o impresie, probabil că ne stăpânea frica de apă mare și multă, așa cum era aceasta. Am intrat pe primul canal, lăsând în urmă, pe partea dreaptă, un mal foarte înalt și lutos. Intram pentru prima
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă Învolburată, ochii bunicului meu Îi joacă feste. De două ori i se năzare că se apropie o coloană de mașini. Mașinile par că se joacă, apărând când În față, când Într-o parte, când În spate, ivindu-se și dispărând atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
the Beguine, plutește În aerul umed. Face veverițele de pe firele de telefon să Înțepenească, ridicându-și atente capetele ca să asculte. Face frunzele merilor să foșnească și cocoșul de pe giruetă să Înceapă să se Învârtă. Cu ritmul ei rapid și melodia Învolburată, Begin the Beguine se ridică peste grădini și peste mobilierul de grădină, peste gardurile vii și peste leagănele de pe verande; sare gardul până În curtea din spate a pensiunii O’Toole, ocolind activitățile recreative ale chiriașilor, cu preponderență bărbați - o pistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Eu știu fragmente din Flower Drum Song, pe care le cânt În timp ce traversăm curtea interioară și urcăm treptele spre clădirea băii, cea cu piscina. Intrăm fără să observăm o umbră Întunecată În colț. Înăuntru, bazinul e de un turcoaz aprins, Învolburat. Halatele de mătase cad la pământ. Două păsări flamingo, una cu ten palid, cealaltă cu ten măsliniu deschis, Încearcă fiecare apa cu vârful piciorului, chicotind. ― E prea fierbinte. ― Așa trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Apalași o familiarizase cu ajutorul guvernamental și era o maestră la formularele de asigurare medicală. La peste optzeci de ani, doctorul Phil se apucase de pictură. Pereții din cabinetul său erau acoperiți, ca Într-o galerie de artă, cu uleiuri groase, Învolburate. Nu prea folosea pensula, ci În special cuțitul de paletă. Și ce picta? Smirna? Cheiul la răsărit? Teribilul incendiu? Nu. Ca mulți alți amatori, doctorul Phil Își Închipuia că singurul subiect adecvat pentru artă era un peisaj pitoresc, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se crăcăna când pleca de pe ponton. Dar nu căzu. Rex tot Întorcea capul În timp ce-și sorbea berea, ca să vadă dacă era În regulă. În cele din urmă barca făcu un viraj strâns și Obiectul Își traversă propria dâră Învolburată, spumegând pe lângă mal. Când faci schi nautic, se Întâmplă un lucru teribil. După ce dai drumul la cordon, mai plutești o vreme liber la suprafața apei. Dar apoi vine un moment inevitabil când viteza pe care o ai nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în uragan ca-ntr-un șal de mătase și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. Faptul că Înecatul cuprinde marea în brațe sugerează mai curând tentativa de a-și învinge destinul, spațiul interior, agresat de mări și oceane învolburate. Este o mișcare a interiorității. Mișcare de cucerire a "Însinelui poeziei" (Schelling). Însinele trebuie câștigat printr-un efort de captare a simbolisticii realului și este o culme a polisemiei poetice în opera lui Botta. (A fost revelat în mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără sfârșit!! Atunci Însă, când nu mai Întrezărea nici o altă alternativă de-a scăpa din fioroasa prăbușire, se pomeni cocoțat În spinarea unei reptile care-i zâmbea complice...! De frica morții se agăță cu disperare de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gestiune, din contră, au constatat un plus de 156 Kgr. Ce părere aveți...?” „Felicitări bătrâne...!” „Va trebui să mai așteptăm. Torționarii nu au fost de acord, dispunând o nouă evaluare a gestiunii cu oamenii lor. Încă puțin timp și apele Învolburate se vor limpezi. Lui Tony Pavone Îi dădură lacrimile. „Indiferent ce rezultat vor găsi În gestiunea dumitale, pe mine nu mă poate ajuta cu nimic. Am fost judecat, condamnat iar acum urmează recursul. Pentru a face contestație la Forul Legislativ
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
îndelungate nopti a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, simti cum alunecă într-un somn lung... lung, cu vise... Se făcea, că era într-un loc necunoscut, cu un peisaj abrupt cu multă verdeață... o apă mare, învolburată, cobora din munți vijelioasă printre stânci. Iorgu trebuia să treacă de partea cealaltă a apei, ca să ajungă sus pe munte la Schit, pentru rugăciune. Printr-un vad, mai puțin adânc, păsind cu băgare de seamă pe pietre, a trecut de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
indianisme de-ale lui: santana... reflectarea fulgerului în rouă dimineții... Stătea adus de spate, căci era cu mult mai înalt decât ea. Clara îl privea liniștită, cu ochii ei sticloși și cuminți reflectând chipul băiatului pe un fundal de nori învolburați. Legătura celor doi, începută aici, la Bu-dila, - sau mai curând acolo, în valea plină de flori - avea să dureze, așa cum se-ntîmplă cu puține perechi de liceeni. I-am revăzut cu câțiva ani în urmă, când, primăverile, o neliniște ciudată mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]