9,251 matches
-
se teme de femeia din ea. Își reamintește plăcut declarația de dragoste a lui Vâlsan: “Am văzut numai...femeia!”, fecioara Manuela are conștiința femeii Manuela, pe care n-o alungă din imaginea sa. Acest sentiment de siguranță va mai diminua șarpele verde al geloziei. VOLUBILIS Voluptețea o face pe eroină să trăiască acut dorința înfăptuirii cuplului. Plăcut femeiesc, noțiunea de cuplu înseamnă încolacire, ea este o iederă. Câtă senzualitate în reliefarea femeii-iedera, o imagine des întâlnită în picturile noi, unde femeia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acut dorința înfăptuirii cuplului. Plăcut femeiesc, noțiunea de cuplu înseamnă încolacire, ea este o iederă. Câtă senzualitate în reliefarea femeii-iedera, o imagine des întâlnită în picturile noi, unde femeia apare într-o complicitate de imagine cu o eșarfă ca un șarpe ce-i descoperă mai mult, decât îi acoperă trupul. Ea este șerpuită și sectiunea de imagine apare asemeni unei plante agățătoare ce este pregătită să-și răsfrângă tulpina, într-o simbioză peste susținătorul său, într-o îmbrățisare perfectă. PALOARE Dragostea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ilustrată, decupată și uitată între filele manuscrisului. Este o reproducere în sepia a tabloului intitulat Păcatul și semnat Frantz Stuck. O femeie cu ochi mari și întunecoși, cu pieptul gol și plete negre curgându-i pe umeri până la mijloc. Un șarpe îi încolăcește bustul, sprijinindu-și capul pe umărul ei drept. Evident, o viziune alegorică proprie mentalității creștine medievale, din care scriitorul P.H.Lippa pare a fi reținut doar nota de senzualitate și de mister. Eroul său, un profesor (numit când
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
p-parcă s-ar fi răsturnat mun-muntele. Pe cuvîntul meu! Tot a-atunci Ilinca pune mîna la cap și începe s-s-să strige cît o ținea gura: auuuu ! mă o-o-omoarăăăă! Și o ia s-singură la sănătoasa, urlînd c-c-ca-n gură de șarpe. Noi am crezut la-nceput că i-i-i-a căzut o piatră-n cap și, imediat, d-după ea. Ptiu, cînd mi-aduc amintee!... Ce, era s-o l-lăsăm singură? Și fugi, și f-fugi măi frate, și numai ce ne tr-tr-trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
l-a măncat cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom’profesor, am fost dus în păcat de Eva, care nu mi-a spus că mărul era din pomul interzis. Eva: Dom’profesor, am știut, dar șarpele m-a mințit și mi-a spus să nu-l ascult pe Dumnezeu dacă vrem să fim liberi. Deci, vinovați sunt șarpele și Adam. Profesorul se amuză copios de povestea spusă cu atăta seriozitate de ar fi crezut-o și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Eva, care nu mi-a spus că mărul era din pomul interzis. Eva: Dom’profesor, am știut, dar șarpele m-a mințit și mi-a spus să nu-l ascult pe Dumnezeu dacă vrem să fim liberi. Deci, vinovați sunt șarpele și Adam. Profesorul se amuză copios de povestea spusă cu atăta seriozitate de ar fi crezut-o și Robo, dacă înțelegea că cei doi jucau teatru. Deci, reia profesorul, împreună cu doamna Aurora, soția mea, începeți azi conferințele cu clasele superioare
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Iehova, în budism, dimpotrivă, ignoranța este păcatul originar: ignorăm faptul că eul nostru este o iluzie și suferința este esența lumii umane. Pe când Ghilgameș pierde nemurirea abia dobândită, printr-o banală neatenție (datorită căreia planta nemuririi este mâncată de un șarpe, șarpele intervenind, pe altă cale, și în legenda Facerii biblice), în basmul românesc Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte, nemurirea căpătată se pierde, pentru că omul este rău, ucide o făptură nevinovată; este deci o cauză mult mai profundă, de ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în budism, dimpotrivă, ignoranța este păcatul originar: ignorăm faptul că eul nostru este o iluzie și suferința este esența lumii umane. Pe când Ghilgameș pierde nemurirea abia dobândită, printr-o banală neatenție (datorită căreia planta nemuririi este mâncată de un șarpe, șarpele intervenind, pe altă cale, și în legenda Facerii biblice), în basmul românesc Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte, nemurirea căpătată se pierde, pentru că omul este rău, ucide o făptură nevinovată; este deci o cauză mult mai profundă, de ordin etic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omului decât întristare și suferință. Luciditatea umană valorizantă rămânea superioară în univers, punând sub semnul întrebării valoarea etică a zeilor. În Ghilgameș, scrisă în spiritul celui mai pesimist popor, sumerienii, încercarea de a depăși moartea eșuează prin furtul de către un șarpe al plantei nemuririi pe care eroul o găsise la sfatul lui Utnapiștin. Deci tot un șarpe duce la moarte ca și în Facerea iudaică, unde ajutat fiind de o femeie, urmarea este condamnarea neamului omenesc la moarte pe toată veșnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
valoarea etică a zeilor. În Ghilgameș, scrisă în spiritul celui mai pesimist popor, sumerienii, încercarea de a depăși moartea eșuează prin furtul de către un șarpe al plantei nemuririi pe care eroul o găsise la sfatul lui Utnapiștin. Deci tot un șarpe duce la moarte ca și în Facerea iudaică, unde ajutat fiind de o femeie, urmarea este condamnarea neamului omenesc la moarte pe toată veșnicia. Prezența divinității în epopeea sumero-babiloneană este negativă, zeița Iștar ucide pe prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sumerienii, popor misterios, risipit finalmente pe o mare arie geografică (pare-se, până în Scoția), au avut o viziune profund pesimistă despre sensul vieții omenești. Mărturie epopeea Ghilgameș, care întrunește ideea ratării de către erou a nemurii printr-o eroare minoră, prezența șarpelui ca simbol al acestei erori, cruzimea unei zeițe, care se răzbună pentru faptul că i-a fost respinsă dragostea și, mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și catharsisul cântului epopeea sumero-babiloniană dezvoltă parametrii esențiali ai răspunsului omului de a fi destinat morții Sein zum Tode, cum se va exprima după șase milenii Martin Heidegger. Considerându-se de aceeași natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vor fi cei mai loviți". Despre cei care proferează îndemnuri malefice: "Trupuri fără suflet ne furnizează precepte care ne vor ajuta cum să murim". Și iată una din înfricoșătoarele viziuni fantastice: Se va vedea în văzduh la o înălțime extremă, șerpi uriași luptându-se cu păsările". Deci târâtoarele se vor înălța și vor ucide ceea ce are zbor, previziune a prăbușirii oricărei axiologii, apterii spirituali doborând pe cei înzestrați cu aripi. De asemenea, "Oamenilor le va plăcea să-si vadă propriile înfăptuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Hölderlin. De vină au fost considerați în diverse culturi, fie zei vicioși, ca de pildă la asiro-babilonieni, fie Maya și zeița Kali la indieni, fie o lege incomprehensibilă precum moira în Grecia antică, fie rătăcirea omului în complicitate cu un șarpe, cum a imaginat mitul iudaic. Vechiul Testament este o oglindă cvasi completă a răului uman. Din primele zile, prin amintitul scenariu mitic cu un șarpe și un măr, omul este umilit și condamnat la suferință și moarte pe toată eternitatea; din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fie o lege incomprehensibilă precum moira în Grecia antică, fie rătăcirea omului în complicitate cu un șarpe, cum a imaginat mitul iudaic. Vechiul Testament este o oglindă cvasi completă a răului uman. Din primele zile, prin amintitul scenariu mitic cu un șarpe și un măr, omul este umilit și condamnat la suferință și moarte pe toată eternitatea; din primele zile are loc un fratricid, simbol lugubru panuman. Urmează episoade precum Sodoma și Gomora; incestul fiicelor lui Lot; cumplitele suferințe fizice și morale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
țineau mult, dar erau. Enigmatice și suficient de țipătoare cât să-și atragă privirile piezișe ale întregii străzi. Azi un parc englezesc, mâine o fântână franțuzească, poimâine nalbă, crin, cucută... Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic, înțesat de șerpi vara și de iepuri bruni, ca de câmp, în ultimele luni de toamnă! Nu știu cum le făcea să crească așa de repede! O vreme, am crezut că Lea era chiar botanistă, cu patalama, până când mama mi-a povestit că avea studii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
perne moi, de mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă din vremea primului ei soț. Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am spus că azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
extraordinară a peștilor de pe rîu, alături de lipani, mrene și somni. Tot cu ocazia răscolirii pădurii, unicul triton din zonă, bătrîn și devenit irascibil din pricina singurătății în care-și petrecuse ultimii ani, aflase că undeva, spre miazănoapte, o numeroasă comunitate de șerpi asemenea lui ar fi fost fericită să-l cunoască. Spre munte, vulturii pleșuvi întîlniseră acvilele, la hotarul dintre teritorii, și schimbaseră saluturi protocolare. Vulpile făceau, ca întotdeauna, glume fără sare, la auzul cărora, în sfîrșit!, se găsiră urși cu simțul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Aici trăiesc mamifere precum lupul, vulpea, iepurele, mistrețul, dihorul, bursucul, iar dintre păsări: cinteza, cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, fazanul, uliul, coțofana, gaița. Pe tot cuprinsul județului se întâlnesc diferite insecte, iar în unele regiuni trăiesc specii de reptile precum gușterul și șarpele de pădure. În apele râurilor și în iazuri trăiesc diferite specii de pești, în special crapul, carasul, mreana, bibanul și somnul, iar în apropierea acestor suprafețe acvatice: șobolanul de apă, broasca de lac, lișița, rața sălbatică, barza etc. Solurile Diversitatea
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Che Guevara îl privea fix, cu o demnitate vecină cu nebunia. Profesorul Leahu înțepeni de rușine. Stătea moale în brațele lui Che Guevara, cu ochii mijiți așteptând să-și ia un cap în dinți. Simți cum îl pătrunde ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ipohondrie și îi otrăvește sângele și sângele îi otrăvește creierul. Într-o zi, un prieten îndrăznește să-l întrebe: Cum merge cu ex-viitoarea ta?". Ex-viitoarea ? O numește pe Clarita ex-viitoarea! Decide să meargă să se răzbune pe don Fulgencio, fascinantul șarpe, omul tot o ironie și proastă intenție. Și va vedea pe doña Edelmira, ce carne bună! Ce surâsuri și umpluturi! Și ce perucă! * Se află deja în casa lui don Fulgencio. Ce stranie seninătate a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
regal) shakespearean, iar printre personaje apare și Mefisto nimic neobișnuit, nu-i așa?, el apărea, la un colț de cotitură, și-n grădina raiului -, într-o suită de metamorfoze nimic neobișnuit, nu-i așa?, și-n grădina raiului făcea pe șarpele -, numai că (a doua oară o spun) printre metamorfozați Prințul, Toreadorul, Hoțul și printre tot felul de curteni, dansatori și păpuși apare și Ion, nu un Ion oarecare ci chiar Ion Nebunul ("cum e la ocnă Ioane?"). Aceasta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
obraznici precum macacii care ar șantaja celelalte specii de mamifere pentru că Într-o zi s-ar fi zvonit că vor fi oameni, că vor fi nevoiți să fie oameni. Iar oamenii, adulții, Îi inițiau În arta de a fi jigodie, șarpe uns cu toate alifiile, fiindcă asta Învățaseră ei din socialismul științific, că legile lui Darwin sunt Înscrise În comportamentul individului, care, dacă nu Îl Îngenunchează pe celălalt, va bate pas de defilare până la moarte, adică va fi un nimeni, un
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aici! a urlat și avocatul Baculovschi. — De ce dați dom’le În el? Descheiați-l la cămașă! a sărit Ionela În apărarea lui. — Eu am plecat, soră-mea e singură acasă... — Lașule, i-a șuierat Ionela, du-te să dai raportul... Șarpe. Dar Cristian părăsise deja Încăperea, și la fel Costel Costan, și avocatul Baculovschi, și Tronaru, care bombă nea plin de lehamite, și În scurtă vreme toți ceilalți, cuprinși de groază, de gândul la consecințe... Ce l-a apucat, dom’le
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că nu se va putea sustrage jocului acela mizerabil, că nu va cunoaște decât șansa duplicității, a scepticului resemnat - și cu ochii Închiși Încerca să refuze gândul ăsta otrăvit. Va trebui să fie curat ca porumbeii și viclean ca un șarpe, dacă va fi În stare, dacă nu... Dar unde citise vorbele astea? Apoi tristețea l-a obligat să deschidă ochii și să vadă cum statuia din fața „Casei Albe“ se micșora, iar mirabila siluetă a lui Căreală se mărea, până când devenea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]