763 matches
-
tu, intervine Zina, gândindu-se că prea mult îi cere dintr-o dată. Prințesa se încăpățânase de mică să nu spună „mamă” și „tată” decât adevăraților părinți. Cât o bătuse la cap Florica, mama vitregă și nu reușise. Nici cei din șatră cu toate că se purtaseră frumos cu ea n-o convinseseră să le spună „mamă” și „tată”. Rusaldei îi spunea „muma Rusalda” și lui Ismail „teteo Ismail”. Cum ți-ar plăcea să ne spui? insistă Zina. — „Mama Zina”, „tata Sebi”, răspunde Prințesa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prindea toate din zbor, cum s-ar spune, fără prea multă bătaie de cap. Cel mai greu s-a învățat cu folosirea veceului și cu spălatul dinților, ceea ce nu mai făcuse până acum. La Murgeni folosea veceul din curte, în șatră mergea după tufe, iar pe dinți nu se spălase niciodată cu pastă și periuță, doar își clătea gura cu apă și nici asta întotdeauna. Când i-a arătat prima dată cum să se spele pe dinți, Zina a întrebat-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
toți trei erau mulțumiți de progresele Prințesei. Apropiindu-se ziua deschiderii anului școlar, i-au cumpărat uniformă, ghiozdan, cărți, caiete, toate cele necesare pentru școală și au înscris-o în clasa I, la școala din cartier. Interesant, că deși în șatră Prințesa trăise în libertinaj, îi plăcea disciplina din școală, munca după un anumit program. Acasă, de asemenea, trebuia să respecte un program în care erau incluse scularea, dejunul, orele de curs, prânzul, odihna, pregătirea temelor și a lecțiilor, jocul, cuclcarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
trebuia să respecte un program în care erau incluse scularea, dejunul, orele de curs, prânzul, odihna, pregătirea temelor și a lecțiilor, jocul, cuclcarea. Prințesa se adaptase rapid acestor cerințe, și chiar îi plăcea, probabil și datorită faptului că viața din șatră prin asprimea ei îi formase un caracter puternic. Învăța foarte bine. De fapt era cu un an mai mare decât colegii ei care aveau șapte ani. În toți anii, a fost premiantă ceea ce îi bucura nespus pe părinții adoptivi care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în fusta ei de țigancă cu maci roșii, pe care Zina a mai lungit-o, că Prințesa crescuse, își împletea părul galben ca spicul de grâu copt cu bănuți și panglici roșii așa cum plecase cu câțiva ani în urmă din șatră, își punea uneori basmaua cu flori roșii legată cum obișnuia țigăncile, alteori nu și-o mai punea, cu salba la gât dăruită de Dedi și cu picioarele desculțe și ieșea pe scenă dându-i gata pe spectatori. Înainte de a începe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai punea, cu salba la gât dăruită de Dedi și cu picioarele desculțe și ieșea pe scenă dându-i gata pe spectatori. Înainte de a începe jocul sau de a cânta, zdrăngănea galbenii salbei cum o învățase Dedi când a părăsit șatra. Boabele de lacrimi ivite în ochi le zdrobea cu înverșunare ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-i gata pe spectatori. Înainte de a începe jocul sau de a cânta, zdrăngănea galbenii salbei cum o învățase Dedi când a părăsit șatra. Boabele de lacrimi ivite în ochi le zdrobea cu înverșunare ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească. Aplauzele nu mai conteneau, mai ales când cânta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
familie. — Ce-i trebuie ei muzică?se întreba Sebi. Dacă asta-i place? — Să devină cântăreață, artistă, să se deplaseze din loc în loc cu diferite spectacole, ca țiganul cu cortul, afirma Sebi. He!he! Păi asta a făcut-o cu șatra de când era mică. — Bine, bine, Zina, dar nu e cazul ca măcar acum să ducă și ea o viață liniștită? Dacă asta-i place, ce te bagi tu? — Nu știu de ce voi femeile sunteți prăpăstioase, se necăjea Sebi văzând că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de fosta lui prietenă sau iubită. Te rog du-te să înveți, că eu peste o jumătate de oră îmi încep exercițiile. Du-te, n-auzi?insistă Teofana. — N-aș mai pleca de-aici. Hai, caramba!apelează la vocabularul din șatră ea să-l determine să plece. — Ciau! Ne-ntâlnim mâine. — Ciau!își continuă alergarea Teofana cu cea mai bună dispoziție. Cezar aleargă fericit spre casă. Cum ajunge, își continuă studiul și-și impune să se concentreze ca să termine ceea ce-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
unul singur? Așa suntem amândoi, se alătură alergând împreună. — Eu cum alerg?și mă simt destul de bine. Eu nu mă simt fericit și nici nu pot învăța, dacă nu primesc ce este al Cezarului. — Canci!revine Teofana la vocabularul din șatră și se depărtează fugind, știind la ce făcea aluzie studentul. El aleargă, o ajunge, o prinde, o îmbrățișează în timp ce ea râde amuzându-se și-o sărută lung simțindu-i buzele calde și fragede. În acel moment au simțit din nou
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
azi, au apărut afișe cu numele și imaginea ei. S-a întâmplat ca în acea perioadă să apară în oraș familia Ciurdaru, de data aceasta nu cu căruțele, că în cei doisprezece ani cât se scurseseră de la plecarea Teofanei din șatră, reușiseră să-și facă o casă a lor. Veniseră în oraș fiind tocmiți de un proprietar pentru anumite lucrări. Nu știau să citească dar văzând afișele au recunoscut figura Prințesei și nu atât figura ei că se schimbase mult în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase așternându-se o liniște mormântală care nu i-a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită de noi. — Și cerceii ăia cu piatră roz îi are în urechi, observă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a sfârșit” este refrenul cântat de personajele din scenă timp în care izbucnesc aplauzele în sală și ploaia de flori pe scenă, pe care artistul care joacă rolul lui Belmonte le culege și le oferă Constanței, adică Prințesei. Cei din șatră s-au sculat în picioare și au început să strige: — Bravo Prințăsa noastră! Să trăiești, Prințăsa noastră! Sântăm aici cu tine, draga noastră! Toți și-au întors mirați capetele spre cei din șatră cărora nu le păsa sărind în sus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
le oferă Constanței, adică Prințesei. Cei din șatră s-au sculat în picioare și au început să strige: — Bravo Prințăsa noastră! Să trăiești, Prințăsa noastră! Sântăm aici cu tine, draga noastră! Toți și-au întors mirați capetele spre cei din șatră cărora nu le păsa sărind în sus, bătând din palme și făcând semne Prințesei. Fiind stupefiată de prezența lor, Prințesa a sărutat cu lacrimi în ochi câteva flori din cele adunate și le-a aruncat spre ei, una câte una
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lor, Prințesa a sărutat cu lacrimi în ochi câteva flori din cele adunate și le-a aruncat spre ei, una câte una în uimirea tuturor. Ei le-au prins cu ceva efort, dar cu deprinderea pe care o aveau din șatră de a nu le scăpa nimic, le-au sărutat la rândul lor, fluturându-le bucuroși că Prințesa i-a recunoscut. Cel mai mirat din publicul care se întreba ce se întâmplă era însă Cezar care venise la spectacol împreună cu Dan
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Pe amândouă i-a răspuns ea gudurându-se în brațele lui, când el i-a preferat buzele-i catifelate ca de fiecare dată. — Hai să mergem că sunt gata. Au ieșit la braț. În hol era așteptată de cei din șatră care au năvălit cu întrebări și cu pupături. — Cât dă frumoasă te-ai făcut, Prințeso! Când te-am văzut pă afiș nu ne venea să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de nimeni și de nimic. — Ciau! — Pe mâine, cum am stabilit. — O!bată-l norocu’ dă băiat, că frumușăl este, Prințăso, îl laudă Izaura. — Pupa-l-aș eu pră el. Tă iubește mult, fata mumii. Prințesa, ajungând cu cei din șatră la restaurant, i-a servit ce-au dorit ei. Țiganii au căutat să n-o facă de rușine pe Prințesa. De aceea au fost atenți cum vorbeau, ce gesturi fac. Și-au povestit unii despre alții. Ei cum au reușit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
căutat să n-o facă de rușine pe Prințesa. De aceea au fost atenți cum vorbeau, ce gesturi fac. Și-au povestit unii despre alții. Ei cum au reușit săși adune banii pentru casă, că de când Prințesa a venit în șatră, Dumnezeu i-a ajutat, cum și-au făcut casa, unde și-au făcut-o, cum a murit Dedi și când a murit, cum au plecat încoace lăsând acasă pe Samuil, fratele Rusaldei, că Măru, țiganul pripășit, a plecat, cum Izaura
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prea văd, el fiind ocupat cu școala, ea fiind și mai ocupată cu concerte, spectacole, diferite deplasări. Prinzând gust de vorbă că nu se văzuseră de o grămadă de ani și simțindu-se ca pe vremuri, ca la ei în șatră când erau împreună, chiar dacă nu erau în fața cortului la foc, ci într-un local elegant, Ismail a comandat: — Domnu’, adă o băutură, d-a mai bună dă care aveți voi. Ospătarul s-a uitat mirat, dar le-a adus-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ți-a dat un așa buchet frumos? — Cine altul decât Cezar. — Este atent, te iubește. — Numai că eu l-am cam lăsat cu ochii în soare. N-o să vă vină să credeți, dar m-am întâlnit cu ai mei din șatră și am fost cu ei la restaurant. De aceea am întârziat. — Zău? Au venit iarăși pe-aici?! — Pentru puțin timp. Au văzut afișele cu mine și nu s-au lăsat până n-au intrat la concert. La ieșire m-au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vină, ca să ne lase să vorbim în voie, intuind că nu ne-am văzut de multă vreme. Mi-au spus că și-au făcut casă, au mașină, au vândut căruța și caii. Le merge mai bine ca atunci când erau cu șatra pe aici. Natural, s-au mai modernizat și ei. nici noi nu mai trăim ca acum 20-30 de ani. Avem condiții mai bune de viață. Trebuia să se întâmple A doua zi, după ce a sosit de la repetiții, Teofana s-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vitregă a Teofanei. Și tu atât de mică ai fugit de-acasă? — Mă simțeam singură printre ai mei, fără mamă. Nu mai plânge, draga mea, îi sărută obrajii scăldați în lacrimi. Așa m-au găsit țiganii, m-au dus în șatră, am trăit în cort, am cerșit... — Să cerșești împreună cu țiganii! Săraca de tine, o îmbrățișa Cezar. — Ei s-au purtat foarte frumos. Mi-a dăruit și salba cu galbeni. M-au iubit ca pe copilul lor, de aceea au venit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o îmbrățișa Cezar. — Ei s-au purtat foarte frumos. Mi-a dăruit și salba cu galbeni. M-au iubit ca pe copilul lor, de aceea au venit și la concert. Țin foarte mult la ei. acum înțelegi legătura mea cu șatra? Nu m-așteptam ca cineva să fi trecut prin câte ai trecut tu, pentru nimic în lume, o săruta mângâind-o pe față, pe păr, simțindu-se de data aceata ca doi frați, ca doi prieteni buni. În cele din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de data aceata ca doi frați, ca doi prieteni buni. În cele din urmă am aterizat în familia părinților mei Stamate păstrându-mi și numele de Teofana cu care m-am născut și numele de Prințesa dat de cei din șatră. Asta era! Nu înțelegeam de unde numele de Prințesa. Credeam că te numesc așa pentru că te considerau ca o prințesă. Aici e casa ta, ei sunt oameni de treabă, te simți bine, nu? — Mă simt bine, n-am ce zice. Lor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de mult. — N-aveai de unde să știi. — Teofana, sunt impresionat de ce mi-ai spus, dar trebuie să le lași toate în urmă. Să fii fata veselă cum te știu, dură, că pe tine te prinde această însușire. — Ca țigăncile din șatră, schițează un zâmbet Teofana. — Exact. Așa te vreau. Să zâmbești, să râzi, îi sărută ochii umeziți de lacrimi. Știi cât de benefică e pentru mine hârjoneala dintre noi? caută s-o înveselească Cezar. — Deci să fim mereu pe pas de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]