1,239 matches
-
se înclină în fața unui câine șchiop care trece prin grădină. În altă zi îngenunchează și face plecăciuni unui porc legat fedeleș, care e dus la templu pentru a fi sacrificat. — Trebuie să desfacem blestemul, zice An-te-hai. A arăta respect câinelui șchiop înseamnă recunoașterea suferinței sale. Cineva l-a bătut și i-a rupt oasele. Astfel de animale servesc drept substitut, reducând puterea blestemului, dacă nu chiar transferând-o asupra altora. După ce porcul e omorât, An-te-hai crede că voi fi eliberată, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de sus, biciclistul părea o furnică șchioapă ce se târa cu hărnicie și deznădejde către mușuroi. „Pun prinsoare că se-ntoarce din drum Înainte de Dunăre”, șopti un om. „O țin eu, pe o vadră de vin”, răspunse altul. Bătură palma și un al treilea tăie. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap șchiop din odaia bunicii sale bune. Deasupra dulapului cu lemnul găurit de cari era așezat la loc de cinste, lângă o icoană care Îl Înfățișa pe Iisus rugându-se pe Muntele Măslinilor, un ștergar cusut de bunica cea bună pe când Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-ar fi cunoscut sfârșitul chiar atunci. Cu un asemenea spirit, existau momente când până și Hideyoshi se simțea depășit de spiritul iute și de inventivitatea ale lui Kanbei și, parte în glumă, își exprima admirația numindu-l pe Kanbei „șchiopul ăla afurisit“. Dar era clar că, în adâncul sufletului, simțea un adânc respect față de acel om, pe care se baza atât de mult. Anotimpul ploios se sfârșise de mult, căldura arzătoare a verii trecuse și sosise răcoarea toamnei, odată cu începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chemat la alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre inamic, dar încă nu se întorsese. Auzi apropiindu-se pași grăbiți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
muncitori. Când descoperea pe cineva încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar numai când îi supraveghea Kanbei. — Războinicul-demon șchiop se uită la noi! În sfârșit, Kanbei îi raportă lui Hideyoshi: — Va fi cu neputință să terminăm la timp. Numai ca să fim siguri că suntem pregătiți, v-aș cere să hotărâți dinainte o strategie pentru cazul că întăririle clanului Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în gheenă, în focul care nu se stinge, 44. unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge. 45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l, este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop, decît să ai două picioare, și să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, 46. unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge. 47. Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
pe Hristos. 6. Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7. Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate, și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8. și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. 10. Toți, de la mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ascuns să-l scoată din domnie pentru a-i lua locul. „Cei doi domni prieteni, Ruset atârnând de Duca și Duca atârnând de rudele de la Constantinopol ale lui Ruset, se întâlnesc lângă Iași, sub zidurile solidei construcții, a lui Petru Șchiopul, Galata, de unde primul putea zări cele două turnuri sprintene ale frumoasei sale biserici de pe Cetățuia și acoperișurile curților ce-și durase acolo. După o masă moldovenească în Iași chiar, urmă, de Sâmpietru, la Cetățuia, desigur, în vasta sală cu stâlpi
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
foiul în cărbunii din vatră, la bătutul pe nicovală a fierului înroșit, până la potrivirea potcoavei fierbinți pe copita curățită a calului...Îmi plăcea tare mult mirosul de copită arsă...De atunci știu că un cal nepotcovit îi ca și cum ar fi șchiop. Să nu te aștepți să tragă. Te lasă în drum tocmai când ți-i lumea mai dragă...Dar și un cal potcovit prost! Vai de zilele lui...Se împidecă sau se cosește la alergare și mersul îi devine un chin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
jur și, simțind răcoarea serii, m-a făcut atent: Timpul nu așteaptă, dragule. Ar cam trebui să luăm calea codrului, cum se spune. Asta însemnând pentru noi păcătoșii calea spre casă. Am privit spre soare-apune. Bătrânul avea dreptate. Iepurașul cel șchiop reușise să ducă soarele până pe creasta dealului, de unde nu-i trebuia decât un brânci ca să treacă pe celălalt tărâm... M-am ridicat și am pornit după bătrân pe când el deschidea deja portița grădinii și mă aștepta să ies pentru a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spună că David nu va intra cu nici un chip aici. 7. Dar David a pus mîna pe cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. 8. David zisese în ziua aceea: " Oricine va bate pe Iebusiți, să arunce în canal pe șchiopii și pe orbii aceia care sunt vrăjmașii lui David." De aceea se zice: "Orbul și șchiopul să nu intre în casa Domnului." 9. David s-a așezat în cetățuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pe cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. 8. David zisese în ziua aceea: " Oricine va bate pe Iebusiți, să arunce în canal pe șchiopii și pe orbii aceia care sunt vrăjmașii lui David." De aceea se zice: "Orbul și șchiopul să nu intre în casa Domnului." 9. David s-a așezat în cetățuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară și înăuntrul lui Milo (Cetățuie). 10. David ajungea tot mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
damasc. Opt tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ani sau în urmă cu trei nopți sau niciodată, ca acum. O seară senină și rece, ca acum. Prospețime și pace. Tolea se apropiase de fereastră și privea strada. O stradă pustie, curată, pe care avansa, lent, un tânăr șchiop, în urma unui pletos câine afgan. Un câine solemn, aristocratic, auriu. Strada tăcută, perfect repaus, câinele perfect absent, tânărul șchiop, într-o pelerină groasă de lână neagră, atârnându-i până aproape de pantofi. Se rotise spre interiorul camerei, să revadă biblioteca. Perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Prospețime și pace. Tolea se apropiase de fereastră și privea strada. O stradă pustie, curată, pe care avansa, lent, un tânăr șchiop, în urma unui pletos câine afgan. Un câine solemn, aristocratic, auriu. Strada tăcută, perfect repaus, câinele perfect absent, tânărul șchiop, într-o pelerină groasă de lână neagră, atârnându-i până aproape de pantofi. Se rotise spre interiorul camerei, să revadă biblioteca. Perete înalt, plin de rafturi înțesate de cărți. Bătrânul avocat, fost prieten al filozofului negustor de vinuri Marcu Vancea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străin, nu ca pe o rudă! De ce, cu cât i-l laudă mai mult, cu atât Îi este mai antipatic? Din spiritul de contradicție pe care Christei, de mică, i l-au detectat părinții? Sau pentru că Îi amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să dea Germaniei Încă un soldat, ca fată-mamă, așa cum spunea, ci doar Își pierduse răbdarea pentru că Hermann nu venise În permisie, la vârsta ta de acum ai putea să Înțelegi ce ușurată de grijile casei s-a simțit după ce patronul șchiop al cofetăriei a Început să vă umple casa cu alimente la negru și pachete de prăjituri. Poate Klara n-a mai vrut să coboare În adăpost din capătul de la Bergstrasse pentru că era supărată, Îți descoperise scrisul pe scrisoarea adresată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nevoie de rimel și picioarele ei lungi, cu glezne fine, În pantofii trotteur, și felul cum bărbații Întorceau capul după ea pe stradă. Bomboanele de ciocolată pe care i le aducea Hermann Christei și pachetele de prăjituri pregătite de patronul șchiop al cofetăriei pentru cea mică, doar pentru că era sora irezistibilei Klara. Ah, cât putea să o enerveze rolul ăsta ingrat și de câte ori a plâns din cauza lui! Îl aprobă, dând din cap, fără un cuvânt, cu ochii după mașină. * —Familia Dobrotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu seară, mama Îmi prepara „echipamentul”: punea În traistă, mai Întâi, ’dicamentele, cum le ziceau Mănenii: un flacon de spirt, altul cu tinctură de iod, Într-o cutie: „alifie de șerpi” - pe care o vindea, În fiecare primăvară un colportor șchiop și hâd, Însă o cumpărau numai „boerii”, țăranii vindecându-se cu descântece (di-șărpi) și cu fierul Înroșit În foc... (Nici până În ziua de azi n-am aflat care ar putea fi... explicația științifică a „arsurilor de șarpe” - nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă să se bucure sau să se întristeze. Era doar un schelet de mehari, ceva ce rupea monotonia peisajului care-i însoțea de atâtea zile, dar dacă sfârșise acolo însemna că în spatele lui, nu exista vreo urmă de apă. Cămila șchioapă avea să moară curând acolo, la mai puțin de un kilometru distanță în sens opus, și avea să se transforme de asemenea într-o mumie, privindu-se fără să se vadă, fiecare cadavru marcând o jumătate de drum. Moarte, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unei alte gândiri.” „Profund. E două, peste puțin Pilade Închide, iar noi n-am ajuns la nebuni.” „Ajung imediat. Nebunul Îl recunoști imediat. E un stupid care nu cunoaște trucurile. Stupidul Încearcă să-și demonstreze teza lui, are o logică șchioapă, dar are. Nebunul, dimpotrivă, nu se sinchisește să aibă o logică, procedează prin scurtcircuitări. Totul, pentru el, demonstrează totul. Nebunul are o idee fixă și tot ceea ce găsește Îi vine bine ca s-o confirme. Pe nebun Îl recunoști după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Un glonte intrase pe fereastră, se izbise de o țeavă de apă și ricoșase, venind să se Înfigă În podea, chiar În punctul unde stătusem eu mai Înainte. Dacă aș mai fi fost afară, În picioare, m-ar fi lăsat șchiop. Poate”. „Doamne ferește, nu te-aș fi vrut, așa șchiop”, zise Lorenza. „Măcar, azi aș fi putut fi mulțumit de asta, cine știe”, zise Belbo. În realitate, nici În acel caz nu optase. Se lăsase tras Înăuntru de unchiul lui. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
țeavă de apă și ricoșase, venind să se Înfigă În podea, chiar În punctul unde stătusem eu mai Înainte. Dacă aș mai fi fost afară, În picioare, m-ar fi lăsat șchiop. Poate”. „Doamne ferește, nu te-aș fi vrut, așa șchiop”, zise Lorenza. „Măcar, azi aș fi putut fi mulțumit de asta, cine știe”, zise Belbo. În realitate, nici În acel caz nu optase. Se lăsase tras Înăuntru de unchiul lui. După vreo oră, lăsă frâu liber gândurilor. „Apoi, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]