198,887 matches
-
UNATC. "Abia mai apoi mi-am dat seama ce utili au fost acei cinci ani. Nu atît cursurile, cît atmosfera de acolo, schimbul de opinii cu profesorii, discuțiile cu colegii pe marginea unor filme văzute... Și noi făceam filme. De școală. Mi-am pus în minte să fac un filmuleț pe care să-l prezint la Expoziția Universală de la Bruxelles și să cîștig un premiu. Am făcut "Doi oameni și un dulap" și am cîștigat. Acest lucru m-a ajutat să
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
în anii ’70 congresele, colocviile universitare?.. Un alt mare critic, după Roland Barthes, care și-a dat seama că nu putem transforma critica într-un cod care să codifice ceea ce tocmai a decodat (adică opera) a fost Jean Starobinsky, din școala critică de la Geneva. El a scris pe la începutul anilor ’70 o carte admirabilă (Relația critică) unde propune o nouă sinteză critică prin asimilarea noilor metode de analiză și recuperarea dimensiunii creatoare. A avut dreptate. În această direcție a mers critica
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
care țin un șablon în mână și vor să citească toate cărțile cu el și prin el vor ajunge mereu la aceleași rezultate. Pe mine mă plictisesc pentru că nu îmbogățesc prin analiză universul operei, ci îl sărăcesc... Tematismul? O mare școală critică. Dintre noile metode, este cea care m-a atras cel mai mult pentru că a ajuns acolo unde critica tradițională nu ajunsese niciodată: în pivnițele textului. Ea vede ceea ce criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
rezistă. Chiar și atunci când judecățile lor estetice nu mai rezistă. Aceasta este, repet, marea miză a criticului. Am făcut odată (pe la sfârșitul anilor ’70) un pariu cu mine însumi: să scriu o carte despre niște autori perimați, antipatici, obosiți de școală, citați mereu și aproape niciodată citiți cu plăcere: Văcăreștii, Conachi, Cârolva, Heliade Rădulescu etc. Aceștia mi-au terorizat anii adolescenței. Ce-a scris Ienăchiță Văcărescu? - întreba profesorul de română. Ienăchiță Văcărescu a scris testamentul Urmașilor mei Văcărești, răspundeam automat. Și
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
poetul suedez cel mai cunoscut în străinătate, fiind tradus în mai mult de treizeci de limbi. S-a născut la Stockholm, la 15 aprilie 1931. A studiat psihologia la Universitatea din orașul natal și a lucrat ca psiholog în diferite școli, precum și în centre de reeducare a handicapaților sau a delincvenților. Pentru poet, munca de psiholog în una din închisorile din sudul Suediei a însemnat, fără îndoială, o experiență interesantă. Unul din motivele popularității versurilor lui Tomas Tranströmer este claritatea imaginilor
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
poate observa asta, chiar dacă vajnicii comuniști au vrut, cu orice preț, să anuleze noblețea și atmosfera de aici. Pe vremea copilăriei mele, numele lui Carol se pronunța în șoaptă, la ureche. Parcul se numea solemn și victorios Libertății, mergeam cu școala în penibile excursii organizate ca să vizităm mausoleumul din marmură roșie ce-și etala proletara-i măreție asupra noastră, a tuturor, să cinstim memoria lui Gheorghiu-Dej și compania. Astăzi monumentul există. Gol și la propriu, și la figurat. Stă ca o
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
de la Cannes. Într-o conferință de presă care a avut loc la Paris, la sfîrșitul lui aprilie, Gilles Jacob, Președintele festivalului, a anunțat și componența juriilor. Juriul secțiunii de scurtmetraje și al filmelor din Cinefondation (filme studențești, provenite de la diverse școli de cinema de pe glob) va fi Emir Kusturica, după ce, anul trecut, președinte aici a fost Martin Scorsese. Kusturica e, printre altele, autorul unui film de absolvire ( a școlii de cinema pragheze, FAMU), el însuși premiat la mai multe festivaluri. Iar
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
de scurtmetraje și al filmelor din Cinefondation (filme studențești, provenite de la diverse școli de cinema de pe glob) va fi Emir Kusturica, după ce, anul trecut, președinte aici a fost Martin Scorsese. Kusturica e, printre altele, autorul unui film de absolvire ( a școlii de cinema pragheze, FAMU), el însuși premiat la mai multe festivaluri. Iar relația lui Kusturica cu festivalul de la Cannes e una fericită și durabilă; cineastul face parte din cercul restrîns al regizorilor cu două Palme d’Or la activ: una
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
Tolan Cu o spaimă fundamentală de vid, de inform și de pasivitate, Vasile Tolan este un reprezentant demn al expresionismului abstract, atît de bine ilustrat în spațiul ardelenesc. Însă spre deosebire de formele consacrate ale acestei expresii și ale acestei stilistici de școală, în marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe care l-a consacrat un alt bistrițean, Miron Duca
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
o lucrare de alta reușita este mai mare sau mai mică. Este un lucru extrem de dificil la care trebuie să ia parte un colectiv de experți. Dl doctor le-a agățat la rând fără să-i scape nimic, ca la școală. Că oricum le-ar fi agățat ar fi fost degeaba, asta este altă problemă. Desigur că mai întâi trebuie să ai materialul care să aibă valoare. Astfel, prezentarea de ansamblu este solidară și în acord cu fiecare lucrare în parte
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
dorit s-o facă irealizabilă. Vă amintiți care a fost principala preocupare a preoților în lunile și în anii de imediat după căderea comunismului? O sfeștanie generală: de la clădiri publice la monumente de artă, de la guvern la primărie și de la școală la obor, totul a beneficiat de pămătuful muiat în apă sfințită. De curînd, un cotidian ne-a arătat pînă unde poate merge acest spirit de sfeștanie. Urmărind cu tenacitate retrocedarea de către stat a tuturor bunurilor sale, B.O.R. n-
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
optzeciștii întîlnesc înainte de toate experimentele oniricilor de la sfîrșitul anilor ^60 ale lui Leonid Dimov, Virgil Mazilescu și Emil Brumaru, atît de diferite între ele și experiența poetică a lui Mircea Ivănescu, la care se adaugă inovațiile în proză ale membrilor Școlii de la Târgoviște ( Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu ș.a.). Dintr-o altă "stație" retrospectivă, ceva mai îndepărtată, sînt amintiți poeții de la Steaua ( A.E.Baconski, Petre Stoica) și gruparea generației războiului, "Albatros" ( Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Ben Corlaciu putea fi menționat
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
o țară înapoiată turcizată într-o țară europeană aflată în plină ascensiune. Cele mai reușite pagini sunt cele în care Petru Groza își deapănă amintirile din copilărie și adolescență. Evocarea vieții în Transilvania aflată sub stăpânirea habsburgică, a atmosferei din școlile urmate, a studiilor universitare la Budapesta are un farmec care te face să regreți decăderea într-un limbaj de lemn care nu face altceva decât să reia stupidele stereotipuri socialiste. În finalul primului capitol Profilul locului natal, memorialistul face următoarea
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
Kafka, substanța simbolică este și mai puternică, atingând intensități dramatice, paradoxal, tocmai prin ironizarea situațiilor. Un spațiu scenografic esențial, camera, ia în Castelul aspecte vizual agresive. Cazat în sat, K. locuiește într-un soi de cârciumă în care funcționează și școala. Încăperea este în acelaș timp sală de gimnastică, astfel că "singura decorațiune mobilieră sunt aparatele de gimnastică". Printre ele, K. mănâncă și face amor cu una din chelnerițele cârciumii ( fostă iubită a unuia din funcționarii castelului), pe care vrea s-
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
operelor din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că nimeni nu ne mai aude strigătul de disperare. Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a poetului și turla
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Augustin" ori "Fericitul Augustin", sau pur și simplu "Augustin", convertirea lui are datele unei răsturnări și profilul unei metamorfoze. O răsturnare de viziune și o metamorfoză de atitudine. Dacă e să dăm crezare mărturisirilor sale, dintr-un neoplatonician trecut prin școala maniheismului, Augustin a devenit cu adevărat o ființă "îmbrăcată în Hristos". Și merită să te întrebi cum, dintr-un tînăr știind pe de rost scrierile lui Cicero, Vergiliu sau Porfir, a cărui memorie avea să-i rămînă fidelă pînă pe
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
întreba la ce avea El nevoie de tigri de lut, bibelouri și praf. Iar apoi, fiindcă se lăsase în voia gîndurilor și uitase de sine, începu să recite în minte din Sfîntul Coran o sura pe care o învățase la școală. Nu știa ce însemnau cuvintele, dar ritmul lor îi aducea alinare. - E o fată simplă. De la țară. Se sculase într-una din nopți să-și ia un pahar cu apă. Trecuse o săptămînă de cînd se căsătoriseră. Ea se dusese
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
evreu, iar a doua zi am ajuns la Lugoj, unde tatăl meu, care a fugit din închisoare de la Oradea, s-a întâlnit cu mama la Turda și a ajuns preot funcționar la episcopia greco-catolică din Lugoj, unde mi-am făcut școala primară și liceul. Memoria... toți acei ani ai copilăriei și-ai adolescenței, și-ai postadolescenței... au rămas în zona aceasta a Recei și Ardealului, a țăranului, a figurilor de țărănci, a animalelor de-acolo; tata avea un cal, Luisa, avea
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
urme fugitive și agreabile precum "efectul palimpsest" care este marcat într-un articol despre arhitectură și recuperare, pornind de la localul - fostă uzină - Facultății de Litere a Universității Aarhus din Jutland. Climatul intelectual al epocii este reconstituit prin amintirile legate de Școala din strada Ulm, de figuri precum Barthes, Michel Foucault, Raymond Aron, Derrida sau Todorov și conducerea în duo a revistei și colecției Poétique. Presărate în dezordinea alfabetică a diverselor intrări sunt evocate universități, locuri din Statele Unite și Canada, dar și
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
extra muros. O formă, și ea esențială, de căutare, de exprimare a personalității unui creator. Un moment rămîne, de pildă, descoperirea pe care Brook a făcut-o pentru "Mahabharata", în 1985: Carrriere Callet, Boulbon, la cincisprezece kilometri de Avignon. Acum, Școala de la Trillade, la doi kilometri și jumătate de mers, ieșind dintre zidurile cetății. "Sizwe Banzi e mort", un text despre identitate, rasism, regăsire, o temă predilectă a anilor șaptezeci. Nu este suficient să exiști, să trăiești, trebuie să dovedești asta
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
rasă, cu uitătură de prinț rus, alb, pe care nu l-a dat niciodată pentru nimic în lume. Teatrul. Teatrul. Teatrul... "A fi sau a nu fi?", întrebarea celebră și grea a lui Hamlet, rolul cu care Virgil a absolvit școala de teatru. De multe ori, ne spuneam cît este de important să înțelegem că viața este un dar și că trebuie să fim atenți ce facem cu el. Cum trăim, este teribil dacă descoperim valoarea lui CUM. Cred că Virgil
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
pe Zoia Kosmodemianskaia. Colega pe care o iubea în taină îi mărturisea că ce ar fi vrut mai mult în viață ar fi fost să lupte, ca partizană, cu fasciștii. Ocazia fiind pierdută, scria poezii la gazeta de perete a școlii. Că se recurgea la adolescenți acolo unde ei erau în majoritate, iată ceva în natura lucrurilor, adeverind distihul marelui Pierre Corneille: "Mais aux âmes bien nées/ La valeur n^attend pas le nombre des années." Păi nu? Așa cum exista, din
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
1990 și 1994 la Universitatea din Toulouse v-ați numărat printre profesorii invitați. După această eboșă v-aș propune să ne îndreptăm spre niște orizonturi evocatoare. M-aș opri la anul 1947, cel al terminării Liceului Internat din Iași, o școală ilustră. Sfîrșitul studiilor liceale era o perioadă foarte tulbure și dramatică. Scăpaseți ca liceean de apropiata bătaie a ceasului năucitor și devastator al reformei învățămîntului din 1948, dar se simțeau semnele unei rupturi tragice pentru societatea românească. - Da, într-adevăr
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
mi-au fost profesori. Ei puteau servi ca modele, dar în alte împrejurări. N-au fost decît parțial modele, pentru că nu aveau voie să fie modele, așa cum le dicta și pregătirea, autoritatea și contribuțiile științifice. - În timpurile bune, normale, ale școli, marii profesori adunau în jurul lor ucenicii, pe care îi inițiau. Mai era cu putință așa ceva în vremea studiilor dumneavoastră universitare? - Se mai putea, dar oarecum semilegal și cu circumspecție din partea profesorilor, care erau practic urmăriți. Am asistat la niște ședințe
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
eliminate. Nu se poate. Sînt nume a căror prezență e de discutat. Să mai treacă timp, să vedem dacă rămîn în conștiința noastră. Nu poți strecura, așa, la colț de masă, pe prietenul din copilărie în paginile unui manual. - În școala franceză, pe care o cunoașteți destul de bine, există mai multă rigoare și măsură? - Chiar exagerat de multă. Ei ajung foarte greu în conteporaneitate. Merg pe scriitorii clasici, care sînt încetățeniți în conștința criticii, a istoriei literare, a publicului. Aici poate
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]