6,670 matches
-
rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul scaunului pe care ședea. Arăta foarte odihnită pentu cineva care zburase deasupra Atlanticului de două ori În tot atâtea zile. În timp ce mă Îndreptam spre ea, m-am uitat prin restaurant. Am observat dezamăgită că erau cel puțin patru tipe Îmbrăcate cu haine albe. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Aura. Zău?! E-așa frumoasă? Dacă o spun eu, ca femeie, vă dați seama. -Atunci, trebuie să fiu prudent: am familie, o soție iubitoare... Cred că așa zice și Radu, ce mult v-am iubit!, erați studenții mei preferați; vă ședea așa bine împreună!... El unde-i? A venit? Nu. Are zi de operații. Și de ce nu stai pînă mîine? Mă duc cu cursa rapidă. Vreau... Bine, te-nțeleg rîde profesorul. Tot așa vă iubiți? Ridicată deja în picioare, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De afară, viscolul se aude urlînd tot mai tare, izbindu-se în fereastra din mijloc, în timp ce înăuntru, în sala restaurantului, s-a stins orice șoaptă, rămînînd vii doar privirile bolnave de foame și de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă, Dorin șade cu fruntea pe genunchi, fără putere să mai plîngă. Istovită, Letiția dormitează, căutînd mereu să-și acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe și neproductive. Profesorul ședea în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact de ce am făcut ce am făcut; nu am nici o explicație pentru asta. Categoric, povestea lui nu mă atrăgea în nici un fel, dar cred că mă simțeam ca un cinefil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe undeva prin mulțime. Intelectualii surtucari, adică treimea Pleșu-Patapievici-Dinescu, stau în ariergarda opoziției. Un fan excitat din suita lui Stolojan se înghesuie să-mi zică neapărat ceva despre idolul său politic, aproape să-l calce în picioare pe Patapievici, care ședea pașnic. Mai devreme sau mai târziu, intelectualul sfârșește strivit de politică. Lângă zidul mănăstirii se mai afla un crucioi lăcuit și înzorzonat cu tot felul de semne cabalistice, având în centru - kitsch dezgustător până la vomă - masca mortuară a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
auzi o voce rostind, cu o veselie găunoasă: „Noapte bună, copii, noapte bună!“ Individul se prăbuși Într-unul dintre cele două fotolii și Începu să-și treacă degetele prin părul plin de mătreață. Era limpede că se simțea mai bine șezînd; În această poziție, umerii largi Îi ieșeau În relief și-i dădeau o Înfățișare atletică, ascunzîndu-i statura măruntă. — Am venit la timp, zise el, și-și aprinse o țigară, fără să-i ofere una și gazdei. În Încăpere se răspîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se simțea ca un somnambul și capul Îi era plin de zgomote: zăcea Într-un loc necunoscut, Într-o poziție ciudată. Izbuti să se scoale și văzu În jur o cantitate uriașă de cratițe risipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poate fi decît unul singur... — Scuză-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Jones se va ocupa de treaba asta. — Cel mai simplu ar fi să mă interesez eu Însumi de ea, la sediul Mamelor libere. Te sfătuiesc să lași asta pe seama lui Jones. — Au să-l ia drept un agent. — Nu-i șade bine unui client să Întreprindă singur cercetări. Așa ceva nu se obișnuiește. Dacă toată povestea asta e rodul imaginației mele, au să-mi dea adresa doamnei Bellairs, argumentase Rowe. Dar În cazul În care bănuielile mele sînt Întemeiate, au să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-mi pierde eu memoria? Nu-i așa că stăteam ca acum - dumneata cu un ziar În mînă, iar eu... Eram buni prieteni, nu-i așa? — Da, desigur. — Trebuie să revenim la ce-a fost. N-are rost să stăm așa. Hai, șezi aici. Să Închidem amîndoi ochii și să ne prefacem că trăim În zilele de dinaintea exploziei acelei bombe. Despre ce-mi vorbeai atunci? Anna se așeză, tăcînd stînjenită. — Nu plînge! exclamă el, uimit. — Era vorba să Închidem, amîndoi, ochii... — I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În urmă un nor de fum, care Învălui automobilul, gara și silueta nemișcată a lui Johns, care nu Îndrăznea să-i facă un semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se vedea acum un cer de culoarea oțelului din care se auzeau claxoanele primelor taxiuri. La un moment dat, un omuleț rotofei, Îmbrăcat Într-un sacou la două rînduri, deschise ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi răspunse omulețul, pe un ton acru. El e suprarealistul nostru! Intrară Într-o cameră aproape identică, dintr-o altă clădire, unde dădură peste un individ Într-un costum de tweed, cu o mustață sură. Pleoștită, după moda epocii eduardiene. Ședea pe marginea unui scaun, Într-o poziție destul de incomodă. — Dumnealui e Arthur Rowe, pe care-l căutam, zise detectivul, punînd pe masă dosarul. Cel puțin așa pretinde. N-are nici un carnet de identitate. Spune că a fost internat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mă vei urma peste cîteva minute, iar ultimul vei intra dumneata, domnule Davis. Și spunînd acestea, atinse cu vîrful degetului pălăria de pe genunchii celuilalt. Dar despre ce-i vorba, domnule? Întrebă Davis, care se depărtase de Rowe, În vreme ce domnul Prentice ședea țeapăn pe strapontină, cu picioarele Încrucișate. Nu vă bateți capul, zise el. Fiți Însă cu ochii deschiși, și vedeți dacă recunoașteți pe careva În croitorie. Expresia ironică din ochii lui dispăru cînd taxiul trecu pe lîngă ruinele bisericii St. Clement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deschidă ușa. Peste umărul lui, putu vedea fața uluită a domnului Bridges și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de sticlă Îl zări pe Cost-Travers-Ford: ședea pe scaunul rezervat clienților, aplecat Înainte, În fața oglinzii triple, cu beregata tăiată de foarfecele pe care-l ținea Încă Între genunchi. Murise ca un legionar roman. „De data asta, Își spuse Rowe În sinea lui, l-am omorît cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o ușă. Intrară pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că nu-l va găsi, așa că rămase cu gura căscată cînd, deschizînd ușa, se pomeni nas În nas cu Hilfe. Hilfe nu era singur. În fața lui ședea o doamnă În vîrstă, pe care-o ajuta să desfășoare un ghem de lînă. MÎinile erau prinse ca-n cătușe În lîna aceea aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un fleac pe lîngă ce făceau aviatorii! Hilfe ședea aici sub becul albastru, dar de fapt era departe: oriunde se ucidea, sufletul lui era prezent, printr-o obscură comuniune. — Dă-mi-l! spuse Rowe surprins de jovialitatea lui Hilfe. Ai fi zis că nu-și pierduse speranța - În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
făcînd să se cutremure pămîntul sub picioarele lor. După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau În picioare ca la fotograf. De data asta, bomba i-ar fi făcut praf dacă ar fi explodat mai aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe nume Digby, care-i semăna atît de mult, deși avea amintiri atît de diferite. Parcă auzea glasul lui Digby spunînd: „Închide ochii“ Se văzu Într-o Încăpere plină de flori, În care se auzea susurul unei fîntîni țîșnitoare. Anna ședea lîngă el, paznică vigilentă a ignoranței lui. Iar el Îi spunea: „Firește, ai un frate... țin minte!...“ Se potolește parcă, auzi el un glas. Nu credeți? — Ce-ai de gînd să faci? Era ca una dintre pozele trucate din revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
duci la ghicitoare? Doar n-aveai nici un viitor! — Așa e, recunoscu Rowe. Acum Își amintea clar de serbarea aceea: parcă se vedea dînd ocol gardului și trăgînd cu urechea la muzică. Da, visa pe atunci la inocență... Înapoia unui paravan ședea doamna Bellairs... — CÎnd mă gîndesc că ai spus la nimereală parola! urmă Hilfe. „Nu-mi vorbi despre trecut. Vorbește-mi despre viitor!“ Rowe Își aminti și de Sinclair. Revăzu, cu o strîngere de inimă, automobilul vechi, oprit pe aleea pietruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el, l-am văzut prin parbrizul spart al decapotabilei albe pe care o luase din parcarea Terminalului Oceanic. Față lui istovită, cu gura plină de cicatrice, era luminată de curcubee răsfrânte. Am smuls din cadru portiera îndoită a pasagerului. Vaughan ședea în scaunul plin de bucăți de sticlă, studiindu-și propria poziție cu o privire satisfăcută. Mâinile, cu palmele ridicase în sus de-o parte și de cealaltă a corpului, îi erau acoperite de sângele provenit de la rotulele rănite. Examinase voma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Cercetări Rutiere, aflat la 32 de kilometri vest de Londra, și-am privit vehiculele calibrate cum se ciocnesc de blocurile-țintă de ciment. Mai târziu, în apartamentul lui, Vaughan a rulat cu încetinitorul înregistrările coliziunilor de încercare făcute chiar de el. Șezând în întuneric pe perne puse direct pe podea, am urmărit impacturile mute pâlpâind pe peretele de deasupra capetelor noastre. Acele secvențe repetate mai întâi mă calmau, după care mă excitau. Conducând singur pe autostradă în lumina galbenă a becurilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe targa ambulanței. În drum spre apartamentul său, în curtea din fața unui restaurant de pe marginea șoselei, Vaughan a recunoscut o târfă de la aeroport, o plasatoare de cinema cu jumătate de normă, mereu îngrijorată de aparatul auditiv defect al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]