975 matches
-
inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung, de greu și de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri și torente, prin păduri interminabile, cât veacul, cu urși, lupi, râși și tâlhari, la pândă; drumul șerpuind agale, prin poieni, prin lunci, pârloage, miriști și câmpii, prin praf, sub vipia soarelui încingându-le armurile ori sub văpaia înghețată a lunii; drumul nesfârșit, întortocheat, drumul fără de întoarcere, către Pontul Stâng, și mai departe, înainte, mereu înainte, înspre stelele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o oarecare distanță față de betelia pantalonului-șorțuleț liliachiu, încrețit, care îi reliefa posesoarei formele curgătoare, curbe, extraordinar de ademenitoare. În picioare, mirabila Lili avea șlapi de polistiren, o brățară de aur, la modă, cu clopoței, la subțirimea gleznei stângi, bașca inele șerpuite de argint, pentru degetele mari, ale căror unghii lătărețe erau pictate identic cu cele ale restului degetelor plantare, cu un lac nediluat și mâlos, albăstrui-sângeriu, presărat din belșug cu paiete! În mâini, voluptuoasa matroană ducea o tavă argintie zincată, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
A fost prima și ultima oară. Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos de Grigore însuși. El a adus brazi, cărora de altfel nu le mergea prea bine în regiunea aceasta de șes. Potecile cu prundiș mărunt șerpuiau printre chioșcuri și ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali și peluze tunse în fiece săptămână. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În cârciumă, așezați la o masă lungă, în fund, vreo doisprezece bărbați fruntași se sfătuiau de multișor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului se umflau și se roșeau. ― În numele legii... Cuvintele procurorului, înfricoșate și uscate, nu le auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
principal la fundul Văii Gugului. În drumul lui spre vărsare, adună apa de prin toate pârăiașele de pe unde trece de prin apropierea cătunelor Gugești, Manțu, Tăbălăiești, Crăsnășeni, Vinețești, ajungând în satul nostru, care pe vremea aceea se numea Cordeni. Vine șerpuind pe această vale lungă ca un șarpe uriaș care-și mișcă trupul în tot felul de coturi. Râul se cheamă Crasna și după ce trece de satul nostru se varsă în apa Bârladului, acolo unde este și un nod de cale
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
uitat îndelung la el. Chiar când se uita, pe cărarea care venea din sens opus, peste vârful dealului, a apărut un sătean, care o luase și el pe scurtătură spre satul Olteni, fiindu-i mai la îndemână decât drumul care șerpuiește la ieșirea din sat, până sus, deasupra, de unde se întinde domol câmpul spre Valea Lohanului. Aproape dând nas în nas cu străinul, îi dădu bună ziua. Străinul i-a răspuns cuviincios, scoțându-și de pe cap șapca de ofițer. Apoi l-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acolo? Nu-i vedeam pe cei doi alungiți amatori de muzică lăutărească. Aveau oricum un radio vechi, dar bun. În noaptea a treia am visat că merg mai departe prin pădure. Lăsasem bușteanul mult în urmă și înaintea mea cărarea șerpuia prietenoasă. Razele soarelui cădeau printre crengi pe corpurile unsuroase ale scolopendrelor. Veverițele săreau de pe-o ramură pe alta. Curând, cum alergam umplîndu-mi plămânii de aerul verde, am ajuns la un pârâu care-și susura apa meandrică, de sticlă cenușiu-albăstrie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se împletiră frânghiile și ațele roșii și vinete ale venelor, arterelor, capilarelor, iar sala începu să vibreze surd de zgomotul puternic al inimii. Puia ceru nervii și simțurile, și omul își deschise ochii, ochii albaștri. Pe carnea încă vizibilă îi șerpuiră nervii gălbui, în tecile lor de mielină. Ester sărută perla și omul se înveli într-o piele bronzată și deveni frumos ca un zeu. Pe țeastă îi crescu părul buclat, auriu. Era complet? Garoafa ceru sexul, și toate am fost
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
venin de păianjen, mă amețise, îmi dăduse o stare de exaltare, pe care abia mi-o stăpâneam. Am ridicat cheia. Era o cheie de aur, de două ori mai mare decât palma mea. În adâncitura lăsată de ea pe pământ șerpui leneș, cărnos, o râmă, care contractîndu-se de câteva ori se sorbi în pământ. Am șters cheia bine cu poala rochiței. Capătul îi era în formă de treflă, ornat până la refuz cu bucle și lujeri de aur. Tija cheii, groasă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nous sommes foutus! șopti. Il n'y a plus d'espoir. Foutus pour l'éternité!... - Nous sommes foutus! repetă Darie printre dinți când Zamfira le făcu semn de plecare. Foutus pour l'éternité! Ieșiseră la un drum prost, de căruțe, șerpuind, zdrențuit de gropi, printre lanurile de porumb. Se auzi din nou, izbucnind parcă din toate părțile odată, larma greierilor. Acum, că scăpaseră din porumbiște, își scoseseră căștile; Darie o ținea în mână, și ceilalți le atârnaseră de ranițe. Cerul începuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din stradă. E de rîs, dar e și de plîns. Acum, e mai mult de rîs, pentru că sînteți un pic matoli, așa că nu vă puteți opri din rîs. Și pentru că e ultima noapte, ieșiți la o plimbare pe aleile care șerpuiesc printre brazi și ajungeți, după ce urcați un pic, pe un fel de platformă Înaltă, de unde se văd panorama stațiunii clipind undeva jos și luna plină pe cerul ca de operetă. Pățești un atac de melancolie și simți nevoia să rămîi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de o viață. Nevastă sau soție? E Îmbujorat și Îi lucesc ochii, n-are 19 ani, dar arată de 16, după accent aș spune că e de undeva dintr-o zonă rurală din sud. E frisonant să auzi cum Îi șerpuiește vocea prin ambien tul sonor monoton, condimentată cu detalii erotice. Dar, pe de altă parte, e pur și simplu cretin să vezi cum se zvîrcolește În pat, discreția sau pudoarea rămîn În urma avîntului lui de mascul nu doar crud la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
precum cadavrele carbonizate de la Hiroshima. În mai puțin de o jumătate de oră, cele o sută de spinări verzi și nemișcate arată ca niște mușuroaie peste niște morminte. Discursul răcnit, de mecanism dement, al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului șerpuiește printre tumulii aliniați. Discursul răcnit șerpuiește și te aștepți ca o vibrație fatală a aerului să destrame acești tăciuni ale căror molecule se țin la un loc printr-un miracol. Un spectacol Încremenit care are ceva nefiresc și morbid. ...dragi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai puțin de o jumătate de oră, cele o sută de spinări verzi și nemișcate arată ca niște mușuroaie peste niște morminte. Discursul răcnit, de mecanism dement, al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului șerpuiește printre tumulii aliniați. Discursul răcnit șerpuiește și te aștepți ca o vibrație fatală a aerului să destrame acești tăciuni ale căror molecule se țin la un loc printr-un miracol. Un spectacol Încremenit care are ceva nefiresc și morbid. ...dragi tovarăși și pretini... lichidarea inegalităților și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un cărucior, ca două personaje dintr-un basm danez, scris de un domn bolnav de nervi - o fabulă cu care o bunică neatentă Își maltratează nepotul. — Și de ce dracu’ te-au luat În armată? Îl Întreb la un moment dat, șerpuind pe aleile care merg spre cazarmă. Partea proastă e că cerul e foarte jos și are o singură nuanță de gri, seamănă cu o coală de tablă, și rafale de vînt rece și uscat Îi clatină nefiresc brațele veteranului, În timp ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedere conținutul anunțului pe care l-a făcut, părea să vină de pe altă lume): sinuciderea trădătorului Milea. Două știri care pocnesc, nu fac altceva decît să sporească tensiunea și absurdul. Culoarul e pustiu, realmente pustiu. Singura prezență e muzica populară. Șerpuiește pe sub uși, zbîrnîie În stîlpii și În pereții albi, se scurge din tavan. E pretutindeni, e ca un duh malefic care parcă vine din chiar structura clădirii, din fibra acestei realități, care are aspectul unui experiment psihologic condus de un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colegii de sus, se văd multe capete rotunde, bîțÎindu-se la fereastră și el le face un semn imperial cu mîna. — Liniște! SÎnt patru sau cinci pavilioane cu un etaj, aceleași construcții cazone sovietice, din anii ’50, și printre ele șerpuiesc alei, peste care cad coroanele bogate ale castanilor. SÎnt tufe de mîna-maicii-domnului care Îmbracă gardurile de ciment sau de plasă de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare. Și ce mai avem aici? Bănci și mese
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nou s-a aprins, dar la o altă Înălțime, s-a oprit o clipă, părînd că șovăie, am fost sigur c-o să se Întoarcă la loc În lan (ca să nu mă facă să cred prostii), dar a țîșnit pieziș, pierzîndu-se șerpuit printre stele, pe deasupra unor nori ca niște scame ușor irizate, transparente... Sau: Patrana s-a trezit și s-a ridicat În picioare (deși, cînd Îl vezi În ierburile alea cît el de mari, pare o glumă să spui că e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stabil, nimic asigurat. Ci destinul, repunerea în discuție, pericolul excesului, ca un mod de a țese vasta rețea simbolică permițând fiecăruia să existe în cadrul transcendent al unui grup imanent. Nu avem decât să ne uităm la o bandă de "bikeri" șerpuind pe rutele estivale pentru a ne da seama de soliditatea socialității lor mișcătoare. Toate "cifrurile" sunt acolo, într-o comunitate misterioasă. Înveșmântare specifică, mod de viață mimetic, tatuaje excesive, înfruntare colectivă a pericolelor în fiecare moment, viteză ca formă de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să se vânture în voie. „De ce mi s-o întâmplat tocmai mie, că doar nu eram un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și încolăcite, dar nu mă pierdeau din ochi. Cât aveau să întîrzie astfel? Nu mult timp. Din clipă în clipă, aveau să se trezească de-a binelea. Le și vedeam înălțîndu-se pe coadă, începînd să se legene, scoțând limbile și șerpuind dinaintea mea, așteptând să fac o mișcare ca să mă atace. Cât puteam rezista, trebuia să rămân ca o stană de piatră. Dar oricât mi-aș fi încordat voința, tot aveam să obosesc, să adorm în picioare, să mă clatin. Ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]