1,136 matches
-
sac. Acum îl cosea la gură cu un ac mare de cojocărie, cu fir roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul palmelor ridicate spre piept. De parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zice Sgsdgff, dacă ne vom întâlni azi la patru, așa cum am stabilit, și o voi aduce pe urmă aici? Vasele trebuie spălate, ba mai mult decât atât, hainele care stau împrăștiate pe podele trebuie culese, împachetate și depozitate în dulap, șervețelele mototolite în care mi-am suflat nasul trebuie aruncate la gunoi. Gândul că mă voi întâlni cu o fată cunoscută pe internet mi se părea oarecum neverosimil. Și mai de necrezut era s-o invit la mine, dar totuși asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se retrage înjurând în camera lui. În curând, liniștea învăluie apartamentul. Mircea a adormit. Am rămas iar singur, cu o durere surdă de șale și cu ceșcuța de cafea răsturnată pe gresie. Trebuie să mă duc în bucătărie după un șervețel cu care să șterg cafeaua de pe jos. Distanța nu e așa de lungă, dar înaintez încet, ca orice bătrân. Am deci timp să mă gândesc. Mă gândesc că sunt o victimă a nerecunoștinței propriului copil. Ideea îmi trezește autocompătimirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îmi invadează creierul, umilindu-mi fiul și glorificându-mă pe mine, până când, invariabil, îmi voi pune întrebarea: dar eu cu ce-am greșit? Și eu sunt vinovat, trebuie să fiu vinovat, altfel lucrurile n-ar fi ajuns aici. Rup un șervețel din rola de hârtie agățată de perete. Filtrul de cafea așteaptă să-i dau drumul. Îl pornesc. Apoi fac cale întoarsă. Când Mircea era un țânc, îl credeam un copil foarte inteligent. Vorbea de la un an și trei luni, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
săruta. Muzica asurzitoare le va acoperi gemetele și icnetele. A doua zi, Mircea va fi ceva mai îngăduitor cu oamenii, iar mie îmi va spune o vorbă bună. Am îngenuncheat și, dintr-o singură mișcare, am șters toată cafeaua vărsată. Șervețelul devine transparent. Mă ridic repede și îl arunc în bucătărie, la gunoi. Mă așez din nou pe fotoliu, cu ochii la ceașca goală, pe fundul căreia se mai zărește un cerc întunecat. Aș putea aștepta ca filtrul de cafea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Toți se agitau. Probabil credeau că am vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă taică-meu a preluat controlul evenimentelor și mi-a curățat sângele cu un șervețel. Dincolo de masă, în colț, era un scrin pe care nu-l mai văzusem. M-am apropiat. Credeam că e închis cu cheia, dar nici vorbă. Bănuiam că aici își ține Mama Mare pozele și actele. Era urât ce făceam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coleg de facultate - chiar unul cu care nu mă aveam bine -, mă duceam la masa lui și-i țineam companie, mă ridicam cu tava și mă așezam direct. În urma mea, la altă masă, Hectoraș sorbăia supa și se uita la șervețel. Primul lucru pe care-l făceam era să-l bârfesc, și aveam ce spune, așa că interlocutorul mă primea măcar din curiozitate. Ziceam că la război (sau oriunde mor oameni), primul căzut e - culmea culmilor - cel mai bun dintre noi, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să spui că ți-a injectat insulină de-adevăratelea? făcu Hugo, impacientat. Ai mai luat aseară? Vi, e un lucru esențial! Ar trebui să chemăm o ambulanță. —Nu, zise Violet, începând să se calmeze. Se șterse la ochi cu niște șervețele pe care i le dădu Sophie. Nu mi-am făcut deloc. Și n-a reușit să-mi facă injecția cum trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu intru în comă sau mai știu eu ce. Din câte știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Fără să fie rugat, Rizzardi se aplecă să-l ajute să miște cadavrul pe-o parte, așa Încât Brunetti să-l poată căuta În buzunarele de la spate. Unul conținea un dreptunghi galben ud, un bilet de tren, evident, iar celălalt, un șervețel de hârtie la fel de ud. Clătină din cap spre Rizzardi și lăsară amândoi cadavrul Înapoi pe caldarâm. Luă una dintre monede și-o Întinse doctorului. — Ce-i asta? Întrebă Rizzardi. — Americană. Douăzeci și cinci de cenți. Părea un lucru ciudat pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și-i dădu ei bucata mai mare. Mare parte din cealaltă o Îndesă În gură și-și șterse zeama ce-i curgea pe bărbie. Termină smochina, mai mâncă două, se șterse din nou la gură, se curăță pe mâini cu șervețelul și spuse: — Dacă-mi dai și un pahar mic de vin de porto, o să mor fericit. Ridicându-se de la masă, ea Întrebă: — De ce altceva s-ar mai putea teme? — Cum ai spus și tu, că ar putea fi bănuită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lui. Amândouă farfurioarele Capodimonte aveau pe ele crăpături ca niște fire de păr, radiind dinspre margini spre mijloc ca ridurile pergamentoase pe care el și le amintea pe obrajii bunicii sale. Lingurile străluceau și lângă farfuria sa se afla un șervețel de olandă călcat Într-atât Încât stătea docil sub formă de dreptunghi. Signora Ruffolo turnă două cești de cafea, așeză una În fața lui Brunetti și apoi puse lângă farfuria sa bolul argintiu de zahăr. Folosind cleștișori argintii, puse unul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Apoi s-a ridicat, și-a luat geanta, le-a trimis un sărut și a ieșit din birou. —Ești bine? a întrebat Alice. Sherry a ridicat ochii, întrerupându-se din acțiunea energică de frecare a fustei cu un vraf de șervețele, și a clătinat din cap. Ar trebui să-i trimiți chitanța de la curățătorie, i-a sugerat Alice. N-ar fi mai bine s-o dau în judecată? Ochii mari ai lui Sherry au sclipit plini de furie. —De ce nu? Alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu răsuflare puturoasă, erau convinși că undeva, în oraș, existau cel puțin zece femei superbe, disperate să se mărite cu ei. Privirea lui Alice a alunecat către hârtiile cu care Sherry își freca fusta. Ceea ce ea crezuse că erau niște șervețele semănau acum suspect de tare cu foile trimise de avocatul extern pentru cazul cu prăjitura cu whisky. —Vai, îmi pare rău, a rânjit Sherry. Am creierul făcut terci. Ei, asta face sarcina din om! —Sarcina! Alice a schițat un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să vorbesc: asistentele de-acolo. Crede-mă. Am nevoie de asta. Am ajuns să mă tutuiesc cu casierele de la supermarket și mă bucur când primesc telefoane oficiale de la firmele de televiziune prin cablu. Laura și-a șters nasul cu un șervețel de hârtie și i-a zâmbit lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se schimbase din nou. Hei! Destul cu lamentările. De ce nu vii într-o zi pe la mine să bei ceva? Am putea să ne distrăm. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
societate permisivă din punct de vedere sexual. Dumnezeule! La câte probleme aveau de rezolvat el și Theo, la asta nici măcar nu se gândise. La extrema cealaltă, Douăzeci de jocuri simple pentru copilași îți descria cum să amuzi copilul transformând un șervețel într-un coif sau o pungă pentru vomă într-un avion ori într-o păpușică. Se presupune că înainte ca șervețelul și punga să fie folosite. Urma apoi 365 de metode prin care să-ți adormi copilul. Hugo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se gândise. La extrema cealaltă, Douăzeci de jocuri simple pentru copilași îți descria cum să amuzi copilul transformând un șervețel într-un coif sau o pungă pentru vomă într-un avion ori într-o păpușică. Se presupune că înainte ca șervețelul și punga să fie folosite. Urma apoi 365 de metode prin care să-ți adormi copilul. Hugo s-a holbat uluit la cartea în cauză. Oare existau într-adevăr 365 de metode? Atunci cum se făcea că el nu cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa de surprins. Totuși, sunt mama lui. Chiar începusem să uit, a șoptit Hugo în timp ce Theo a aruncat o bucată de pâine tartinată care l-a lovit pe Hugo direct pe sacou. Tatăl a întins mâna după un pachet de șervețele pentru copii, de care era plină toată casa, și a început să-și frece pata cu frenezie. —Ce-ai zis? — Nimic. Nu se-aude bine. Ce-ai întrebat? Dacă-i cânt copilului? Ei, cred că-i cânt din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Posterul cu meningita din cabinetul medical i-a răsărit în minte îngrozindu-l. Preț de câteva secunde, Hugo a fost mult prea speriat ca să facă vreo mișcare. De parcă, dacă rămânea nemișcat, putea să țină situația sub control. Înțepenit în loc cu șervețelul cu care voise să-l șteargă pe Theo în mână, nu știa ce să facă. Apoi, a intrat dintr-odată în acțiune: l-a luat pe Theo sub braț și a fugit pe scări în jos, către telefon. Cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
veniseră imediat câteva imagini excitante în care rolul principal îl avea, bineînțeles, Lucia. Scuturase din cap a dezmeticire rapidă, pentru că simțise în chiloți câteva pulsații, complet nepotrivite în contextul respectiv, scosese guma din gură și o învelise, tacticos, într-un șervețel pe care îl depusese în scrumiera mașinii. Ieșise din mașină, nu trântise portiera, apăsase pe unul din butoanele telecomenzii și auzise clămpănitul încuitorilor, traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă. Intrase în curte, străbătuse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la toaletă, încercă să se curețe cu un șervețel și observă plăcut surprins că pata era aproape invizibilă. Intră într-o cabină, iar în timp ce urina își spuse că povestea Scriitorului suspect putea să suporte amânare, măcar douăzeci și patru de ore. Apoi, în timp ce se spăla pe mâini, se gândi la Lucia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
licăreau o durere ascunsă, nemărturisită. Pentru o clipă, lui Iorgu inima i se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
albi. roibu m-a invitat să mă așez și mi-a oferit o țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea Îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am Început să-l Învârt În mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, În care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea Îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am Început să-l Învârt În mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, În care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă inimă. m-am hotărât că, fie ce-o fi, să nu plâng. Chiar dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un imens oftat, pe care l-am scos fărĂ voia mea, privind cum șirul de infractori se retrage disciplinat din fața zidului alb, rămas gol ca un semn de Întrebare. Polițaiul cel tânăr și ambițios mi-a oferit din nou un șervețel, pe care de data aceasta l-am folosit fărĂ să mai stau pe gânduri, În timp ce el a continuat să scrie de zor În carnețelul său - era mult prea tânăr și prea ambițios și poate că numai atunci când avea să fie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stropiți cu bere la Terasa lui Chioru’, unde se găseau cei mai buni mititei din tot Bucureștiul, era să nu mai cauți să Înțelegi lumea, ci să o instrumentalizezi. „Ascultă-mă pe mine“, spusese vărul George ștergând-și cu un șervețel muștarul de pe barbă. „lumea e un imens parc de distracții. Toți se pot da pe el, dar nimeni nu Înțelege cum funcționează.“ la câteva luni după ce vărul George Adina Dabija 164 formulase această axiomă, roberto se lăsase pentru totdeauna de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]