747 matches
-
nici un zgomot, o deschide după o așteptare scurtă și pătrunde într-o încăpere largă și luminoasă, cu ferestre mari și ușă dând spre parcul din spate, cu un pat lat în mijloc din care, mai mult culcată decât sprijinită în șezut, îl privește bătrâna doamnă Marga Pop. Încăperea mirosea a medicamente, a cearceafuri jilave, transpirație și urină. O zăpușeală ca o pală de foc l-a izbit în față. A deschis ușa către balconul ce înainta spre parc și adierea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcînd semn mulțimii de deținuți să se Îndepărteze. După fețele lor supărate, era limpede că-i salutau pe nou-veniți fără prea mult entuziasm; acum erau mai multe guri de hrănit din rațiile lor și așa reduse. Jim se ridică În șezut, pe cînd camionul se Îndreptă spre poartă. Doctorul Ransome căzu pe podea și fu ajutat de perechea de englezi cu valiza de nuiele să se așeze pe o bancă. Jim Îi zîmbi femeii care mergea pe lîngă gard. CÎnd aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe vine lîngă domnul Maxted, mișcîndu-i diafragma ca pe niște foale. Îl văzuse pe doctorul Ransome reanimîndu-i pe pacienți și era important ca domnul Maxted să se simtă Îndeajuns de bine ca să se alăture marșului. În jurul lor, deținuții stăteau În șezut, iar cîțiva bărbați erau În picioare lîngă soțiile și copiii lor, strînși grămadă. Mai mulți dintre deținuții mai bătrîni muriseră În cursul nopții. La vreo trei metri mai departe, doamna Wentworht, care jucase rolul lui Lady Bracknell, zăcea În rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
toți care au un Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o băiete. Ești șmecher. Jim Încercă să țină poarta deschisă cu pantoful de golf, dar locotenentul Price Îl lovi În piept cu un pumn bandajat. Cu răsuflarea tăiată, Jim căzu În șezut, pe jos, În fața chinezilor care priveau. Ținu bine cutia Spam și cartușul de Chesterfield, dar cele șase reviste Reader’s Digest de sub cămașă căzură pe iarbă și fură imediat Înhățate de țărănci. Femeile mărunte, Înfometate, În pantaloni negri, se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de țăran venit aici să pescuiască. Băiatul era culcat pe spate, Înconjurat de un zid de iarbă și buruieni, de parcă ar fi Împărțit cu Jim un pat cu baldachin și i-ar fi ascultat liniștit gîndurile. Jim se ridică În șezut, cu revista făcută sul deasupra capului. Prin roiul de muște, aștepta să audă zgomot de pași În iarba Înaltă. Dar valea era goală, aerul ei luminos fiind devorat de muște. Silueta se mișcă ușor, zdrobind iarba. Prea leneș să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu putea fi decât una: să se lase pe mâna medicului. Acceptase de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci, suportase băile de șezut cu paie de ovăz sau cu flori de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile alternante în două putini, una cu apă caldă și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de mușama neagră, pe care mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă șovăire a trupului. - Faust, partea a treia - s-a scremut după aceea piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tapet. Moartea trece dincolo și Hilda intră aproape goală călcând pe tocuri înalte și ținând mâinile într-un manșon negru. - Egon a murit la balamuc, spune ea distrată. Zicea că nu poate să se așeze pe scaun pentru că ar avea șezutul din sticlă. Medicii l-au găsit complet sănătos. Numai din acest singur punct de vedere, nu puteau fi de acord cu el. După ei, ar fi fost vorba de o boală a sângelui, moștenită de la părinți. - Cred, însă, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Leny Pipersberg a trecut de patruzeci de ani. Deși are o fiică de optsprezece, e încă tânără, brună, înaltă, spătoasă și plină. O recunosc și de la spate, după pata de culoarea ciocolatei, fixată ca o frunză de salcâm pe buca șezutului ei zdravăn. S-a născut cu semnul acesta pe care îl cunosc toți bărbații pensiunii. Intră în cameră și se interesează, ca orice gazdă pricepută dacă toți sunt satisfăcuți, sau dacă vreunul are câte o dorință neîmplinită. Pata i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dinți apa adunată sub limbă în chipul hâd al unei dezolări catastrofale: în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al gândurilor mele. E o hârcă pe care o pălmuiesc cu sete, deși mă plimb fără grabă, cu mâinile înnodate pe șezut. Când însă mă iau cu ea la trântă, desprind brațele din josul șalelor, le duc roată prin aer, și zic: „hâc!”. Trebuie să spun de două ori „hâc”, cu toate că sunt convins că gardianul mă crede vânător de muște. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
I-am răspuns cu un căscat de om necioplit. Gestul meu îi păru, desigur, odios, căci fără să-mi mai spună „Pardong”, se ridică din colțul patului, îndreptându-se spre ușă, de unde am putut vedea, pentru ultima oară, zdravănul ei șezut, cu pata jucăușă de culoarea ciocolatei și de forma unei frunze de salcâm. ... „Trece-o în cartea despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și se ridică dintr-un salt în șezut. Mi-ai zdrobit oasele de la mână. N-am să mai fiu niciodată în stare să o folosesc. — Domnișoara Trixie e foarte ușoară, îl consolă șeful de birou. Nu cred că ți-a putut face prea mult rău. — A călcat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pat! urlă doamna Reilly. Trase de pijama, dar trupul se afundase în saltea ca un meteorit. Ridică-te până nu-ți mut din loc fălcile alea grase. Când văzu poșeta mamei sale ridicându-se deasupra capului, Ignatius se ridică în șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care depășea tivul rochiei și de ciorapii de bumbac care stăteau încrețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Înfloreau pe stomac și pe coapse, iar o pereche de urme de mușcături sângerau liber pe podeaua de beton. Își simți coastele mișcându-i-se din loc pe sub piele când Îi desfăcu legăturile și o ajută să se ridice În șezut. — Ești bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci și stacojii În jurul gurii. Scuipă pe jos un cocoloș de cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiar cînd băiatul se oprise lîngă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întîietate celor care-l purtau, care se Încovoiaseră pînă la pămînt, mergînd aproape de-a bușilea; iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stîncilor, stînd În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care purtau, abia auzindu-i răsuflarea stăpînită. Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să-i lase pe cei care-i purtau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Olive, tu rămâi cu domnul Craig. Craig auzi zgomotul pașilor pe când gărzile fugeau. Așteptă. Dă-le timp. Dă-le posibilitatea lui Nancy și șefei să sară gardul. Și apoi, următorul pas. După două minute începu să geamă. Se ridică în șezut. Văzu că femeia îl privea. Olive era o femeie drăguță, deși cam ciolănoasă și cu gura cu buze subțiri. Ea se apropie. - Aveți nevoie de ajutor, domnule Craig? Domnule Craig. Acești oameni, cu solicitudinea lor politicoasă, puteau să înnebunească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
satisfăcător? Nici o disfuncție? Se simți o adiere lascivă dinspre biroul lui. Nici o disfuncție, am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care îmi amintește întotdeauna de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get Started“. Mi-a pus melodia asta în prima seară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
auzit clinchetul lanțului de la bicicletă. Cineva a tras de chinga tăștii rămase pe umăr, care s-a desprins ca și cum nu mai ținea să fie a lui. — Gata! a țipat Neng. L-a apucat de subțiori și l-a pus În șezut. Nu-i drept! Ia mâna de pe bicicletă ori Îți ard una un’te doare mai tare! — Oho-ho, ia te uită cine dă din gură, s-a auzit vocea croncănită. și ce-oi fi având tu de gând să faci? Să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cealaltă iubire a Annei, durând în tăcere pe o linie moartă, nicicând trăită. Venea familia Härter, cu care se putea bârfi ca lumea; Fridtjof Schliephacke, un student la arhitectură, care mai târziu a proiectat, pentru satul studențesc Eichkamp, mobile de șezut și o lampă cu picior care i-a purtat numele; sculptorul Schrieber, treaz ziua, și elevul său Karl Oppermann, care curând a început să mai câștige un ban la marea firmă Meierei Bolle ca specialist în publicitate și care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cîțiva metri de el, capul dușmanului se desprinde de trup ca un dop de sticlă și bubuie săltînd pe podeaua de marmură privindu-l de acolo cu buzele țuguindu-se ritmic de parcă ar vrea să fluiere. Trupul se prăbușește în șezut și din gîtlejul rămas țîșnește sînge strălucitor care mînjește pereții. În aceeași clipă Personajul V. se trezește transpirat. E speriat și în același timp fericit. Fumează o țigară, apoi se culcă din nou uitînd visul. A doua zi însă rămîne
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din temelii, pentru că și clădirile au o durată de viață, determinată de materialele din care au fost construite. Se investesc bani. Casa renovată se declară muzeu și se creează, minim două locuri de muncă. Mai bine zis, două locuri de șezut pe scaun, rezervate clientelei politice sau relațiilor de nepotism. Utilitățile necesare și salariile sunt suportate de la buget, din taxele și impozitele încasate de la populație. Această industrie a muzeelor este întreținută de obște, căreia i se cere să rabde, să strângă
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]