750 matches
-
sale vertebrale nu mă sperie. Mă simțeam mai liniștit ca niciodată. Nu mă mai temeam de ce aș putea să îi fac ei sau copiilor. Știam cum să îi protejez de mine. M-am ridicat încet din pat. Am scos din șifonier o pereche de pantaloni kaki și mi-am pus papucii. Am scos dintr-un sertar al dulapului un tricou și mi l-am tras pe cap. Mi-am pus cheile de la mașină și portofelul în buzunar, apoi m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
atât de patetic și de absurd. Leneșule! se certă singur și se apucă să facă exerciții simple, extensii și aplecări, În fața oglinzii pe care se zăreau insule și continente de murdărie. Oglinda era fixată pe partea de dinafară a ușii șifonierului vechi, de culoare maro, pe care i-l cumpărase tatăl lui În urmă cu treizeci de ani. Poate că ar fi fost bine s-o Întrebe pe femeie ce anume trebuia să separe, dar pierduse prilejul. În general, Fima nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
părea nu o linie de apărare Între el Însuși și celibatarul trecut de prima tinerețe, ci mai degrabă o stratagemă a acestuia din urmă, pentru a se descotorosi de el și a-i uzurpa locul. Hotărî să se Întoarcă la șifonier și să se studieze În oglindă. Și să-și privească trupul nu cu dezgust, disperare sau autocompătimire, ci cu resemnare. Din oglindă Îl privea un funcționar palid, cam corpolent, cu colaci de grăsime În jurul taliei, lenjerie de corp nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceva, o chestiune urgentă, dar nu-și amintea sub nici o formă despre ce era vorba. Iar pe deasupra trebuia să se pregătească pentru zugrăvit. Să mute și să acopere mobila. Să pună cărțile În lada de sub pat. Să bage așternutul În șifonier. Să pună toate vasele În dulapurile din bucătărie. Să scoată de pe pereți tablourile și harta cu granițe acceptabile trasate cu creionul. Să-l roage pe domnul Pizanti să-i demonteze rafturile. Dar Înainte de toate, hotărî, trebuia să-i telefoneze lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bufete pentru sufragerie, în centrul căreia avea să se afle masa ovală în stil Biedermeier; sofaua, măsuța pentru fumat, fotoliile, dulapul de cărți și comoda din Cöln urmau să fie amplasate în camera de zi; apoi mai erau paturile și șifonierele. Mișca aceste hârtiuțe pe plan dintr-o parte în alta, căuta combinații noi, storcându-și creierul ore în șir, mânată de-o singură dorință: aceea de a aranja camerele cât mai asemănător cu cele din B. Și acolo, în locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dreptunghiulară, foarte luminoasă, care avea pe latura longitudinală un spațiu curbat, ceea ce ea găsea de un gust desăvârșit. Puține piese selectate anume: o garnitură formată dintr-o canapea îmbrăcată în goblen, două fotolii cu spetează ovală și brațe masive, un șifonier din lemn cu furnir întunecat, tablourile - o natură statică și un peisaj din Baden-Baden -, vitrina și biblioteca și, mai ales, un covor antic de Fachralo, cu un medalion de culoare roșu închis, care își punea amprenta pe întreaga încăpere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și cu mine, că tata nu mai e asociat la turnătorie și la fabrica de mașini-unelte. El personal nu ne-a povestit și după ce Biblia s-a aflat din nou acolo unde îi era locul și halatul atârna iar în șifonier ca un suvenir, tata a devenit din nou cel pe care îl priveam uneori cu timiditate sau chiar cu frică, înalt, arătos, cu o prestanță ce nu îngăduia să fie contrazis. Numai mama mai pierduse din elanul pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
baie sau sufragerii, se plimbau fără pic de jenă printr-o intimitate străină, de parcă pereții ar fi fost transparenți și puteai să vezi, pur și simplu, cum se instalaseră alții, puteai chiar să intri în dormitoare, să te uiți prin șifoniere și în oglinzi. Oamenii erau transportați în fiecare săptămână cu autobuzele firmei, ca niște excursioniști care erau conduși să traverseze strada de la locul nou de parcare unde fusese cândva „Luthihof“: adevărate trupe de curioși. Tata îi spuse lui Hans Saner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o examinează atent, o aprinde cu bricheta șterpelită și sprijinindu-și spinarea de spătarul de lemn lustruit al fotoliului, începe să fumeze, cu un aer perfect satisfăcut. Ațipit o clipă cu țigara în gură, tresare speriat și se repede la șifonier. Lenjeria nu-l interesează; o întrebuința și pe când trăiam. Deschide larg ușa dulapului cu haine. Pipăie calitatea stofelor și întoarce buzunarele. Dar Zitta vrea să rămână singurăă Neamurile se retrag și singura mea iubită se apropie de patul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
duminica“, așa cum a spus el făcând aluzie la o posibilă vizită la capela Caritas care ținea de cămin. Toate se potriveau. Cât despre cel mai nou autoportret al meu, trebuie că arătam impecabil, căci, de îndată ce amintirea se deschide asemenea unui șifonier, acolo atârnă, în afara perechii de pantaloni călcați pentru zilele de sărbătoare, prima mea jachetă postbelică, cu un model în ace de brad foarte clar. Instalarea mea în aripa locuibilă a clădirii principale, a cărei structură solidă era datorată anilor ‘80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
convins să-mi iau inima-n dinți și să-ncerc. Din selecția lor făcea parte și poezia, după aprecierea mea prea încărcată de metafore, Crini din somn. Și, neîntârziat, nu Credo, cel mai frumos imn închinat fumatului, nici inventarul liric Șifonier deschis, nici măcar Fasole și pere, ci florile alea clorotice, acei crini cultivați în somnul meu altminteri sănătos în sine, au fost distinse cu premiul al treilea și recompensate, cum îmi amintesc, cu precizie de gospodar, cu trei sute cincizeci de mărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care nu l-am scris eu și care nu face parte nici dintre acelea adunate de frații Grimm. Hans Christian Andersen ar fi fost, eventual, în stare să inventeze un basm care să înceapă așa: A fost odată un șifonier, în care amintirea atârna pe umerașe... Încă mai stă deschis în fața mea și recită, strofă după strofă, ce se află jos, ce se află sus, ce este aproape nou, ce anume e purtat și vorbește în șoaptă, așa, pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care amintirea atârna pe umerașe... Încă mai stă deschis în fața mea și recită, strofă după strofă, ce se află jos, ce se află sus, ce este aproape nou, ce anume e purtat și vorbește în șoaptă, așa, pentru sine. Șifonierul nostru era un dulap îngust, cumpărat de la un negustor de vechituri, în care acum era atârnată fusta de mohair a Annei. Deschis, el povestea despre „bile albe, care dorm în buzunare“ și visează molii și despre „gura-leului și alte flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se transformă în rochie...“ Și astfel a devenit realitate basmul despre care nu se știe cine l-a scris: A fost odată un sculptor căruia, pe lângă altele și ocazional, îi veneau în minte poezii, printre care se număra și Șifonier deschis. Atunci când, pentru o altă poezie, a primit un premiu mai mic, el a cumpărat îndată pentru iubita lui o fustă și pentru el un palton. De acum încolo credea că este poet. Și iată cum a continuat basmul: Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci când s-a așezat pe scaun lângă bărbatul pe nume Richter și a început să le citească membrilor Grupului 47, „tare și clar“, așa cum fusese sfătuit în timpul pauzei de cafea, propriile poezii, șapte sau nouă la număr, printre ele și Șifonier deschis, Drapel polonez și De trei ori Tatăl nostru. Și astfel basmul și-a aflat urmarea: A fost odată un sculptor tânăr care-și făcea pentru prima oară apariția ca poet. A făcut-o fără nici o frică, fiindcă era sigur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a mai spus nimic. Pentru mine n-am luat mai nimic. Cu excepția câtorva cărți despre copii. De ce să mă mai sinchisesc, m-am gândit, acum că viața mea s-a sfârșit? În plus, nimic nu mă mai încăpea. Am deschis șifonierul și am făcut un pas înapoi văzând privirile dezgustate pe care mi le aruncau vechile mele rochițe. Era indubitabil. Toate vorbeau de mine. Aproape că le vedeam cum își dădeau coate zicând: „Uitați-vă la ea, uitați-vă cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dorit, Helen și Anna locuiau încă acasă și erau leftere. Așa că bătălia continua. Și ceea ce odată fusese o colecție de băuturi mândră și nobilă acum se transformase în câteva sticle descompletate, jerpelite și amărâte, care călătoreau asemenea unor nomazi prin șifoniere, găleți de cărbuni și pe sub paturi, în căutarea unui refugiu. Sticlele de alcool, pline și strălucitoare, cu etichete lizibile, dispăruseră demult. Tot ceea ce rămăsese în locul lor era o sticlă lipicioasă de Drambuie, acoperită de scame, cam cu un centrimetru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în sufragerie, doi în bucătărie. Ca să ajungă la baie, trebuiau să treacă prin dormitor, iar ca să ajungă în sufragerie, trebuiau să treacă prin baie. Dormitoare separate printr-un covor colorat atârnat de tavan, care trebuia să dea senzația de intimitate. Șifoniere pe hol. Comode cu sertare în bucătărie. Cratițe și găleți în baie. Frigiderul pe scară. Măsuța de cafea din sufragerie construită din patru cutii albastre de lapte și o bucată de placaj. Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. O bucătărie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu toate că tremuram. Apartamentul arată drăguț, i-am spus amabilă. Eram surprinsă că vocea nu-mi tremura. — Văd că ți-ai mutat înapoi cărțile, discurile și toate celelalte. Și... Am trecut pe lângă el, m-am dus în dormitor și am deschis șifonierul. Văd că ți-ai adus și hainele înapoi. Foarte intim. —Claire, ce faci aici? a reușit el să mă întrebe. Nu te bucuri să mă vezi? l-am întrebat la rândul meu, cochetă și zâmbitoare. —Ba da! a exclamat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încheiase. Am început să mă pregătesc, emoțional, dar și făcându-mi bagajele, pentru revenirea în Londra. Am început să-mi împachetez hainele. Am început să le strâng plină de entuziasm, extinzându-mi plasa pe un vast teritoriu. Am vizitat toate șifonierele din casă, mai cu seamă pe cel al lui Helen, și n-am lăsat nici un sertar nedeschis și nici un umeraș neexaminat. Deși continuam să mă cârâi cu toată lumea din casă, știam că la plecare o să fie groaznic. Cel mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Președintele țării Își face cruci largi și rapide Într-o biserică. Apoi În Cimitirul Eroilor. Apoi la televizor. Prim-plan, o cruce. Tăiat la: „Țin minte că odată, cînd eram mic, l-am visat pe Dumnezeu. Se ascundea Într-un șifonier. Mă aflam Într-un oraș distrus de foc, sau de o explozie, nu știu, și nu mai rămăsese În picioare nimic altceva decît șifonierul acela. I-am deschis ușa și l-am văzut Înăuntru pe Dumnezeu. Îi era frică. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Țin minte că odată, cînd eram mic, l-am visat pe Dumnezeu. Se ascundea Într-un șifonier. Mă aflam Într-un oraș distrus de foc, sau de o explozie, nu știu, și nu mai rămăsese În picioare nimic altceva decît șifonierul acela. I-am deschis ușa și l-am văzut Înăuntru pe Dumnezeu. Îi era frică. Avea un cap mare, de leu, dar știam că nu e leu, că e Dumnezeu. L-am luat de mînă și, În timp ce soarele asfințea, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o săptămînă, a sunat la bancă. Cecul fusese Încasat. De atunci a continuat să-și cumpere liniștea sufletească. Dacă Hudgens nu avea cumva dovezi scrise legate de 24 octombrie 1947, era În siguranță. Jack a Început să-și scoată din șifonier hainele pentru petrecere. Sacoul era de la London Shop - Îl cumpărase cu banii luați de la Sid cu ocazia arestării lui Bob Mitchum. Mocasinii cu ciucuri și pantalonii din flanel gri erau rezultatul dezvăluirilor din Hush-Hush cu privire la legătura dintre muzicienii de jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deschise ușa cu mîna. Coteț tipic de burlac: o combinație Între living și dormitor, o baie, o chicinetă. Luminile aprinse pentru un inventar rapid - exact așa cum Îl Învățase Dudley. Un pat rabatabil, lăsat Întins. Pe pereți peisaje marine ieftine. Un șifonier. Un dulap În perete. Baia și chicineta nu aveau uși. Totul era curat și ordonat. Întregul apartament lucea de curățenie - asta deși Kathy spusese că „Duke era dezordonat și nepriceput“. Căutare după detalii - Încă un truc Învățat de la Dudley. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În San Berdoo. Ochii lui Bud fotografiau: clic-clic-clic. Baia și bucătăria erau imaculate. În comodă cămăși Îngrijit Împăturite. Covorul curat, puțin cam soios pe la colțuri. Un ultim clic mental: cotețul fusese cercetat, curățat și aranjat, probabil de un profesionist. Cercetă șifonierul: haine și pantaloni care stăteau să cadă de pe umerașe. Cathcart avea o garderobă elegantă - fie cineva Îi probase hainele, fie ăsta era adevăratul Duke - „nătîngul“, - iar „curățitorul“ nu se obosise să se ocupe de hainele lui. Bud cercetă fiecare buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]