1,067 matches
-
dacă nu m-ar fi ținut el. — Arde cumva cina? —Îți pasă? Mă strânse și mai tare. — Nu prea. De fapt, nu, deloc. I-am mușcat din nou buza de jos. Fiorii de excitație îmi treceau atât de repede pe șira spinării, încât credeam că mă conectase la o priză fără știrea mea. —Spune-mi ceva, Sam. Sunt primul băiat de școală privată pe care l-ai avut? m-a întrebat sărutându-mă pe gât. Impulsul electric spori în intensitate. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
somnul pe izlaz și dormind am visat-o pe Mama că era parcă bolnavă și stătea În pat și a venit și cumnatu’ Panait și la urmă am mai visat și un foc la nașu. ardea niște trestie și o șiră de paie. după aia s-a mutat focul la domnul Învățător și tot la fel ardea. miercuri am spălat rufe și după masă ni s-au dat cămăși noi fiindcă cele vechi au fost rupte complet. seara Încă nu instalasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
intrat apoi în curte. A deschis poiata păsărilor, ușa grajdului și s-a întors la poartă, să vadă ce face al lui Cocostârc. Acesta, căruia îi rămăsese doar vreun strop de viață în el, se târa ca un animal cu șira spinării ruptă pe pajiștea de dincolo de șanțul de pe marginea drumului. Scrâșnind din dinți, Todiriță l-a apostrofat: ― Dacă te mai întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oprește în proeminența pantalonilor lui Pran Nath este, garantat, de cea mai bună calitate. Pran Nath nu este singur pe terasă. Tinerei servitoare i s-a cam desfăcut sariul la spate lăsând să se întrevadă carnea tuciurie, netedă și toată șira spinării. A asudat biata fată, pielea îi strălucește în lumina soarelui și abia mai ține mătura într-o mână, inspirând adânc un aer în care se simte mirosul puternic de ceapă care vine din dormitorul stăpânului. Sub sariul decolorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-n cord îmi scuipă toamna canceroasă, iubito, voi muri de Dorul tău, cu-atâta boală-n mine, nu îmi pasă. Privirea ta din urmă, nemiloasă, mă-mbrățișează ca un fierăstrău, în gât, o ghemotoacă de dudău mă spânzură de șiră și mă lasă ... Iubito, voi muri. De dorul tău ... ?așa i-uN nu-i așa că-s mai mult decât vierme nu-i așa că tulpina-ți mă vrea nu-i așa că urcușu-mi cât ferm e nu-i așa că-s nebun dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
capturați, pe Parkes și Loch. Însă era prea târziu ca să se pună capăt jafurilor. Pentru a-și acoperi crima, diavolii străini... Majestatea Voastră, nu pot... să o spun... Eunucul se prăbușește la pământ de parcă ar fi rămas dintr-odată fără șira spinării. Spune! — Da, Majestatea Voastră. Diavolii... au dat foc. Împăratul Hsien Feng închide ochii. Se chinuie să respire. Gâtul lui se răsucește de parcă ar fi în strânsoarea unei fantome. Pe 13 octombrie, barbarii au dat foc la mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în stilul său, cu luciri metalice, în maniera sa care ajunsese să fie cunoscută și prețuită de milioane de cititori. N-a vrut să mai iasă la pescuit. N-a vrut să mai iasă în larg. Avea dureri insuportabile, de la șira spinării (căzuse cu avionul pe care și-l pilota singur în 54) și avea o fractură care atingea probabil măduva. A acceptat să i se i facă edectroșoc. Durerea a încetat, dar și-a pierdut memoria. S-a sinucis cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
afla în livada noastră o bancă putredă și plină de mușchi care toată vara mă suporta pe mine și vraful de cărți ce-l căram subsuoară. Pînă se însera și răsărea cea dintîi stea, rămîneam adîncit în strania realitate a șirelor de carte, mai cu relief decît cea din jur pentru care devenisem un leneș. Trebuințelor mele sufletești arta le răspundea într-o măsură mult mai mare decît altele. Cînd cineva mă striga, tresăream, dar cu întîrziere, îmboldit din urmă de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla. Pavoazată cu crengi de brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică!” Zvâcniră plasa de câteva ori și Împuțiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai bune părți de pește, așa că Foiște s-a ales cu o ditamai bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap și toți trei se simțeau ușori și veseli, cum stăteau pe spate, cu mâinile sub cefe. Băură iară. Gropanul nu mai părea Înfricoșător. Era prietenos, mic, aproape neînsemnat. „Ia zi, băi, Lică, le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de foame. În loc de burți li se căscaseră niște gropi, În fundul cărora se zăreau oasele șirei spinării. Unii chiar Își ziceau În mintea lor: „Ba, ăsta Își bate joc de noi!” - adicătelea mamutul numai se prefăcea că e rănit, ca să-și râdă de prostia lor. Strângeau În mâini arcurile cu săgeți, care se inventaseră deja În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lucru tocmai În partea cealaltă a curții, pe lângă silozuri. Desfăcuserăm zeci de baloți și risipiserăm paiele la poalele muntelui galben. Se făcuse o saltea Înaltă, largă și moale, pe care ne aruncam după ce ne cățăram pe o latură a șirei. Făceam salturi din ce În ce mai de sus până când unul Costel, zis și Baronu, a Îndrăznit să-și dea drumul prin aer tocmai din vârf. Înainte să ridice brațele și să se lase să cadă ca din cer, strigase de umpluse pustietatea câmpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ocară, Mihai Enin, cel căruia nimeni nu-i scornise poreclă, stătea cam deoparte și-i privea pe ceilalți băieți cum se jucau la zbor. Marele meșter Titel Îi lăsa, pentru câțiva mărunței, să se arunce din vârful până la cer al șirei de paie cu o parașută cusută de el dintr-o pânză imprimată cu zeci și sute de embleme ale căilor ferate. Mihai Enin nu știa de unde se născuse obiceiul ăla de a azvârli măscări În timpul plutirii. Ar fi zburat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu la circ. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, fusese și el de aceeași părere. Numai că nu știuse de obiceiul cu Înjuratul În timpul plutirii cu parașuta. Degeaba pusese la fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se dea de câteva ori. Soarele se Înălțase către miezul zilei și ardea aproape cu dușmănie. Mulți băieți plecară pe la casele lor, amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că știau prea bine că băiatul speculantului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pregătea de izbit. Avea o putere pe care nu izbutea s-o stăpânească. „A zis tata că o să mi-o dea de nevastă când m-oi face mare...” Lovi cu pumnul și răspândi În toate vânturile baloți de paie din șiră. Vârteje se iscau din mișcările lui largi; răvășeau văzduhul și-l murdăreau cu resturi ridicate din țărână. „Da’ eu n-o s-o iau dacă n-o să fie fată mare...” Palma uriașă Îl apucă pe prostovan și-l azvârli spre soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țigări. „Întoarce-te!” mi-a poruncit când am ajuns În fața lui și eu am făcut Întocmai. Apoi, scurt, mi-a tras șapca pe ochi și mi-a proptit un vârf de pantof chiar În noadă. M-a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a explodat În creieri. Oricât m-am străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul meu că nu se vedeau din pricina șepcii. Am scos-o de pe cap și am rotit-o În așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Hideyoshi? O senzație stranie, comună tuturor, începu să se formeze din sentimentele de neîncredere, plutind pe briza ca de cerneală a serii și prin umbrele lămpilor, care pâlpâiau pe culoar. Era miezul verii, dar fiecare oaspete simțea fiori pe șira spinării. Hideyoshi așteptă ca Genba să termine, apoi râse sonor: — Nu, Senior Nepot, mă întreb de unde-ai auzit asta. Mă duci cu gândul la o amintire plăcută. Cu douăzeci de ani în urmă, maimuțoiul ăsta bătrân avea reputația de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l predea Slujitorilor. Restul nu-l mai interesa. Ar fi trebuit să se preocupe mai mult de treaba asta deoarece era sectorul lui dar pur și simplu ceva îi spunea că aici nu trebuie să-și bage nasul. Simțea pe șira spinării frisoane numai la gândul că avea să dea ochi cu Slujitorii. Renumele lor îi precedase cu mult în zonă. Nu reușise să se dumirească până acum de ce erau așa interesați cei de la Comandamentul General al Forțelor Militare Confederate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mică alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la americani se gândea, când a scris că „din fandaxie, dai în ipohondrie, și dacă ai dat în ipohondrie și nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit prelung, ca și cum ar fi fost despicat un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
parte din specia umană care este neîndoielnic regele, sau regina (alegeți D-vs) naturii. Dar oamenii acestor meleaguri, mai au o tară moștenită și probabil transmisă cu sfințenie din tată în fiu. Este vorba, despre acea tendință de curbare imediată a șirei spinării, spre iertătorul pământ, numai cât adie prin preajmă respirația vreunui șef cu ceva putere asupra lui. Devine imediat umil, iar vocea trece, printr-un ciudat fenomen de transformare a sonorității, de la tonul obișnuit, la tonul de milogeală sau uneori
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
grijă și ne îndemnau să stăm cât mai mulți copii împreună. I se spunea domnu` Bobu și avea susținere undeva, foarte sus, de aceea nu se temea de nimeni și de nimic. Numele lui ne trecea un fior rece pe șira spinării. Când am început școala, am cunoscut unele dintre victimele lui.Copile cu chip de înger, captive într-o lume a umbrelor și a neputinței.Unii copii le șicanau, adresându-le cuvinte dure, auzite prin familie. Fratele meu ocrotea una
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dar odată internați sunt obligați să stea trei săptămâni. După care, oricine e liber să plece. Există restricții doar atunci când noi considerăm că plecarea nu ar fi în interesul persoanei respective. Povestea asta mi-a dat fiori de gheață pe șira spinării. Era un sentiment asemănător cu teama. Nu era vorba că m-ar fi deranjat să stau acolo trei săptămâni. De fapt, eu plănuisem să stau chiar două luni. Dar nu-mi plăcea tonul vocii lui. De ce trebuia să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie new-age. Dacă nu mă supravegheam, pasul următor era să mă apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]