939 matches
-
la origini, din robustă, într-una de Zeiță a fecundității, apoteotic rubensiană! Cu o țigară aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și mirosind ieftin a levănțică și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită, decorată rustic cu maci și săltată generos peste ombilic, la o oarecare distanță față de betelia pantalonului-șorțuleț liliachiu, încrețit, care îi reliefa posesoarei formele curgătoare, curbe, extraordinar de ademenitoare. În picioare, mirabila
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
individu-ăla de pe mineralier e doar așa, o invenție a ei ca să mă atragă, speram că încă mă iubește și deveneam și eu languros și prostesc sentimental. Cum pica însă nava Mărășești sau Mărăști de prin Antile, cum sosea Popeye cu șiragul de mărgele de doi bani la ea, iarăși începeau sarcasmele. Am persistat în prostia asta un an și câteva luni, de necrezut. Amorul propriu, motorul paranoiei, este în stare să nege complet realitatea, să inventeze un teatru de păpuși în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe prima regină. Am îmbrăcat-o într-un capot violet al mătușii Aura, în care abia încăpea. I-am atârnat în păr lanțuri de hârtie violetă, i-am pus cununița aurie pe cap, iar la gât i-am atârnat un șirag de mărgele cu boabele cât pumnul. Am scos afară scaunul împodobit și l-am așezat în mijlocul cercurilor de cretă. Balena trona acolo ca o Venera din magdalenian, impunătoare prin proporții, dar căurînd-o mereu cu privirile speriate pe Puia, al cărei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fusese budoarul lui tante Margot înainte să se mărite, și Muti nu schimbase mai nimic ; până și caseta de bijuterii, îmbrăcată în argint, era întredeschisă la fel, pe toaletă, într-o neglijență căutată, și din ea ieșeau în afară aceleași șiraguri de coral și chihlimbare. Muti nu schim base mai nimic, pentru că Yvonne era un copil cuminte și, dacă nu avea voie să atingă ceva, știai sigur că n-are să îl atingă. Se uita în oglindă, o oglindă înaltă până la plafon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar în fața ta asemenea lucruri... — Da, uitatul în oglindă, da, e puțin... Silită de evidență să recunoască, à contre-cœur, tante Margot se așezase picior peste picior într-un fotoliu, își scosese portțigaretul, fuma, cu mâna stângă se juca neatentă cu șiragul de mărgele, lungi ca niște mătănii : două șiraguri de mărgele lungi, ce începeau să se poarte la aceste rochii foarte, foarte scurte, cu talia joasă, pe șolduri. — Și totuși, pe tine, ca mamă, n-ar fi trebuit să te îngrijoreze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oglindă, da, e puțin... Silită de evidență să recunoască, à contre-cœur, tante Margot se așezase picior peste picior într-un fotoliu, își scosese portțigaretul, fuma, cu mâna stângă se juca neatentă cu șiragul de mărgele, lungi ca niște mătănii : două șiraguri de mărgele lungi, ce începeau să se poarte la aceste rochii foarte, foarte scurte, cu talia joasă, pe șolduri. — Și totuși, pe tine, ca mamă, n-ar fi trebuit să te îngrijoreze... Când ai un copil, la el trebuie să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de lumină care se strecoară prin jaluzelele lăsate. E o penumbră dulce, care te liniștește. Se întoarce la oglindă și caută febril printre obiectele de pe toaletă, dă la o parte caseta de argint din care, cu o neglijență căutată, ies șiragurile de perle și chihlimbar, dă la o parte pudriera, pulverizatorul, scoate din étui-ul lui rujul și își desenează apăsat câte o cruce pe fiecare obraz. O cruce roșie-închis în dreapta, o cruce roșie-închis în stânga, apoi se dă câțiva pași înapoi. Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu se pun la vârsta și la ora aceasta - poate șirul de corali ? Poate chihlimbarul ? Caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, de grabă degetele i se agață de șiraguri și lănțișoare, un medalion, asta i-ar face trebuință. Un medalion în care să așezi un chip drag și o șuviță blondă - de ce blondă neapărat ? De ce toate medalioanele să aibă în ele o șuviță blondă ? Și Sophie are părul blond
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămîne ceea ce e, țicneală, barbarie. Ce să mai faci azi cu toată această Încîlceală, cînd ai pe cap altele mai la Îndemînă, te strigă din ultimul buletin de știri? Cineva se străduiește să-i inventeze un sens și produce un șirag de cifre și de cuvinte răsunătoare... alianțe, declarații, ordonanțe, blitzkrieg, campania de iarnă, Auschwitz, Siberia. Alege la Întîmplare o pereche, lipește-i piesele și fugi pe scurtătura asta spre vechiul Înțeles pe care Îl tot repetăm, În speranța că... În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc,/ Și i-am prins pe un șirag:/ La un capăt sunt boboc / Iar la celălalt, moșneag! Această ultimă carte a lui Ștefan BobocPungeșteanu, aniversară, îl consacră ca epigramist și îi probează maturitatea deplină a unui talent ce explorează o zonă a literaturii, unde se intră cu greu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
le preda catehismul. O luă sub braț și plecă furioasă sunînd din clopoțel. În fiecare an se zvonea că o s-o schimbe pe Roșcova, dar ea Îi primea la școală la fiecare Întîi aprilie, cu clopoțelul În mînă, cu uriașul șirag de mătănii Încolăcit În jurul gîtului și gata În orice clipă să se Înfurie. Ca În după-amiaza aceea Del Castillo Îl sfătui pe Arzubiaga să-i spună maică-sii, de ce să le ia mingea, nici măcar nu se atinseseră de trandafirii maicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scene din viața lui IIisus Hristos și din viețile sfinților. Sfînta Fecioară apărea și ea În cîteva gravuri, aproape Întotdeauna Înconjurată de nori, cu mîinile Împreunate pentru rugăciune și cu niște degete neînchipuit de lungi cu care ținea strîns un șirag de mătănii. Fiecare copil avea locul rezervat printr-un cartonaș pe care erau scrise numele. Merita să-i fi văzut așezîndu-se la masă și așteptînd să li se aducă micul dejun! Cuminți ca niște Îngeri și pipăindu-și mereu burțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simtă foarte bine aici: și pe urmă Îi asigurau că mama o să se Întoarcă mai tîrziu să-i ia acasă. Unii urlau mai departe, cu toate aceste asigurări și vorbe dulci, iar măicuțele, la fel de bune și de răbdătoare, le arătau șiragurile lor de mătănii uriașe și le dăruiau iconițe pe care ei le primeau bucuroși Întinzînd mîinile după ele și liniștindu-se. În cele din urmă acceptau să se despartă cîteva ore de mămica și o lăsau să plece, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de grav și de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și emoție interpretării; atunci enormul șirag de mătănii și crucifixul aurit sunau Încîntător, fiindcă ea se mișca, era aproape un preludiu și ea se mișca iar, Întinzînd brațul pentru a-i așeza mîinile În poziția corectă, cu degetele ei minunate pe care cu siguranță tocmai atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbească, la fel cum Încercase Nilda cînd Își adusese odorul și Începu să-i povestească despre lecțiile lui de pian. Încerca s-o facă să simtă importanța pe care o avea pentru el măicuța Mary Agnes, pistruiata, care-și frămînta șiragul de mătănii din pricina nervilor, dar povestea se complica din ce În ce mai mult, amestecîndu-se cu visele lui și cu ce voia să viseze În noaptea asta, pe scurt era foarte greu de povestit, mai bine se mulțumea să spună pur și simplu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
perindară unul după altul cei mai talentați copii de la Inmaculado Corazón, greșiră notele unul după altul și fură răsplătiți cu aplauze unul după altul cînd se opreau la jumătatea bucății și se uitau la măicuța Mary Agnes care-și frămînta șiragul de mătănii și era un pachet de nervi. CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța Îl opri Întinzînd brațul, Îi spuse să se Întoarcă cu fața spre public și-l țintui pe podium cîteva clipe ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîncau Corn Flakes, care sînt niște cutii cu fulgi de porumb de cea mai bună calitate și cu mult soare din California. Măicuța Mary Agnes nu suferea din pricina asta, uneori simțea că Începe să devină nerăbdătoare, dar atunci atingea repede șiragul de mătănii și simțea că dobîndește noi puteri și zîmbetul Îi apărea iar pe buze. Sánchez Concha se făcuse un uriaș, Într-adevăr crescuse grozav de mult peste vară, dar nu era prost de loc Sánchez Concha ăsta și În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-și strîngeau la piept șiragul de mătănii, aveau În jurul gîtului niște șiraguri de mătănii uriașe, care se terminau cu o frumoasă cruce neagră cu marginile aurite și cu trupul lui Hristos răstignit de asemenea suflat cu aur. Intrară fiecare În clasa lui și Începu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-și strîngeau la piept șiragul de mătănii, aveau În jurul gîtului niște șiraguri de mătănii uriașe, care se terminau cu o frumoasă cruce neagră cu marginile aurite și cu trupul lui Hristos răstignit de asemenea suflat cu aur. Intrară fiecare În clasa lui și Începu Încă un an școlar, În această primă zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
contra săgeților trimise de spiritele malefice ambuscate pe drumurile din lumea de dincolo, pe care costumul o poartă simbolizată în broderiile de pe pieptar, de pe tichie și de pe mâneci. La unele grupuri de pe Ienisei mânecile sunt divizate în trei părți de șiraguri colorate: sunt cele trei lumi pe care le parcurge uneori râul șamanic brodat în perle. Plăci metalice dantelate care o reprezintă pe marylija sau bariera de spirite protectoare sunt atașate la mâneci. Tichia de piele a șamanului ieniesian aun conține
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
tine? Merge și când ești pe drum. E unul dintre atuurile lui. Nu contează. Mă bucur că Ghidul nostru te-a adus acasă întreg. Purta o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba! Filantropi de toate coloraturile au dat bani ca să te vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfinților, îngerilor și a tuturor puterilor cerești, eu păcătosul, am ajuns aici la Sfânta Mănăstire Secu în data de 10 octombrie 2001, și am simțit lucrarea Sfintei Treimi, sub oblăduirea Sfântului Ioan Botezătorul, patronul spiritual al acestei nestemate perle din șiragul neprețuit al sfintelor așezăminte bisericești, ale neamului românesc, greu încercat. Râvna și truda fraților călugări, ridică sfintele așezăminte la rang de neasemuită valoare culturală și spirituală, care ne situează în lume ca unici. Să nu uităm: Dacă nu vom prețui
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de un aproape la fel de suplu arc acoperit cu un material alb-argintiu. Pînă a ne dezmetici, pînza a fost urmată de un om, de doi, de trei pînă la opt oameni cîți erau cu toții, care erau trași de sub pod ca un șirag de perle, sau mai degrabă care se extrăgeau ei înșiși de acolo, plutind și alunecînd, spintecînd apa și înaintînd spre dreapta, spre stînga după cum tăiau apa cu vîslele lor lungi, îndepărtînd-o, apoi lăsînd-o în voie din nou, opt oameni în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și Londra, Praga și Viena, Budapesta și Berlin. Dar Schneiderhahn era deja acolo, în cămașă, cu jacheta așezată lejer în jurul umerilor. Ne-a condus în camera lui de la etajul al doilea, care dădea spre apă. De cealaltă parte a ei, șiragul de lumini pîlpîia între gară și oraș. Doctor Schneiderhahn părea vulnerabil, aici, în propriul său mediu. Părea mai timid, deși n-aș fi putut spune de unde venea asta. Se pregătise pentru vizita noastră, așa cum, bănuiesc, se pregătea meticulos pentru orice
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]