7,108 matches
-
Marin Cazacu, artiști mari, oameni care l-au prețuit s-au strîns împreună. Pentru Iosif Sava. M-am simțit preț de cîteva ceasuri pe o insulă a armoniei, a solidarității. Deci, se mai poate?... Am simțit aripa lui Prospero. Și șoaptele lui. N-a fost nimic convențional. Nimic. I-am privit pe Dan Grigore, Valentin Gheorghiu, Sorin Dumitrescu, Alexandru Tomescu, Mircea Albulescu, Steluța Radu, Dan Puric, Elena Zottoviceanu, pe cei ai căror nume nu le cunosc. Am ascultat corul "Madrigal". Ca
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
poate recolta exponatele prezumtive. Sau altfel spus, el a părăsit condiția modernă ( instituțiile muzeele sînt produse tipice ale modernității) și s-a transferat în seducătoarea efervescență a postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și amfiteatrul, arhiva și cafeneaua, șoapta și strigătul, zgomotul și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plastică se întîlnesc aici în mod legitim, își găsesc spontan genul proxim și transformă acest spațiu cultural într-o adevărată metaforă a vieții înseși. Cel care a
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
boi -/ Un dar de ziua nunții lor -/ Zîmbesc șireți/ Și fericiți,/ Că grație turiștilor/ Au fost uniți/ în vecii... vecilor!...".Casele memoriale de la bloc în timp ce masa poetului e o ipostază a spațiului public, biroul sobru al prozatorului își apără intimitatea, șoapta: "încep acest jurnal cu gîndul să-mi spun aici tot ce am în inimă și-n suflet - o spovedanie pentru mine însumi, care altfel n-ar fi posibilă. La o anume vîrstă începi să-ți dai seamă cît ești de
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
convulsiv, la intervale răbufnea un țipăt ca al unui animal de pradă în junglă. După ce a ascultat doleanța lui Koestler, Malraux i-a dat satisfacție, dar apoi l-a apucat de umăr, fixându-l scrutător și l-a întrebat în șoaptă: "Bine-bine, dragul meu, dar ce crezi despre apocalipsă?" Nu era dorință de epatare, ci o trăire sinceră pe mai multe planuri. Și un alt prozator, Manes Sperber, a fost surprins de o grimasă nervoasă. Când vorbea la tribună părea îmbătrânit
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
E blajin, cu gesturi domoale, și tăcut. ș...ț Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai câteva lecții de catehizare și le facem șezând pe maginea unui pat de fier, cu spatele spre ușă, unul lângă altul, vorbind în șoapte. Suntem, firește, amândoi în uniformă de pușcăriaș..." Pe călugărul Mina, părintele arhimandrit Mina Dobzeu, de la Mănăstirea "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși, l-am cunoscut printr-o norocoasă întâmplare (dar cine poate să știe dacă, într-adevăr, a fost
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
ce le-am săvârșit în tinerețe, în viață. Și merg să mă înfățișez Dreptului Judecător și voi fi osândit aspru pentru toate nelegiuirile mele". Am căutat să-l liniștesc și, totodată, să-l conving că aceste gânduri de disperare sunt șoapta diavolului și i-am zis: Dumnezeu te-a iertat atunci când ți-ai mărturisit păcatele și ai primit botezul, căci prin botez se spală păcatul originar și ai luat hotărârea să te îndrepți și te-ai îndreptat. Intrat în monahism, ai
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
botez se spală păcatul originar și ai luat hotărârea să te îndrepți și te-ai îndreptat. Intrat în monahism, ai făcut un act de pocăință. De ce mai pui la îndoială că bunul Dumnezeu nu te-a iertat? Nu mai asculta șoapta satanei. Căci Ťcei ce se tem de Domnul se aseamănă muntelui celui sfânt și nu se tem nicidecum de bântuielile lui Veliarť". La Rohia am mai fost și la pomenirea de 40 de zile, unde l-am reîntâlnit pe domnul
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
văzut-o la Bulandra. "Elisabeta I"... Cînd am început drumul meu la "România literară", am împărțit biroul cu Andriana Fianu. Cred că ei îi datorez o mare parte din ce este Clody Bertola pentru mine. Nuanțe și accente au pus șoaptele inteligente ale Lenei Constante. Exista acolo o vibrație extraordinară. Parisul copilăriei, aburii ceaiului fierbinte, " Il était une bergčre...", Balcicul și albul orbitor al falezelor. Repet, fără să o cunosc, Clody Bertola a făcut parte din viața mea. Am văzut-o
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
demachieze de vopselele ce i-au colorat obrajii. De sub rimel, în fața oglinzii, vor apărea cutele adînci ale bătrîneții neputincioase. Piesa de teatru Furtuna pare un text lipsit de vlagă. Intenția optimistă ce străbate cuvintele cere parcă să fie rostită în șoaptă. Imaginația mea, dezvăluind resorturile secrete ale textului shakespearean, se adună în jurul unei imagini pe care o consider un fel de arhetip. Este vorba de acel spectacol sărbătoresc în care un mare artist își ia adio de la colegi și de la publicul
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede smochina și lămîia, acela visează războiul. El se întreabă în sine cum au putut veni aceste simboluri de înfrățire internațională, cînd știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
hală transformată într-un scop nobil, în care s-a mutat cu surle și trîmbițe, cu mic, cu mare pentru aceste reprezentații, tot teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Ofelia Popii parcurge distanțe spirituale enorme, trece de la extaz la sfîșiere, de la șoaptă la țipăt, se tîrăște și zboară, sub ochii mei, deja încercănați și ei. Mefisto al ei duce pe aripile păcatului sufletul lui Faust, al meu, al nostru, martorii poveștii lui Purcărete. Asta, în anul de grație 2007, undeva, la Sibiu
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
hală transformată într-un scop nobil, în care s-a mutat cu surle și trîmbițe, cu mic, cu mare pentru aceste reprezentații, tot teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Ofelia Popii parcurge distanțe spirituale enorme, trece de la extaz la sfîșiere, de la șoaptă la țipăt, se tîrăște și zboară, sub ochii mei, deja încercănați și ei. Mefisto al ei duce pe aripile păcatului sufletul lui Faust, al meu, al nostru, martorii poveștii lui Purcărete. Asta, în anul de grație 2007, undeva, la Sibiu
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
văzut-o în carne și oase și cu mașină. Augusta Voastră mașină împingea mereu căruța franzelarului; - și franzelarul înjura mereu pe Alteța Voastră. Câteva persoane din publicul ce s-adunase în număr destul de mare l-au lămurit, prin semne, și în șoapte, pe ticălosul de căruțaș că, uite, Domnul cu pricina este Principele Regent. Stupoare! Omul a înjurat mai departe și mai variat, cu bună știință. ...în sfârșit strada s-a descongestionat, căruțașul a răsuflat cu ușurare, iar Alteța Voastră și-a văzut
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Nu aveam cum să știu că are o asemenea voce, că a lucrat-o desăvîrșit aproape un an, atît cît au durat repetițiile muzicale, pregătirea vocală. Aria aceasta celebră a Laurettei din "Gianni Schicchi", o rugăciune dramatică, tulburătoare, în care șoaptele iubirii sînt tranșante, am ascultat-o, pe viu, pe discuri, pe cd-uri în interpretări mari. Soprane ca Maria Callas, Renata Scotto, Renata Tebaldi, Ileana Cotrubaș, Angela Gheorghiu, Anna Netrebko înseamnă repere tari. Pentru mine. Fiecare aduce ceva distinct, o vibrație
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
mize, pariuri. Viață. Îl privesc pe Mihai Mălaimare și îi înțeleg și revoltele, și pasiunea, și nebunia, și deruta. Înțeleg că nu poate fără teatru. Că asta l-a ținut și susținut. Teatrul a fost șansa lui. Gesturile conțin aceste șoapte, conțin greșelile, vinile, asumarea lor, întoarcerea. Simt un soi de comlicitate cu tehnicienii, luminiștii, mașiniști care îi salută, și ei, întoarcerea. E cald în sală. Foarte cald. Melonul și bastonul, fracul negru, chipul alb. Și zîmbetul. O imagine de teatru
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
poeta este o natură optimistă, pentru care nici socialul, nici metafizicul nu ies din cadrul normalității, deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea spre inteligibil și retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
pe la redacție, am nimerit într-o ședință de număr al revistei, cu toți redactorii de față. Și atunci l-am întrebat pe vechiul meu prieten, Gabriel Dimisianu, director, - care-i acela. Și Gabi mi l-a arătat, făcându-mi în șoaptă elogiul lui, - și că să-l țin minte, - iar eu l-am ținut. Dovadă, aceste rânduri. Iar mie, când mi se întâmplă astfel de lucruri, spun cu franțuzul clasic: ce se concepe bine, se enunță clar!... Dacă e prima dată
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
fără voia lor mereu, din a căror hiperalimentată imaginație se aleg cu șifonări succesive și, în cele din urmă, cu moartea. Intersecția de povești, întîmplarea însăși au o natură umorală, cinică, pasională, țipată, în consecință, sau purtată în murmurul unor șoapte din care se aude icnetul frustrărilor și al rătarilor. Un fel de viață la care aderă oamenii din piesă. Furturi, răpiri, spargeri, planuri de crime, sentimentul de eroi - care nu-i părăsește pe protagoniști - se zvîrcolesc în această poveste dramatică
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
cunoscătorilor, toate condițiile necesare unui eveniment editorial. Așadar: cum e, ce înseamnă, ce vrea și ce reușește să fie America și acustica ? E inutil să ne complicăm cu aproximații speculative, legate când de mitul antedecembrist al tuturor posibilităților, când de șoaptele sau bancurile atlantice datând din aceeași perioadă. Da, ele sunt plauzibile și imposibil de eliminat categoric, numai că soluția ne-o dă - mult mai sincer și mai clar - însuși autorul, pe ultima copertă: "De vreo 25 de ani mi-am
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
structural în planul relațiilor sociale unde se constituie prima linie a frontului asprei confruntări: "tragedia mizeriei" și autoritatea literară reprezintă zona de refacere din spatele unei tranșee aflate mereu sub focul concentrat al artileriei dușmane: "Aci unde totul se aranjează "în șoaptă", eu rămîn vecinic absent. Nu pot cere nici o slujbă publică. Nu pot trăi din scrisul meu: piesele nu mi se joacă și romanul nu mi-a adus mai mult decît aduce atîta scris unui copist. Din ziaristică nu pot trăi
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
pare că acesta a apărut în persoana lui Vasile Ilucă, cunoscut până acum doar ca pictor de talent. Pasiunea pentru istorie și-a găsit o deplină împlinire în albumele pe care ni le-a dăruit ̀în ultimii ani „Iași... șoapta din ziduri” (1998) sau „Iași... istorie și spirit” (2000), în publicistica sa și în emisiunile radio din ce ̀în ce mai apreciate. Având harul picturii, Vasile Ilucă are posibilitatea să-și completeze invitațiile sale la drumeție cu imagini de
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
când descoperi în tine, la nesfârșit, greșeli după greșeli, infinite greșeli... Prea târziu. Murim erudiți în greșeală. * Am să trăiesc până ce cuvântul care nu se poate scrie îmi va crăpa toracele ca să-și lase fisiunea geamătului, poezia definitivă, peste nesimțirea șoaptei ascunse în memorie, boala acestei guri care nu și-a spălat niciodată diamantele ucigașe. Sigur că mă înșel asupra lucrurilor în viață; dar ce victorie mai plină decât să alegi ieșiri din realitate care să te lase în urma lor zadarnic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
te fi născut unde te-ai născut, indiferent unde te-ai născut. Și din acest delir ubicuu li se pare că li se nasc iubirile și reușitele și copiii, când toată această incontinență nu face decât să întunece, să infirme șoapta care ne cheamă... * Împotriva Divinului nu se cheamă că trăiești, când profiți... * Elie Wiesel, iată evreul cel mai civilizat pe care l-a născut pământul românesc. Citindu-l, contemplându-l, de undeva din neant ți se șoptește că omul nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]