KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...37 >

924 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixînd-o. Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întîlnire ! Nu mă duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un inel cu piatră pe deget. — Dar dacă te trezești purtată de valul pasiunii ? Dacă te pipăie În taxi ? — Nu e genul care te pipăie În taxi, spune Jemima dîndu-și ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Emma, spune Connor Într-un final. Crede-mă, nu e nici locul, nici momentul... — Ba da ! Poate fi ! Numai așa putem reaprinde vechea scînteie ! Lissy a zis... — Ai vorbit despre viața noastră sexuală cu Lissy ? Connor pare de-a dreptul șocat. — Evident, n-am spus că ar fi vorba despre noi, zic, reorientîndu-mă din mers. Am vorbit așa, În general, despre... cupluri, și ea a zis că e sexi s-o faci la serviciu ! Haide, Connor ! Mă apropii de el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
urcînd scările. Asta ar face lucrurile de o mie de ori mai grele. M-aș trezi cu o groază de oameni pe cap, care mi-ar spune... — Emma, vai ce rău Îmi pare de tine și de Connor... Poftim ? Tresar șocată și văd o fată pe nume Nancy apropiindu-se de mine. — A fost total neașteptat ! Dintre toate cuplurile din lume, n-aș fi zis niciodată că voi doi vă veți despărți. Dar asta nu face decît să arate că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Ei hai, pe cine păcălesc eu aici ? Știam că o să se Întîmple asta. În clipa În care am auzit că nu s-a Întors În America, am știut. DOISPREZECE N-am văzut-o În viața mea pe Jemima atît de șocată. — Îți cunoaște toate secretele ? Mă privește de parcă tocmai aș fi anunțat-o mîndră nevoie mare că ies În oraș cu un criminal În serie. Ce naiba vrei să spui ? — Am stat lîngă el În avion și i-am spus absolut tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
zîmbesc. Se lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutînd să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătînd spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mîncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întîmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** CÎnd ne terminăm puiul, tarhon cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
procesează cu viteza fulgerului. Dacă neg, probabil că o să Începem să ne certăm ca la ușa cortului. Dar, dacă recunosc adevărul, poate că o să se ofuscheze și-o să plece nervos. Așa e, spun. Am o Întîlnire. Urmeză o tăcere absolut șocată. — Nu-mi vine să cred, spune Connor, clătinînd din cap și, spre iritarea mea, se lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la ceas. Opt fără trei minute. Shit ! — Connor... — Mi-ai spus că nu e vorba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
adînc, după care se Întoarce spre mine și-mi zîmbește. Vezi că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întîlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amîndoi șocați, și scap din mînă cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde sîntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
șaptezeci de ani ! Îi strîng mîna ca În transă, și constat că e uscată ca un pergament, exact ca a bunicului meu și reușesc cu greu să Încropesc o mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sînt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-am nimic cu persoanele În vîrstă. Și, de fapt, cu nimeni. Cred că oamenii sînt la fel, fie că sînt albi sau negri, femei sau bărbați, tineri sau... Dar e un moș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trîntesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să-mi spargă pieptul. Mi-e pur și simplu rău de la stomac. În viața mea n-am fost atît de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămîn uitîndu-mă În gol spre ecranul pe care vocea lui Jack continuă inexorabil. Toate secretele mele. Toate secretele mele intime și personale dezvăluite la televizor. SÎnt În așa hal de șocată, că nici măcar nu mai sînt În stare să-l ascult. — La prima Întîlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de cameră și-i dă drept ai ei... minte că ar face kick-box... confuză În legătură cu religia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
imediat cînd Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gînd. SÎnt atît de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În cîteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit. Credeam că Jack mă iubește. Credeam că... Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
capul. O batistuță, ceva ? — Close to yoooou... vocile se unesc iar În cor și cineva Încearcă să-și Înăbușe rîsul. N-am să reacționez. N-am să le dau satisfacția asta. Clichez cît pot de calmă pe mail, și tresar șocată. În mod normal, am cam zece emailuri În fiecare dimineață. Azi am nouăzeci și cinci. Tata : Aș vrea foarte mult să vorbim... Carol : Mai am Încă două persoane pentru clubul Barbie ! Moira : Știu de unde poți să-ți iei niște bikini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Pe bune, cît de greu e ? Cară-te, Wendy ! spune Katie. Las-o pe Emma În pace. — Acum nu mai poate omul nici măcar să vorbească cu tine, nu ? spune Wendy. Acuma, gata, crezi că ești deasupra noastră, nu ? — Nu ! exclam șocată. Nu cred deloc că... Dar Wendy a ieșit deja ca o vijelie. — Bravo, zic, cu voce ușor tremurîndă. Bravo ! Nu era destul ce mi se Întîmplase, acum o să mă mai și urască toată lumea ! Expir adînc și mă privesc lung În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. SÎnt atît de șocată, că aproape pufnesc În rîs, lucru pe care abia reușesc să-l maschez repede cu o tuse. — Și Nick la fel... — Îl dau afară și pe el. Jack rămîne un moment pe gînduri. Ce zici de asta : Îi dau afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățînată. Și tu nu mi-ai spus nici măcar un secret de-al tău. Jack oftează adînc. — Emma, nu te supăra, dar e cu totul altă situație... — Poftim ? Îl fixez șocată. De ce ?... De ce ar fi cu totul altă situație ? — Te rog să mă Înțelegi. Unele lucruri din viața mea sînt foarte delicate... foarte complicate... și foarte importante... — Și crezi că lucrurile din viața mea nu sînt la fel ? Îmi explodează vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
și fața aia gen sînt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zîmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sînt În culmea fericirii. Mai exact, șocată și fericită, În același timp. Nu-mi vine să cred să sînt promovată. Am să fiu Marketing Executive ! Dar nu e doar asta. Nu știu ce mi s-a Întîmplat. Mă simt cu totul alt om. Și ce dacă i-am spart

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
va dura, dar lucrul ăsta a făcut ca totul să fie și mai intens. După care mi-a mai zis și că nu i-a pomenit niciodată despre asta lui tata. Doamne. Adevărul e că sînt cît se poate de șocată. Întotdeauna am crezut că mama și tata... cel puțin, niciodată n-am... Mă rog. Asta nu face decît să demonstreze că nu știi niciodată. Dar are dreptate. Unele relații sînt de scurtă durată. Evident, cea dintre mine și Jack n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
neajutorat după mine. Ce Înseamnă asta ? Ce mărime ar trebui să-i cumpăr ? — Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sînt atît de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În timp ce pornim spre interiorul curții. A, OK. Acum vine o chestie pe care chiar n-ai voie s-o spui nimănui. Se apleacă ușor și coboară glasul. Adevărul e că nu-mi place deloc Panther Cola. Prefer Pepsi. Nu ! spun șocată. — Și că uneori Îmi torn Pepsi În cutia de Panther... — Nu pot să cred ! pufnesc Într-un rîs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbîndu-ne În jurul curții pustii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

mondene de conversație. Serile cina În oraș. Nikki nu putea găti pentru toți cei care veneau să‑l vadă pe Ravelstein. Abe lua medicamentul uzual prescris pentru maladia lui, dar nu voia să se știe. Îmi aduc aminte cât de șocat a fost când infirmiera a intrat În camera ticsită de musafiri anunțând În gura mare: - E timpul să vă luați AZT‑ul. A doua zi Ravelstein mi s‑a plâns: - Îmi venea s‑o strâng de gât. Oamenii ăștia nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Deci o grămadă de cuvinte sunt legate de bordul navei. —De ce nu este trasă coarda Mariei de mașinistul de lângă cel care mișcă mobilul de care e ea agățată? În felul ăsta s-ar sincroniza perfect. În nici un caz! Bez părea șocat. — Când zboară oameni, întotdeauna se manevrează totul de jos, de pe punte. În felul ăsta poți să-l vezi pe cel care zboară când coboară. E mult mai sigur. Totuși, tipul din personalul de pe scenă care-i controlează coarda va vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Philip, dar, dată fiind situația... A, apropo Sam, sculpturile tale sunt minunate. — Mulțumesc, zisei eu, cu modestie. Deci, cum găsiți un nou director artistic? Îmi închipui că nu puneți un anunț în ziarul Guardian, nu? — A, nu! zise Margery, puțin șocată. Deși nu-i lipsea simțul umorului, nu prea putea percepe decât sensul literal al unei afirmații. Subînțelesurile și ironia treceau pe lângă ea și dispăreau prin perete, ca într-un tablou de Magritte. — Se abordează candidații potriviți și vedem, la început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
că eram nedumerită. Din nou, alesese să pronunțe acea parte afirmației care se lega de ea sau de piesă. — Doar că e un pic supărată, după cum spui tu. Sunt sigură că va fi mai atentă. Și ea a fost destul de șocată. —Cum ți se par toate astea? zisei eu, după ce hotărâsem că singura soluție era să fiu directă. Până la urmă, tu o știai. Pe Shirley Lowell. Erai prietenă cu ea, nu? Mi-aduc aminte că așa ai spus la repetiție. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
reacționând cu forță. Părea pur și simplu consternată. Ce a spus Helen? întrebă ea, nevenindu-i să creadă. Am făcut un gest amplu cu brațele în lateral, cu palmele în sus. Chiar asta, zău. — Nu știu ce să spun, comentă Hazel, tot șocată. Helen a spus că eu - adică știu că bârfește, dar asta pur și simplu n-are noimă. Mă privea țintă, de parcă încerca să citească pe chipul meu o explicație pentru acea afirmație uimitoare; mi-a trecut prin minte că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

forță. Ceașca și conținutul ei au fost propulsate pe mini-fusta de gravidă, pe ciorapii din plasă, de gravidă, și peste ceea ce puteau fi considerate cizmele de gravidă, din piele întoarsă și lungi până la genunchi ale lui Sherry. Alice a icnit șocată. Nu avea nici cea mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]