1,066 matches
-
într-o flanelă. - Bună ziua, răspunsese și se ridicase în picioare. O scormoni pe femeie cu privirile. Ocoli putinele dimprejur și se apropie. - Cine ești dumneata? - A lui Grigore, de la groapa Cuțaridei, de-i șef pus de primărie... Meșterul își scutură șorțul și o iscodi: 15 - Și ce vrei? Cocoșată s-a uitat repede la curtea largă, plină de orătănii, și la drumul măturat de zăpadă. În fund se ridicau trei odăi arătoase, cu geamuri înalte, acoperite cu perdele albe. Se simțea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adus Florea. Priceput. El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor dobânzi, cum își cumpărase alte butoaie și lucruri pentru prăvălie, viță de om! Băgase băiat de prăvălie pe-o rudă de-a lui de la țară, copil sărac, fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani. Stere tot pe drum se afla, după vin. Era când la Drăgăsani, când la Buzău, tocmea rachiul, mai avea vreun necaz, cinstea vameșii, aducea băutura, o descărca, începuse să pună deoparte. Oamenii băgaseră de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la venirea lui în petit. Afară ședeau desfăcute câteva butoaie cu papura în doage. Meșterul lucrase până în ultima zi. Pe scaun, atârna șorțul lui mototolit. -Lau dus la locul de veci, cu patru cai și dric împodobit. Se strânseseră vecinii pe la porți. Ei mergeau împreună pe urma mortului, cu pași măsurați, lumea se uita, bărbații se descopereau, spunînd: - Dumnezeu să-l ierte! Clopotele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în octombrie, i-a strâns școala. Era ordin să nu mai rămână unul acasă, umblaseră învățătorii din poartă în poartă, îi scriseseră pe toți după vârstă, într-o condică. Ceferiștii nu prea aveau cu ce să le cumpere ghete și șorțuri, și desculți nu se făcea să-i trimeată să învețe. Chirică de unde să scoată bani pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și încălțăminte. - Le dăm noi! făgăduiseră învățătorii. Numai să vină la școală. Acarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o condică. Ceferiștii nu prea aveau cu ce să le cumpere ghete și șorțuri, și desculți nu se făcea să-i trimeată să învețe. Chirică de unde să scoată bani pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și încălțăminte. - Le dăm noi! făgăduiseră învățătorii. Numai să vină la școală. Acarul clătina din cap și mormăia pentru el: - Le dați pe dracu, parc-ați fi niscai pricopsiți și voi! 124 , Spiridon avea o liotă de băieți. Nevastă-sa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile de vite. Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de ta-său și ruptă. Muierea se rățoia la el: - Să-ți cumpere mă-ta și ție dacă ți-e poftă de franzelă! și intra în casă, acoperind pituștile cu șorțul. Știrbul privea bucata din care ieșeau aburi calzi. Bună și asta! Cam acră, e drept, dar pâine. Râdea ca prostul la ăilalți copii din jur: - Lasă, bă fraților, că mi-a spus mie tata: pe lumea ailaltă noi o să mâncăm
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coada căruței. Mielu împărțea în dreapta și-n stânga. - Na-vă, fraților! Zidarii, rușinoși, încă nu se apropiaseră. I-a chemat sluga: - Veniți, mă oameni buni, veniți de luați! Baba Marghioala, care primise de două ori, avea poala plină. Ținea în șorțul ei larg trei pâini grele, ascunzîndu-le. Zicea într-una Aglaiei: - Să fie înaintea mă-si! Dumnezeu să primească. În ușa cârciumii ieșise și Stere. Privea. Ce-l găsise pe Mielu? Acesta terminase și se scutura pe mâini, fericit. Oamenii se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu bostani copți. Pe toată rampa se scurgea un miros dulce, care aducea lucrătorii de la Regia de tutun în fața dughenelor. ' Pungașii își umpleau buzunarele goale de dimineață. Priveau de departe alvița. Liftele o întindeau pe tarabe după ce-și legau șorțurile. Întâi îi vedea Iani. - Țineți-vă, bre, că vin bandiții! striga el celorlalți în gura mare. Hahalerele abia se târau. Le era lene și căscau. Se întindea Sandu, Gheorghe își troznea degetele, Paraschiv fluiera cu voie bună lângă Stăpân. 228
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văzut eu. Nu-i era bine de loc! Au mers amândouă până la casa croitorului. Mortul avea sub ochi o pată galbenă, care se întinsese pe tot obrazul. - Cum s-a tras tot sângele din el! șoptise bătrâna. Și-a înnodat șorțul, și-a îndreptat șalele și a strigat la Florica: - E țeapăn, ce mai stai?! Pune să fiarbă apa, trebuie să-l spălăm. Muierea plângea cu sughițuri, căinîndu-se: - Cui m-ai lăsat, Gogule? Cui m-ai lăsat? Bătrâna se supără: - Lasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se rostogoleau ca doi balauri negri scăldîndu-și oasele de lemn mucegăit în apa albită de spume a râului, și sasul, gras și cu fața cât o lună plină și roșie, sub o pălărie largă ca o streșină se primbla cu șorț alb dinainte și cu mînile-n buzunări prin mulțimea de oameni ce veneau cu sacii la mîcinat, aducând totodată fiecare din ei câte - o comoară de istorii, de povești, de noutăți, astfel încît podul moarei era mai mult o piață de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tata mort. Adormise de bătrânețe, ci pentru totdeuna. L-am pus în mormânt alături cu mama, am așezat o cruce de lemn la capul lui și-am încu [nu]nat-o cu busuioc. Finița, biata copilă, își ștergea lacrimile cu șorțul și-mi promise de-a pune flori pe mormintele lor și de-a [a]prinde câte - o lumină la zile mari, de sufletul celor [mor]ți. Întristarea-mi intrase-n inimă, întristarea și pustiul. {EminescuOpVII 222} POESIS M-am dus
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de bucurie. - Nu, nu, nu! te rog! Cezara, pentru D-zeu... - Spune că-ți pare bine dac-ar veni... - Nu... zise ea afirmând cu capul. - Zi că-l iubești. - Nu! zise ea plecîndu-și capul pe piept și jucîndu-se cu colțul șorțului... - Mă duc, mă duc... o guriță, îngerașule... Elli o sărută cu gura plină, cu gratitudine... Cezara ieși și-nchise ușa cu cheia după sine... Angelo și-ntoarse jîlțul spre ea... - O, d-le! zise ea speriată și toată pudoarea, toată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și zbârcită cum ești pentru mine, doamna mea, așa îți mulțumesc pentru grația ce ai fi în stare să[-mi] faci. Așa nu-mi vine decât să strig: Lume, lume! poveste 2290 îmi veni ideea tandră de a-i săruta șorțul. 2257 în fine, venise în acel stadiu care se numește atât de echivoc "tînăr plin de speranțe". 2257 - Știi ceva? - Știu. - Tare mi-ești dragă. - Și mata mie. - Cine ți-a spus-o [? ]. - Nu știu. 2258 În Brașov, căcănarii-s români
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ai cum să-ți amintești, cu un copil care a căzut în puț de l-au găsit peste o săptămână umflat ca o broască râioasă. Îmi e și frică să stau de vorbă cu ea și fac semnul crucii sub șorț. Maica Domnului ți-a vorbit și e musai să te-ajute, iar noi nu trebuie să ne lăsăm târâți în necazuri de ochii înveninați ai vecinilor. Tot Isabella repetă mereu că ești un înger cu veșmântul ăla alb pe tine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și tot rău facem. Pe de-o parte, ne lecuim, pe de alta, ne vătămăm. Că tot veni vorba, n-ai o țigare ? — Nu prea fumez. Mai bine dau pe mâncare. Șofronică se apropie, cu mers legănat, scoțând din buzunarul șorțului pătat cu grăsime un pachet de țigări. — Suntem firmă serioasă... — Pace ție, cititorule, se lumină Fandarac, alegând o țigară mai dinspre mijlocul pachetului. Auzi, da’ la ce școală ai învățat cititul pe buze ? Că la școala la care am fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câteva picături de sânge, ele se strânseră ca niște păianjeni, înainte de a se risipi în jetul de apă. — Fascinant, șopti. Sângele care țâșnește din trup se încăpățânează să rămână viu... Ce trudă zadarnică... Așa și părea, dacă te uitai la șorțul plin de sânge al chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon, ceea ce nu avea nicio importanță. Uneori uita el însuși cum îl cheamă. Strânse șorțul în poală ca pe un prunc bolnav și oftă. Nu știm dacă era bătrân, avea părul alb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din trup se încăpățânează să rămână viu... Ce trudă zadarnică... Așa și părea, dacă te uitai la șorțul plin de sânge al chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon, ceea ce nu avea nicio importanță. Uneori uita el însuși cum îl cheamă. Strânse șorțul în poală ca pe un prunc bolnav și oftă. Nu știm dacă era bătrân, avea părul alb și-și ținea fruntea plecată. — Sângele e viu câtă vreme se varsă în sânge, spuse el. În privința asta, orice semicerc înseamnă moartea. Doctorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă : — Și dacă nu erau droguri, atuncea ăia cu ce se drogau ? — Care ăia ? întrebă Rada, fără să se oprească din aranjarea farfuriilor sub firul de apă de la robinet. — ăia din Piața Universității... Ea se întoarse, ștergându-și mâinile de șorț. Îl privi cu neînduplecare, el fu atât de surprins de căutătura ei, că uită să-și coboare ochii. Privirile lor îi făcură pe amândoi să întinerească brusc, pentru o clipă. Pavel Avădanei avea acum o furie care îi înăsprea obrajii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mulți. Așadar, unde erați la ora aia ? — Aici, răspunse Maca. Procurorul mai aștepta ceva. — Fetița asta ne citea o poveste, spuse Tili. Citește foarte frumos. Bătrânul Coropciuc ieși din spatele tejghelei și fata se cuibări lângă el, ascunzându-și fața în șorțul umed. — E nepoata mea, spuse bătrânul. Are o voce foarte frumoasă, cântă și în corul bisericii Jelaboi. O să se facă actriță. — Îi cunoști pe ăștia trei ? Coropciuc încuviință. — De când erau copii... Procurorul se întoarse spre ei : — Pe altcineva n-ați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
talaș răscolit, a uleiuri colorate, abia stoarse din tuburi, a suluri de pânză desfășurate de curând pe bancul de croitorie, a ferestre deschise și a candelă. Maestrul păpușilor își scoase mănușile, ochelarii care îl fereau de stropii de ulei și șorțul, pe care îl împături peste celelalte. — Ai întârziat, observă. — De când și până când ? întrebă Tili, gândindu-se în altă parte. — Înțeleg că azi o să avem o zi grea, se mulțumi Maestrul să spună. — Numele nu sunt niciodată vinovate. Poate în altă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căpetenie a lui Hergot, cădea pe planul al doilea, astfel cum unii negustori de la sate țin prăvălia închisă, robotind la câmp, încît trebuie să fie aduși de la brazdă de întîmplătorul client. Hergot se scula vara foarte matinal, își punea un șorț mare de grădinar cu buzunar înainte și ieșea în curte, unde tăia trandafirii, îi stropea cu o stropitoare mică, cu gâtul sitei foarte lung, ca florile să nu se încovoaie sub presiunea apei. Blestema pisicile care săriseră peste flori (Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult dulce, turnat dintr-un clondir de cristal tăiat în fațete. După masă, Suflețel se culca o oră, apoi, sculîndu-se, lucra din nou un ceas la Corpul de inscripții. Vara, pe la cinci, dacă nu ieșea în oraș, își punea un șorț al Aurorei peste indigentul său costum de casă și se cobora în grădină, unde, prevăzut cu toate instrumentele, tăia și curăța trandafirii, plivea florile, stropea cu furtunul. Surprins de vreun amic, Suflețel avea totdeauna la îndemînă vreun citat dintr-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curățind cartofi. Mi-a mărturisit că vrea neapărat să învețe a găti ceva, pentru orice împrejurare, fiindcă mamă-sa o dădea mereu afară din bucătărie, zicând că e zburdalnică și sparge farfuriile. . - Într-adevăr, nu-mi închipui pe Pica cu șorț înainte. . G. Călinescu . - I-am pus unul de farmacie al lui frate-meu, îi ședeafoarte bine, încît am luat-o de mână și am dus-o la el s-o vadă. . - Dacă știam că-i șade bine halatul, o înscriam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]