1,581 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂZVRĂTIREA NATURII Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului RĂZVRĂTIREA NATURII S-a înfuriat Pământul Și tot cere ajutor, C-a plouat din găuri negre Viitură și nămol. Șuieră și Marea Neagră A pustiu și a blestem Și în valuri infernale Se înalță pân la cer. Duhuri negre se răscoală Din adâncuri fremătând, Plajele înspăimântate Se ascund sub val plângând. Pescărușii nu mai țipă, De pustiu au amuțit. Peștii se
RĂZVRĂTIREA NATURII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379867_a_381196]
-
se numește Jason. Iona habar nu are de ce. Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei. Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori. Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent? Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat Până la diamant. UN PRIETEN Un prieten mă întreabă, despre Ce vrei să discutăm? E o întrebare - prăpastie, Cu multe fântâni de sânge, acum se practică
POEME (2) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379893_a_381222]
-
eu...mă chinuiam să-mi imaginez: cum este când ai fundul bășicat? Dar mă străduiam să fac mereu așa cum trebuie și nu aflam niciodată chestia asta. Dacă o supăram prea tare cu ceva, se repezea la mine cu pumnii strânși, șuierând: mă, te omor, mă! Cu mâinile mele te omor! Și iar încercam să-mi imaginez: cum e când te omoară mama cu mâinile ei? Mă străduiam să nu o mai supăr și, uite-așa, n-am aflat niciodată cum e
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
de el, iar acum își dorea foarte tare să se sfârșească lupta fără ca el să fie rănit prea mult, deși sângele înroșise deja apa oceanului în jurul vârtejului în care erau prinși cei doi. - Fiul meu îl va răpune pe Arin, șuieră răutăcioasă Coral. Valkan îl va răpune și pe tatăl tău și va ajunge rege! Anemona se îndepărtă de turn. - Ce să fac, îl întrebă pe Marinică? Cum să-l ajut pe fiul lui Triton? Delfinul se învârti puțin în cerc
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Pe drumuri și-n cer; M-apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimi De foc, peste gând, Și-aștept să apară lumina. Cu fiece clipă M-afund în genuni! E frig și e noapte, Afară! Se-aud vânturi Ce plâng șuierând; Dă, Doamne, Să vină lumina! Țărâna cea rece Să-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață! Din lacrimi amare Să crească cântări, Miresme de fori și verdeață! Referință Bibliografică: Se-așterne / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SE-AŞTERNE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380369_a_381698]
-
era niciodată milă, iar când le lua viața, o făcea încet și profita de fiecare secundă. Renn îi dădu un picior în testicule, dar rată și-l lovi în picior, enervându-l la maxim. - Cățea, vei avea o moarte lentă, șuieră el lovind-o în plină figură cu dosul palmei. Apoi cu piciorul o lovi în ambele picioare făcând-o să cadă la pământ. Amețită, îl văzu cum își desface pantalonul și-și scoate penisul mic și flasc. Încercă să se
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
îndragite personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Așa că, chiar dacă afară e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a troienit drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. Luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
am fost, de s-o putea, un zarzăr înflorit Să-l crească-n rămășițe, cu rădăcin-adâncă În zori să-mi scormonească statornicul veșmânt, Iar somnul ce mă prinse, în prea-ndelungă tihnă, Să mi-l răpună vântul prin creanga-i șuierând. Lăsat-am vorbă ierbii ca, de-am să plec devreme, Păscută firea-mi crudă de dorul de mormânt, Să-mi salte fericită în trainice ciulendre, Să bată fără milă cu verdele-n pământ, Pân-or sări grei bulgări din țarina
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
iar se apuca de zburdat! Nimerea tot în șanț! De la un timp vântul începu a-și pierde din eleganță. Sufla așa mai țărănește, mai din topor. Plictisit a colinda de unul singur și-a chemat și consoarta cu el. După cum șuiera, ori avea șapte guri și foarte multe de povestit, nu toate cu voie bună, ori avea mai multe neveste! Drumul principal o ținea întins până la Crucea. De la Crucea, unde-și avea poștașul crâșma ,,M-o lăsat muierea,, drumul o lua
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă doare orice vorbă, orice gând. Aud cum vântu-mi șuieră din spate; E ceas târziu, o noapte de catran. Întind cu teamă, mâna printre ierburi, Biet cuc stingher, căutând un cuib...și-un ram. Referință Bibliografică: Zbucium / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379492_a_380821]
-
în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbură cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea că un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de ... Citește mai mult Comoara din Pădurea AlbastrăEra o noapte liniștită cu luna plină. Ștefan, un tânăr din satul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbură cântecul melodios al privighetorii.Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea că un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de ... ÎI. NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂȘANUL ȘI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂȘAN NAȚIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS), de Ion Nălbitoru , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan împărătese prosternate în ... V. CUM SE MOARE?, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. Se moare așa fără de veste, dintr-o dat... Lancea morții șuieră prin aer iute și rece, Decimată e luna ce plânge tardiv și ciudat Pe Abel cel lovit de Cain altădat. Cum se mai moare? Se moare simplu, printre cuvinte Te așezi și aștepți...nu mai mult decât o viață Lovitura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Și tu... Doamne? Eli ! Eli ! Lama Sabahtani!...Sabahtani! Piesa s-a sfârșit, cortina cade dramatic ca un zid Chiar dacă unii aplaudă, cel căzut e atât de rece ... Citește mai mult Se moare așa fără de veste, dintr-o dat...Lancea morții șuieră prin aer iute și rece,Decimată e luna ce plânge tardiv și ciudatPe Abel cel lovit de Cain altădat.Cum se mai moare?Se moare simplu, printre cuvinteTe așezi și aștepți...nu mai mult decât o viațăLovitura de grație, durere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
sufletul întunericul și-ar dori să uite amăgirea amară a zațului de cafea descifrat mincinos pe fundul ceștii abecedarul a pierdut literele care ne-au prezis multe dimineți împreună sorbindu-ne cafeaua pe veranda casei cu amintiri 9 ultima suflare șuieră cel din urmă poem al trupului cu o răsucire tainică sufletul își desface aripile spre libertate îngerii spală inocent răsăritul și-l pregătesc pentru noul venit primește botezul soarelui cufundat în lumină nesfârșitul sfârșit a început 10 a fi sau
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Citește mai mult S-a stins din viață SONIA BECHERU MIRON. A plecat într-o lume mai bună, mai aproape de Dumnezeu, o bună prietenă, o mamă cu doi copii minunați , iar sentimentul la aflarea
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATEPLÂNGNori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem.Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem.Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori,Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori.Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate,Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape.... XXVII. MOARTEA..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015. Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită, Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită. A trecut pe lângă mine
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
țipatul tainic al gaurii cerești. O să plouă, simt o libertate... O să mai plouă, simt furtună, Se ia după durerea mea din urmă, Stejarii falnici în priviri că- ntotdeauna, Mă lasă - n zbor, pan- zarea mi se curma. O să mai plouă, șuiera a jale, Vântul smăltuit se face un hoinar, Tremura lumină verde- n lumânare, Eu mă rog să plouă măcar un pătrar. Să plouă primăverile, si toamnele să plouă, Verile adoarmă- n vreascuri sfinte, Ce trimisu- le- a Iisus în era
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
Rătăcind astfel pe undeva prin cosmos mi-au umflat capul cu prostii spunându-mi tot felul de inepții cum ar fi de pildă faptul că în realitate, tot ce trăisem și văzusem în București, adică tinerii morți, gloanțele care ne șuierau pe la urechi, răpăitul mitralierelor, răniții plini de sânge și cărați de trecători spre scările blocurilor unde să fie feriți de alte gloanțe și casele incendiate, deci despre toate astea îndrăzneau ca să susțină zâmbind batjocoritor că ar face parte dintr-un
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
comuna Avram Iancu. Socrii mei erau tot de acolo și-i ajutam în fiecare an, la vremea cositului. Fânul, cădea atunci în brazde lungi, secerat de coasa pe care o mânuiam cu mare dibăcie ca pe o jucărie, dar care șuiera nimicitor, în mâinele mele. Era greu în munți să cosești pe pante abrupte și să aduni apoi fânul uscat în clăi. N-am să uit însă niciodată, momentele de liniște, când mă odihneam la umbra brazilor, după o oră sau
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
plină alunecă în fântâna părăginită din patul hedonist stele brodează iluzii pe un cer ostil dimineți bulversante umplu trotuarele înguste sirena anunța (dez)astre ne îmbrăcăm în costumul fosforescent pentru vii volanul mașinii (e)rodat se rotește ca un anaconda șuieră ne înfășoară subtil soarele se autovictimizează zile aride vin de la piață iubirile așteaptă în stații obscure câinii fideli marchează teritorii vaste miorlăie de pe acoperișul încins dorința de glorie serile ne devorează orice secundă fertilă îți trimit inima ornată cu o
TRIADA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374424_a_375753]
-
din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului LINIȘTEA SUPREMĂ În munți, la mânăstire, bate-adânc un clopot, Iar depărtarea șterge al lui zgomot, Căci din înalt până aici la mine, Prin miile de pași, doar...liniștea rămâne. Prin gara de câmpie șuieră un tren Și spațiul necuprins preia al lui refren, Pe care îl transformă într-un zvon ușor, Iar notele-i spre liniște converg și...mor. Om lângă om, mulțimea strigă-n piață, Nemaidorind minciuni, ci doar o demnă viață, Dar
LINIȘTEA SUPREMĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374618_a_375947]
-
nfiorată geme. În pumnul tău aș locui, o vreme, de tine să mă simt la sân purtată precum o mierlă care-a fost vânată și stă rănită printre crizanteme. Aș locui în părul tău, o vreme, s-ascult cum vântul șuieră prin crânguri; tu, scuturându-ți tâmplele de gânduri, să îmi reciți în șoaptă mici poeme. Aș locui sub pașii tăi, o vreme, să-mi poți reda odihna unui drum, iar norii grei, bolnavi de-atâta fum, să îi aduni cu
POEM ŞOPTIT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374621_a_375950]
-
XXXIII. MĂ JOC, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015. Mă picura toamnele, Mă scutură frunzele, Mă clatină dorurile, Mă zdruncina timpul. Mă țipă furtunile, Mă fulgera zările, Mă cântă chemările, Mă tulbură gândurile. Mă șuiera vântul, Mă doare amurgul, Mă chinuie ziua, Mă plânge pământul. Citește mai mult Mă picura toamnele,Mă scutură frunzele,Mă clatină dorurile,Mă zdruncina timpul.Ma țipă furtunile,Mă fulgera zările,Mă cântă chemările,Mă tulbură gandurile.Ma șuiera vântul
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Mă șuiera vântul, Mă doare amurgul, Mă chinuie ziua, Mă plânge pământul. Citește mai mult Mă picura toamnele,Mă scutură frunzele,Mă clatină dorurile,Mă zdruncina timpul.Ma țipă furtunile,Mă fulgera zările,Mă cântă chemările,Mă tulbură gandurile.Ma șuiera vântul,Mă doare amurgul,Mă chinuie ziua,Mă plânge pământul.... Abonare la articolele scrise de eleonora stoicescu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]