2,323 matches
-
altul, holtșuruburile lăcuite în negru, se mișcau foarte repede, în mai puțin de jumătate de minut scoseseră toate cele trei șuruburi din latura stângă a sicriului, apoi au trecut de cealaltă parte, acolo au avut puțin de lucru cu ultimul șurub, dar până la urmă a ieșit și ăla, și atunci și-au pus sculele pe podea, lângă sicriu, apoi unul s-a așezat la un capăt al sicriului, iar celălalt la capătul opus, au apucat capacul, trăgând simultan în sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-și schimbe identitatea. - Ryan și Erwan să fie una și aceeași persoană? - Asta ne deschide niște perspective. Schimbaseră Între ei o privire care cuprindea aceeași Întrebare: cine era Îngropat În cavoul familiei Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte două ore și curăță cartofi. Face mâncare și după aceea fuge pe câmp. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e de fapt nisip de culoare închisă. Am continuat să-mi bag nasul peste tot și să zornăi cheile în buzunar, schimbând priviri cu paznicul de afară. Am controlat dacă chiuveta e bine desfundată, am spălat toaletele, am strâns un șurub la unul din aparatele de aer condiționat și am făcut curățenie în camera de serviciu, unde cineva răsturnase o sticlă cu dezinfectant. Mă pregăteam să plec, când mi-am zis că n-ar strica să mai șterg o dată mesele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru că actorul care-l juca pe George se plânsese că atunci când se sprijinise de ea, cu o seară înainte, aceasta se clătinase. — Toate bune? zisei eu, luând-o agale pe scenă. — Bună, Sam. — Vrei să țin eu asta până bagi șurubul înăuntru? Torrrrrrr.. — Ce glumă bună. Oricum nu e nevoie de nimic pe aici, adăugă el supărat, doar pentru mine. Biblioteca asta e țapănă de tot. Uite cu ce îmi pierd eu timpul. Trebuia să găsească el ceva de zis, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am remarcat că toată lumea considera acest lucru ca fiind problema teatrului, nu a Visului. În mod firesc, MM și Matthew erau de față, dar întreaga responsabilitate cădea pe umerii personalului teatrului Cross. — Zice că pe cablu e un inel cu șurub, nu? sări Steve cu sălbăticie. Pur și simplu s-a urcat cineva și l-a pus acolo ca să nu mai treacă al naibii cablu prin scripete! Și ne mai miram că s-a înțepenit. —Adică, zise MM fără drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e obligatoriu să dăm tuturor o felicitare cu urări de succes, dacă nu chiar un cadou. Cum nu aveam altceva de făcut, îl convocasem pe Lurch și ne făcusem de cap în voie, adunând rămășițe de metal, fire, bolțuri și șuruburi, pe care le-am topit în plăcuțe de metal din care să facem brelocuri. Pe spate, inscripționasem numele piesei și data de astăzi. Cu timpul, creațiile noastre au devenit din ce în ce mai extravagante; unele dintre brelocuri erau clar mai mult decorative decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și se uită Încet de jur Împrejurul Încăperii. Din sertarul de sus de sub polița de lucru scoase un cuțit, apoi trase unul dintre scaunele de lemn de la masă și-l așeză sub boiler. Se urcă pe scaun și folosi cuțitul să slăbească șuruburile care țineau prins panoul din față al boilerului. Pe măsură ce se desfăceau, le aruncă În buzunarul sacoului. Când Îl scoase și pe ultimul, vârî cuțitul În buzunar și mișcă panoul dintr-o parte În cealaltă până ce rămase cu el În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
simți Înțepătura ușor metalică, inconfundabilă a cocainei. Se aplecă și așeză cele două pungi pe poliță. Apoi ridică și puse panoul frontal la locul lui, având grijă să-l suprapună perfect cu găurile din corpul boilerului. Încet, potrivi cele patru șuruburi și le strânse la loc. Cu grijă, roti adânciturile șuruburilor de sus În poziție perfect orizontală, pe cele două de jos În poziție verticală la fel de precisă. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Se afla Înăuntrul apartamentului de cincisprezece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
așeză cele două pungi pe poliță. Apoi ridică și puse panoul frontal la locul lui, având grijă să-l suprapună perfect cu găurile din corpul boilerului. Încet, potrivi cele patru șuruburi și le strânse la loc. Cu grijă, roti adânciturile șuruburilor de sus În poziție perfect orizontală, pe cele două de jos În poziție verticală la fel de precisă. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Se afla Înăuntrul apartamentului de cincisprezece minute. Americanii avuseseră la dispoziție o zi și jumătate să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fie aici. Intră În bucătărie Înaintea soldatului și se duse la spațiul de lucru de lângă chiuvetă. Se uită În jur, se aplecă pentru arunca o privire sub masă, apoi se ridică În picioare. Făcând asta, se poziționă direct În fața boilerului. Șuruburile de pe panoul frontal pe care le pusese la loc ieri, având grijă să le lase exact În poziție verticală și orizontală, fuseseră toate mișcate și erau toate ușor strâmbe. Așadar, cineva verificase și aflase că lipseau pungile. Nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Alexander, cu toate că era zece dimineața și barmanul Îi aruncase o privire ciudată când Îi așezase paharul În față. În seara aceasta, Însă, străzile nu reușeau să-i capteze interesul; era tot Înapoi În Vicenza, Încă mai vedea adânciturile celor patru șuruburi ce țineau panoul frontal al boilerului din apartamentul lui Foster, fiecare dintre ele mișcat puțin din liniile atent Îndreptate În care le lăsase Brunetti cu o zi În urmă, fiecare scoțând la iveală minciuna afirmației soldatului cum că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu-i spună despre cele două pungi de plastic pe care le găsise În apartamentul lui Foster; acela era un lucru de care nu trebuia să afle nimeni. Cu excepția persoanei care desfăcuse boilerul, văzuse că dispăruseră pungile și apoi strânsese șuruburile. Trase bolul de risotto spre el. — Să termin eu asta? Întrebă, nefiind nevoie să fie detectiv ca să cunoască răspunsul. — Dă-i drumul. Nu-mi place reîncălzit, și nici ție. Cât timp el termină risotto, ea luă bolul de pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și nici planeta nu aveau vreme de oameni egoiști. Alice a luat, cu blândețe, pliantul cu instrucțiunile căzii de naștere din mâna lui Jake și s-a uitat pe el. Pliantul era plin cu desene complicate cu paneluri, săgeți și șuruburi. Pe ultima pagină, o femeie cu un abdomen uriaș, așezată în mijlocul unei construcții hexagonale terminate, contempla capul unui copil care ieșea dintre pulpele ei larg depărtate. Păi, dacă tu chiar vrei să te apuci de chestia asta, a spus Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca fiind o imensă rezervă de ficțiune. 67. Victor se visa în plin deșert, aplecat sub capota ridicată a unui automobil, pe cale de a-i demonta motorul. Gesturile lui erau extrem de dibace, iar piesele componente ale moto rului păreau fluide. Șuruburile, plăcuțele, tijele, arcurile, filtrele, toate se desprindeau cu o ușurință aeriană sub degetele sale agile. Visul era ca un fel de film proiectat pe un ecran : Victor juca în film, dar în același timp îl și privea și-l analiza
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ca fosforul lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește / În spuma grea diafană, / Și strofa adesea plesnește/Ca sticla venețiană". Suntem pe calea alexandrinismului, manierismului călinescian. Ce este Enigma Otiliei (1938), dacă nu un roman comic? Dîndu-ți impresia unei jucării perfecte, de șuruburi și arcuri, care de la prima declanșare a mecanismului merge ca un ceasornic, epicul apare aici prea pur, prea tehnic, fără altă motivație decât gratuitatea sa estetică prea evidentă; această tehnică pură ca un joc se aplică însă pe un material
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și că pe deasupra României plana serios pericolul ca ori să se desfințeze Opera, ori să se desființeze meșterul Calistrat. - Ce mă face să presupun că s-a desființat Opera? - Mi se pare corect. Că doar nu Opera îl strungărea pe șurub... Opera e doar așa, când n-ai cum să-ți râzi de banii cu care, mai bine, ai hali o friptură. Ori dacă vrei să-i faci să se pișe, de frică, în somn, pe copii... Vasăzică s-a desființat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Babele rămăseseră jos. Chicotiră. Suporta foamea, amețelile, tăieturile, loviturile de vâslă, măciucă și pumn, dar nu suporta bătaia de joc. - Ce mai face doamna dumneavoastră? încercă Cocondy, intuindu-l înnegurat să destindă un pic atmosfera. - Piulițe. - Poftim?... - Șaibe și știfturi. Șuruburi. Tot felul de chestii dintr-astea. Este muncitor lăcătuș. - Doamna dumneavoastră este una dintre acele persoane excentrice, pasionate de a-și câștiga existența prin muncă? N-ar putea lucra pentru dumneavoastră? Să vă scrie texte pentru cântece, de exemplu. - Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
va fi înfierată și continua cu alte asemenea inepții. Stăteau și se uitau unul la altul disperați, câțiva prieteni, cei care aveau ochi să vadă, cei care aveau urechi să asculte, cei săraci cu duhul nu erau interesați. Se strângea șurubul pe zi ce trecea! Și așa, în fiecare zi, în fiecare an, se adăuga câte o nouă restricție pentru ei studenții, mecanismul scârțâia însă erau neputincioși! Începuse dictatura!’’ A trecut pe la doamna Schwartz, mama lui Gigi, cel mai bun prieten
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ăsteia. Câtă frumusețe strânge cucoana asta, moartea!... Pe ea ar fi trebuit s-o ia Dumnezeu întîi. Că mă uit cîteodată: ce mașină-i trupu ăsta al nostru! Ți-e milă să strici ceva. Totu-i la locul lui, ca șuruburile la locomotivele dumitale. Păi să vezi creierii, tăticule, să vezi cum stă inima-n dumneata, beregușul, arhitect a fost Dumnezeu! Și-n carnea și-n sângele ăsta e ascuns și binele, și răul. Să putem să știm cum să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pasiv: în urma aroganței și a refuzului conducerii de a negocia cu protestatarii și de a le asculta doleanțele, ei au început să distrugă diferite însemne comuniste - panouri, vitrine cu lozinci - sau să spargă ferestrele clădirii administrației, aruncând cu piulițe și șuruburi. Cum o serie de membri lipsiți de tact ai conducerii IABv începuseră să-i amenințe pe protestatari cu diverse măsuri punitive, limbajul muncitorilor a devenit inflamat, catalogând autoritățile uzinei ca „hoți” și „căței” (aceasta și fiindcă majoritatea conducerii IABv dispăruse
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
S & T Trustworthy Hardware. „De fapt, nu vreau să cumpăr nimic”, a Îngăimat el. Surprins, l-am Întrebat de ce mai venise. „Păi”, a spus el, „am fost ieri pe la magazinul care Îți face concurență și am văzut că la ei șuruburile se vând câte două la 10 cenți. La tine costă 6 cenți bucata. Am venit să-ți spun că e puțin cam scump”. Acestea fiind spuse, Homer mi-a Întors spatele și a plecat, ținând strâns premiul sub braț. Cruda
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ori ceva ce n-avea să fie demonstrat niciodată, cum ar fi că sunt drogați, legionari sau tocmai au cumpărat te miri ce cu bani falși, destul ca asupra lor să se abată o ploaie de lovituri, bâte, cauciucuri cu șurub în vârf ori ghionturi și lovituri de picior. Uneori câte unul mai milos îi potolea pe ceilalți, alteori numai Dumnezeu se milostivea să-i oprească ori, pur și simplu, oboseau și, văzând că victima zace ca o cârpă, fără să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunt voinic trupește, înotam când eram adolescent, făceam călărie. Când am fost în străinătate cu vaporul, pe mare aproape lină, am constatat cu rușine că am rău de mare. Tot traiectul am stat în cabină, întins pe spate. Un mic șurub dacă lipsește unei locomotive, funcționarea e periclitată. Sunt o mare statuie, fragilă, făcută din porțelan, am nevoie de foarte multă vată ca să nu fiu ciocnit. Pomponescu râse mulțumit de propria lui imagine. Apoi urmă: - În schimb, am descoperit altă însușire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cari pe lângă avantagiul capitalielor mari mai au și pe acela că-și procură adesa materiile brute pe loc, pe când noi ni procurăm fierul din Siberia, de ex. Am văzut espuse mai multe teascuri pentru tescuit vinul, de o soliditate rară, șurubul gros de fier al unui asemenea teasc se lucra înaintea ochilor noștri. Un alt elev a lucrat dintr-o singură bucată un păhăruț de lemn sus și jos larg iar la mijloc subțiet, la mijloc însă avea un inel de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]