1,715 matches
-
întunericul necunoașterii trecutului îndepărtat și apropiat, din care rezultă că înafara faptelor eroice , de apărare, au existat mereu oameni menționați ori nu în cronici și istorii ori rămași vii în memoria colectivă, care într-o continuitate și permanentă că un șuvoi vârtos asemeni apelor izvorâte din munte suficient de puternic să-și croiască drum și în calea sa să mai adune ape și din izvoarele colaterale întâlnite pe traseu, îmbogățindu-se, devenind astfel de nestăvilit. Revoltă mea nu este izolată! Acum
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
de la ceafă în pumni cu energie și închizînd ochii de voluptate ... și, chiar în clipa cînd i-a simțit răsuflarea între coapse și limba șerpuitoare și fierbinte despincîndu-i fructul excitat, roua ei de femeie a început să îi curgă în șuvoaie pe pulpe și un orgasm nimicitor, care a cutremurat-o, i-a răvășit simțurile. Nici n-a înțeles domnul inginer Marcu ce i s-a întîmplat în clipa aceea. Doborît de excitare, a privit-o pe frumoasa femeie culegîndu-și chiloțeii
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
unei vieți oneste și civilizate de familie, și-și dă arama pe față. Iar de căzut, acest dureros calvar, cade exact pe capul partenerului său smerit și cu bun simț, bine educat de părinți, cum a fost și el. Un șuvoi întreg de sentimente nedefinite mi-au readus în memorie o iubire sinceră, închisă într-un sipet cu multe lăcate, peste care am așezat cu grijă aproape trei decenii de rugină, pentru ca nu cumva cel viclean să poată pătrunde cu șiretenie
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
546 din 29 iunie 2012 Toate Articolele Autorului ETERNITATE Acrostih Pentru veșnica aducere aminte a regretatului balerin Alin ȘUTEU Ai trecut ca un fior prin lume, Lebădă alunecând pe ape, Inspirând unn joc anume, Nu mai ești de noi aproape. Șuvoiul fermecător de piruete, Unduind pe luciul amintirii, Te va păstra intact băiete, Etern ca marile secrete, Unicat, vei fi al nemuririi. Moldova Veche 25 octombrie 2000 ETERNITATEA Eternitatea suntem noi, Cine știe cât poate dura? Suntem trecătoare corăbii, Pe întinsele mări adânci
ETERNITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358167_a_359496]
-
mine, numai că eu țineam în mână un obiect tăios, tocmai îmi făcusem de lucru cu el, și, cum ridicasem instinctiv mâna să mă apăr de lovitura lui, dăduse cu palma în obiectul acela. Și sângele începuse să-i țâșnească șuvoi din palmă, iar el se uitase la mine așa, dușmănos, cu fața crispată într-o parte, crezusem că mă va face bucăți, dar nu, stătea cu mâna însângerată la piept, ca împietrit, iar mama țipase: Te doare la glonț?, apoi
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > A TRECUT Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1337 din 29 august 2014 Toate Articolele Autorului A trecut în grabă vara peste noi, Toamna din penel frunza' ngălbenește Bat în geam cu lacrimi ploile șuvoi Parcă ar fi un rău gata să se verse. Iarba se usucă, crengile se frâng, Dorul mi-a rămas învelit în șoapte, La un țărm tomnatic sălciile spun Că aș fi un mal tare singuratic. În căușul palmei am găsit
A TRECUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358251_a_359580]
-
Stihuri > Anotimp > UNU DOUĂ"Ș NOUĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 531 din 14 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Unu, două'ș nouă Noapte chioară, beznă Ca un lanț de gleznă Vremea care plouă Curge din urcior Larg șuvoi de noapte Că mă și-nfior Toate aceste șoapte Pană de lumină În reprize scurte Cine e de vină Că n-ajung în curte? Pipăi de orbete Cu mâinile-ntinse Pe lângă perete Și tâmplele ninse Câinele mă latră Parc-aș fi
UNU DOUĂ Ş NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357565_a_358894]
-
gorun, iar uneori un om nebun? Că vorba are alt accent, cuvântul este desuet, că lumea o trăiesc prin pori, că zilele îmi sunt ninsori, dar fac din ele calde flori? Că mă fac luntre la nevoi, când valurile vin șuvoi, că văd în punctul înnegrit raze de soare-n răsărit și verdele mult înverzit? Da, vinovată de aș fi, e dreptul meu de a trăi, nu cum e unul, sau e altul, ci cum mi-e sufletul și capul, și
SUNT OARE VINOVATĂ... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357564_a_358893]
-
fericită : « Din livada fericită a iubirii, în dar,/ Primită de la Domnul iubirii,/ Firește : eu, tu, noi, putem redărui,/ Prin punțile sacre ale demnității/ Clipe de bucurie, dragoste și fericire. » Pe Eminescu, poetul, îl vede acoperit de nouri albi, el curge șuvoi sub cerul din noi, luminând Neînceputul. Dincolo de colinele albastre vede îngeri cu aripi de lumină care ne aduc « Mari cuvinte, cuvin te albastre. » De altfel toată poezia lui Ionel Marin e străbătură de raze de lumină. 19.Constantin Oancă, gălățean
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
poezii în diferite reviste, având două cărți la activ. Poezia ei vibrează de iubirea nostalgică pe care probabil a pierdut-o: “Te-aș regăsi-ntr-o lacrimă de ploaie,/Prelinsă pe-o petală -ntârziat,/Te-aș regăsi în stropii din șuvoaie,/ Ce se preling din ceru-nvolburat.” Eminesciană în poezia “Pe noi ningea cu flori de tei”, Camelia își amintește: “Și ce frumos curgeau pe-alei,/ Ca-n basm cu îngeri și cu zei,/ Magnific, florile de tei,/ Pe părul tău
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
ținut o predică minunată, despre nașterea fără păcat, una care urma să se întâmple chiar aici la Gropeni, dacă se vor mai face danii la biserică, iară femeile vor fi plăcute Domnului prin împlinirea menirii lor pe pământ. Curgeau lacrimile șuvoi și Saveta era sigură că înțelesese perfect chestia cu importanța menirii ei. Plină de surâsuri cu multiple înțelesuri, Miorița învârtea și ea în minte niște planuri pentru viitorul apropiat, dar și pentru unul mai îndepărtat, foarte asemănătoare cu cele ale
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
scăzută, toate tablourile ori alte obiecte decorative fuseseră îndepărtate, rămăsese însă la locul său afișul, aidoma unui semn de circulație, prin care se interzicea fumatul. La căpătâiul mortului, într-un sfeșnic înalt, ardea pe sfârșite o lumânare groasă care, datorită șuvoaielor de ceară ce i se scurseseră cu timpul din vârf, părea un mic vulcan în erupție. Îmi revenisem mult mai repede după șocul primei impresii decât femeia pe care o conduceam, o simțeam șovăind, gata să se prăbușească, astfel că
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
tac Și judec că tu mă iubești RECOMPUNERE Privesc pierdut în zare cum cade iarăși ploaia Ce-alungă acalmia din zilele banale Și sterge reflectări ce mă închid în lanțuri Și sperie tăcerea din gânduri triviale Și când vreo picătură șuvoaie face-n mine Și-mi împregnează mintea cu chipul tău de soare Încep să uit de toate și vreau să fiu cu tine Și te gândesc pășind prin picături de ploaie Și stau din nou nostalgic și meditez la ape
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
dobândise lucrând, abia se puteau observa ... Auzise pași grăbiți și ridicase ochii. Sigi, o namilă de om, cu părul bogat, revărsat pe ceafă, cu fața aprinsă de furie, ieșise numai în cămașă afară și i se proțăpise înainte. Respirând precipitat, șuvoaie de aburi îi ieșeau prin gura întredeschisă. Tatăl lui, pirpiriu și gârbovit îndărătul său, căuta să-l domolească. Îi vorbea în dialect șvăbesc, cum obișnuia, probabil, față de alții, când nu voia să fie înțeles. Mai taci odată! se răstise la
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
apoi să-l lași să putrezească, ei bine, asta dincolo nu s-ar fi putut întâmpla. Neamțul era om chibzuit, ce era a lui, era a lui, nimic făcut fără rost, nimic lăsat de izbeliște ... Oh, Rumänien, Rumänien, suspinase iarăși, șuvoaie de aburi ieșindu-i, după adânca inspirație, pe nări. Un trosnet de vreasc din desiș, abia auzit, îl făcuse să tresară. Om sau animal? se întrebase, ca de obicei, instantaneu. Stătuse în încordată așteptare, aproape una cu bușteanul, a cărui
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
sub oblăduirea lui Andrei Pleșu în “Dilema”) care au încercat să-l denigreze, neștiind faptul că Eminescu și-a “construit” Opera pe cea mai înaltă stâncă, dragostea de neam și limba română. Vorba Domnului Iisus”A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. “( Matei 7,25).Scriitorul N.D.Petniceanu a făcut tot ce i-a stat în putință să promoveze și să
A SOSIT DOMNUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358958_a_360287]
-
și dânsul împlatoșat, E îmbrăcat în aur blestematul de împărat! III-lea FRUNTAȘ DE OASTE Lupta aprigă e încinsă, Între armia romană și oastea dacă învinsă. Și femeile cetății sunt dârze luptătoare, De viteji născătoare. Ca zăgazul ce nu lasă șuvoiul mare Ai noștri cu trupul lor făcut-au zid la poarta de intrare. O clipă șirul luptătorilor dușmani a fost mai rar. De cade unul, o mie se ridică iar. Sâni ce alăptau copii, sprijinmă acum topoare, Știu fără greș
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CURG PESTE NOI Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului CURG PESTE NOI... Curg peste noi șuvoaie de timp deavalma,alandala, încât nu mai știm ce suntem, unde suntem, încotro ne-ndreptăm. Nu le mai putem opri nici în palme, nici în gând, nici în suflet, curg peste noi șuvoaie de timp. Rămân printre noi doar resturi
CURG PESTE NOI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359006_a_360335]
-
Autorului CURG PESTE NOI... Curg peste noi șuvoaie de timp deavalma,alandala, încât nu mai știm ce suntem, unde suntem, încotro ne-ndreptăm. Nu le mai putem opri nici în palme, nici în gând, nici în suflet, curg peste noi șuvoaie de timp. Rămân printre noi doar resturi de timp mult prețuite, doar resturi de timp. Referință Bibliografică: CURG PESTE NOI / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florentin
CURG PESTE NOI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359006_a_360335]
-
că mă sfârșesc... - Ia să văd de unde vă prinse turbatu’?... și Didina îngenunche în fața lui Pandelică, ridică pe rând fiecare crac al pantalonilor, îi privi pulpele, pe care le pipăi cu mânuțele ei atât de fine și calde ca un șuvoi de apă tămăduitoare, iar lacrimile încetară să-i mai umezească ochișorii ei de mură coaptă, îi reveni zâmbetul pe buze că nu văzuse nicio mușcătură, zise cu un glscior de cinteză trufașe: așa mă bucur!... V-ați speriat degeaba, boierule
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
căci numai Domnul știe cât de bogată ești, iar fiii tăi de asta nici nu mai au habar! În pieptul tău bat tare trei inimi cu putere - Ardealul și Moldova, și Țara Românească, în mâinile-ți trudite se zbat șoptind șuvoaie - Trei Crișuri, Prutul, Oltul și Dunărea cerească. Toți codrii tăi acum din frunză verde-ți cântă și îngerii în cor colind rostesc în taină, iar milioane de inimi bătând fără-ncetare ți-s cerul cu luceferi pe-a ta frumoasă
DE ZIUA NAŢIONALĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359395_a_360724]
-
căci numai Domnul știe cât de bogată ești, iar fii tăi de asta nici nu mai au habar! În pieptul tău bat tare trei inimi cu putere - Ardealul și Moldova, și Țara Românească, în mâinile-ți trudite se zbat șoptind șuvoaie - Trei Crișuri, Prutul, Oltul și Dunărea cerească. Toți codrii tăi acum din frunză verde-ți cântă și îngerii în cor colind rostesc în taină, iar milioane de inimi bătând fără-ncetare ți-s cerul cu luceferi pe-a ta frumoasă
ÎN FIECARE AN... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359399_a_360728]
-
păstra încă forma în țesătura lui alb-verzuie a început dintr-odată să fie mai viu decât frumusețea aceea răsfrântă în sălcii, în râu, în ierburi, în salcâmi. Mai viu decât paginile acelea de carte, țesute din cuvinte și lumină. Tot șuvoiul de frumusețe de afară și dinlăuntru se topea încet, devenea livid, nesemnificativ, în fața miracolului dezgolit înaintea ochilor: scaunul de lângă mine nu era gol, nu era așa cum ar fi trebuit sa fie după toate evidențele și sentintele; era împăcat sub greutatea
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
primăvara iarăși o să vină. Tu iartă-mi supărarea care-am fost Și care încă îți mai dă târcoale, Nu-i nicăieri în lume adăpost Cum e aici în lacrimile tale. Versul meu și norii se răzbună, Lumina curge din cuvânt șuvoi, În curând va fi iar vreme bună Peste pământul Țării și în noi... Referință Bibliografică: Iartă-mi supărarea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1126, Anul IV, 30 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară
IARTĂ-MI SUPĂRAREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360326_a_361655]
-
binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită, în păcat, pe amândoi. Iubirea-i lumina care ne înalță spre sublim, forță motice a vieții, dar dumnezeiesc, divin. Recoltând rodul iubirii ne desăvârșim deplin și-n altarul casei noastre, cu smerenie mă-nchin. Referință
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]