8,709 matches
-
Chineze este Beijing. Ape teritoriale și insule Lungimea coastelor maritime ale Chinei este de aproximativ 18.000 km, pornind din nordul țării, de la gura fluviului Yalu din provincia Liaoning până la gura râului Beilun din Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang în sud, cu țărmuri plate și multe golfuri. Majoritatea acestor golfuri nu îngheață. Apele teritoriale ale Chinei cuprind: Marea Bohai (mare interioară), Marea Galbenă, Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud. Zonele maritime ale Chinei au o suprafață totală de 4.730
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
picioruș abia întins îi fu imediat împiedicat de marginea fântânii. Clătinând neputinciosă din cap, broasca de mare se dădu câțiva pași înapoi și îi spuse suratei din fântână: Ai văzut vreodată marea, surioară? Cât de imensă este ea! Stând pe țărmul ei, poți vedea cum se unește la orizont cu cerul. Nici urmă de margini. Totodată, marea este atât de adâncă, încât nivelul apei nu crește câtuși de puțin, chiar dacă ani de-a rândul au loc inundații, și nu scade deloc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Îmi amintesc înfiorarea cu care am ascultat deodată zgomotul valurilor, târziu, în noapte, în vreme ce citeam acea imagine pe care n-aș putea s-o uit, a Pământului peste un milion de ani, sub un soare de sânge, în ninsoare, pe țărmul unui ocean cenușiu... Eloii și morlocii născuți în mintea mea de cuvintele lui Wells nu semănau deloc cu cei din Mașina timpului digitală, dolby, Hollywood multiplex, unde m-am dus cu copiii... Creierul meu e un mușuroi de imagini, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul pleacă de pe aleea Parva, chiar din dreptul Școlii generale nr. 57, traversează țara și continentul, trece Atlanticul, se întinde, atinge țărmul nord-american, ocolește Long Islands și Statuia Libertății, cotește pe străzi și bulevarde, se strecoară prin obositorul trafic newyorkez și ajunge la Turnurile Gemene. A scris în ziare, s-a dat și la televizor. L-am văzut cu ochii mei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și din urechi, să se mlădieze ca o caracatiță, să se prindă cu ventuze de tavan, să coboare unsuros pe la îmbinarea plăcilor, să se strângă-n sita sifonului. Să întind mâna și să-mi scape, ca meduzele moarte aduse pe țărm de valurile de apă clocită. Mută servieta în stânga și-și șterge fruntea cu batista. E-o batistă în carouri, din alea date de pomană cu lumânare. - Și tu îmi transmiți. Bravo. - ...mi-a mai spus că e grav că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt absolut convins de asta, înseamnă c-ai început să îmbătrânești, nu mai ai spontaneitatea tinereții, nu te mai bucuri de viață așa cum e ea, nu te mai lași dus de val, scuturat de dorințe, excitat de puștoaice, aruncat pe țărm, pregătit să-ți facă sirenele respirație gură la gură... cum zice Milo, făcând pe adolescentul întârziat. Uneori durează mai mult, alteori te schimbi dintr-odată, nu-ți mai place nimic, chiar nimic, vezi lumea ca printr-un pahar de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
loc sigur. - Bravo! Croncănitul bărbatului și gălăgia pe care o făcea lovindu-și cu putere una de alta extremitățile superioare Îl făcură să-și simtă inima bătîndu-i din nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a se arunca Încă o dată În gol, dar de-acum bărbatul, considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și făceau siesta cu sutele În fiecare golfuleț, pe orice plajă, ba chiar și pe culmile țărmului abrupt, de la Înălțimea cărora se aruncau În mare, În salturi incredibile. Nu era mult, ce-i drept, iar el știa asta, dar măcar acolo, În Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
simboluri, ba chiar și propriul limbaj - singurul care se vorbea pe insula aceea - și de multe ori s-a trezit În zori de zi, beat criță de rachiu de cactus, strigînd-o pe regina mării de pe cea mai Înaltă stîncă a țărmului abrupt, implorînd-o ca soarele să Îi aducă În dar noul chip, cu care să poată părăsi pentru totdeauna exilul voluntar. Dar, În băltoace, apa Îi reflecta mereu nechimbata imagine cu trăsături de iguană. În fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
singură zi din viață În care să n-o știe prin preajmă, și chiar Încercase uneori să se obișnuiască, fără succes Însă, cu gândul că existau ființe omenești care nu o văzuseră niciodată și care trăiau atît de departe de țărm, Încît nu aveau nici măcar o idee clară despre existența ei. „Mie, spunea Pierre, bucătarul de pe ultimul vapor, mi-au trebuit peste treizeci de ani pînă să o cunosc, și te asigur că sînt singurul din satul meu care a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din rădăcini lăstarii de viță-de-vie. Nu mai rămăseseră, În cea mai Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scape În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră puterile sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă de un cap de familie și rege al turmei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ori trecea, neatent, prin zonele pe unde-și făceau ele veacul. Și cu adevărat nu existau multe locuri În care să se poată simți cu adevărat la adăpost de un asemenea risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În locul acela Își făcuseră ciub, de-a lungul mai multor veacuri, milioane și milioane de păsări marine. Rămase pe gînduri o bună bucată de vreme, observînd totul cu o atenție obsesivă, iar cînd se hotărî să se Întoarcă pe culmea țărmului abrupt, ajunse la convingerea că, pentru prima oară În viața lui, norocul Îi surîsese și avea În sfîrșit parte de un element prin care să Înfrunte cumva lumea. Avu nevoie de mai bine de o lună ca să gonească păsările, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu să se schimbe Într-o noapte de octombrie, cînd un vînt furios Încreți valurile, mugind fioros, și făcu să se izbească de țărmul Înalt și abrupt, aproape la picioarele intrării În peșteră, o sută de metri mai jos, fregata Madeleine, care se Întorcea la Marsilia pe ruta vestică, după o lungă ședere În China și Japonia. Căpitanul de pe Madeleine, care-și făcuse călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ocolind Capul Bunei Speranțe, se duse la fund În noaptea aceea fără să Înțeleagă cum era cu putință să se fi lovit de un zid de piatră, cînd, după calculele lui, nu mai erau decît două săptămîni pînă să zărească țărmul peruan. În „cartea pilot” cumpărată pe bani grei de la un pilot spaniol renegat nu figura nicăieri că acolo, chiar pe linia Ecuatorului, la șapte sute de mile de Tierra Firme, se ridica vreo insulă. Dar așa se făcu că, În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tu o să-l aprovizionezi cu carne și pește, Sebastián o să aibă grijă de straturile de legume și de depozitele de apă, iar tăntălăul de norvegian o să-l ajute la ce mai are nevoie și o să strîngă ce aruncă marea pe țărm... Arătă spre al doilea francez. Cum Îl cheamă? - Georges, răspunse Dominique Lassa. - Bine, spuse scurt Iguana Oberlus. Spune-i prietenului tău Georges că o să-l pun să guste tot ce-mi dă să mănînc, ca nu cumva să-i treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care sunau ca niște formule magice. Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu cerul micșorat de stelele ce păreau mai tangibile aici decît În oricare altă parte a globului sau furtunile furioase care făceau vîntul să mugească, Îndurerat că se izbește de țărmul Înalt, Învingînd cu lamentările sale zgomotul asurzitor al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror retină rămînea vie amintirea unui cap ce se făcea zob de pietre sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie pentru că, Întîmplător, căpitanul acelei nave cunoștea trucul piraților galicieni, fie pentru că era foarte sigur de direcția pe care trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de căderea Întunericului, cînd căpitanul era pe punctul de a ordona să fie strînse velele și aruncată ancora, Niña Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-și regleze respirația În funcție de fluxul și refluxul, pricină pentru care rămase Încredințat că, În orice ocean diferit Pacificul cu ape liniștite, o asemenea ascunzătoare ar fi fost cu totul impracticabilă. Își aduse aminte de spargerea violentă a valurilor pe țărmul său natal, Cascais, și Îi mulțumi lui Dumnezeu că nu era vorba despre același ocean, căci impetuosul Atlantic l-ar fi făcut arșice, izbindu-l de peretele de stîncă din fundul refugiului său la primul val puternic. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea zilnicului mic dejun. Brusc, ceva Îi atrase atenția, dar legănarea vaporului fu pe punctul de a-l face să-și piardă echilibrul și, cînd privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a-l face să-și piardă echilibrul și, cînd privi din nou, Îndreptîndu-și telescopul spre cea mai Înaltă stîncă dinspre capul nord, nu mai avu nici o Îndoială cu privire la descoperirea lui. Își ridică privirea. — Strajă! strigă. Vezi un bărbat pe țărm? Răspunsul Întîrzie cîteva minute, dar În cele din urmă, incitat, marinarul strigă la rîndul lui de la Înălțime: - Îl văd, domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]