1,197 matches
-
la cimitir, ca să-i lumineze sufletul bun, acolo unde este. Aveam, ca și fetiță mult dorită, o atenție sporită din partea mamei mele ca și din partea femeilor care munceau cu ziua la pământul nostru. De mine avea grijă cu deosebire țața Ioana, o femeie harnică și curată din Tecuci. Ea o ajuta pe mama mea la treburile gospodăriei, mai ales la pregătirea mâncării pentru oamenii care munceau la câmp. Mama mea trebuia să facă de trei ori pe zi mâncare gătită
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
treburile gospodăriei, mai ales la pregătirea mâncării pentru oamenii care munceau la câmp. Mama mea trebuia să facă de trei ori pe zi mâncare gătită pentru acești oamenii. Mesteca la mămăligi și frământa la pâine de avea bătături la mâini. Țața Ioana îmi făcea poftele legate de mâncărurile preferate întrucât eram slăbuță și voia să mă mai întremez. Tot ea mă spăla când veneam de la joacă, seara înainte de culcare și mă culca. Peste ani, când am născut-o pe fetița mea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Ii port o amintire foarte frumoasă și îmi pare rău că n-am mai ținut legătura cu ea. La muncile câmpului ne ajuta uneori și o altă femeie, care mă iubea, pe care tot Ioana o chema dar îi ziceam “țața Ioana bețiva”, spre a o deosebi de cealaltă pentru că îi cam plăcea să bea. Chiar odată îmi amintesc că a băut cam mult, i s-a făcut rău, și s-a dus în grădină, în spatele unei șuri de hlujani (tulpinile
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în grădină, în spatele unei șuri de hlujani (tulpinile uscate ale porumbului, după cules) unde a vărsat vinul roșu pe care l-a băut. Eu am observat-o și am fugit la mama mea țipând ca din gură de șarpe că țața Ioana a murit și i-a curs tot sângele din ea. Mama mea m-a liniștit, țața Ioana și-a revenit și mai târziu am aflat și cauza „bolii” acesteia. Cel mai mult mă iubea Matilda, o femeie din Bucureștii
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
roșu pe care l-a băut. Eu am observat-o și am fugit la mama mea țipând ca din gură de șarpe că țața Ioana a murit și i-a curs tot sângele din ea. Mama mea m-a liniștit, țața Ioana și-a revenit și mai târziu am aflat și cauza „bolii” acesteia. Cel mai mult mă iubea Matilda, o femeie din Bucureștii Noi, satul în care tatăl meu era preot. Era tânără, frumoasă și foarte harnică, făcea toate treburile
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care îl tratează cu tutun și cu muștar, ceapă, ulei, din care se face un "bleasc" "și se pune pe locul ăla să tragă durerea" ("Junghiul"). Oamenii cred în vise, dintre care unele reflectă groaza de secetă ("Apele creșteau și Țața Maria se temea de sfârșitul lumii"), cred în iele, în vrăjitori, în jocul albastru al comorilor: Comorile joacă noaptea pe dealuri". Satul este patronat iarna de lupi și de Moșul, fostul logofăt din Velești, care dă oile lupilor, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de fân toate pătulele și/ Magaziile vergeluțe, sunt ca limba de clopot, gata să facă/ Bang./ Satul devine strălucitor" (" La strigat"). Locul de taifas este "patul" din fața porții, dumineca când afli ce au făcut lupii, ce a visat Gaga Rita, Țața Anica și alte vecine. Sătenii privesc sus pe deal, pe unde oamenii trec în haine de sărbătoare (lumea albă este lumea primenită în haine sărbătorești). Poemele cu aparență de cronică sunt epice și pline de mișcare și viață, ele materializează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
amintire duioasă; tatăl era un om puternic, capabil să-l scoată din coarnele vitei nărăvașe. Bunica era o ființă stranie, maniacă, dormea pe scândură și pe cergă după cuptor ("Baba"). Șirul de rubedenii sunt prezente, pentru a evoca alte întâmplări. Țața Manda îl va dezmoșteni pe Marin, pentru că îi lasă ogorul nearat ("Dezmoștenitul"). Ca și Darie, Marin pleacă la școală cu părere de rău, cu care ocazie aflăm despre "Craiova văzută din car" că ar fi "cel mai frumos oraș din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de Carmen Ștefănescu, a făcut un dialog cu noi, realizatorii, pe scenă. Ne-a bucurat, dar am și tras consecințe: cînd am urcat în sala de protocol, o groază de necunoscuți, plus actrițe pensionare, dădeau iama în bucate & licori. Trei țațe cărau și acasă, în sarsanale încăpătoare. N-am mai prins nimic. Directorul, precaut, pusese deoparte bani pentru masa celor ce-au muncit. A fost o zi plăcută. L-am scos pe Bloch în premieră mondială, la Bacău! Cu muzică hasidică
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de moarte de Lenora, care-i va aduce drept consoartă pe Coca-Aimée, nimeni alta decît fiica lui vitregă. În partitura moștenirilor, se remarcă natura aparte și semnificația sensibilă pentru tema romanului Concert din muzică de Bach ale episodului morții Gramatulei (Țața Gramatula). O nouă amînare ("trei luni de doliu strict") a evenimentului muzical de salon întreține continuitatea istoriei care-l are drept pretext și conferă un precedent funebru împrejurărilor care vor transforma concertul în requiem la moartea Siei. Dincolo de aceasta, Elena
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Hallipilor, forma de dezinteresare materială și acceptul fericit al noii situații. Evenimentul primește, din partea Elenei, prescurtarea paradoxală pe care o exprima Mini, în alte condiții (" Bufetul Hallipa era un parvenit..."). Abrevierea judecății, graba spre concluzia paradoxală se citesc și aici: "Țața Gramatula, bătrîna fecioară bărbătească, își aducea astfel contribuția concertului din Bach. Vizita lui Marcian (...) se reînnoise de două-trei ori." Importanța moștenirii se verifică prin intervenția neașteptată a unei încărcături tematice diferite. Momentul "inspirației" muzicale a lui Marcian, născută în preajma "coșurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că-n pupește Peste zi că Înflorește Și, seara se vestejește. Dragostea, ca sentiment general. Exemplificăm : „În livada lui İon Toate păsările dorm, Numai una n-are somn Și umblă din pom În pom Cu gurița strigă İon. Vii la țața să te adorm Cu capu Ă pe pieptul gol. Nu e İon, nu e nimic C-a plecat după iubit Fi-ar iubitu Ă de cap Că nu s-a mai săturat De an de la secerat. Pe alții Îi fudulesc
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și aspru la care este supus trădează strânsa familiaritate, după vechiul proverb că „bătaia e ruptă din rai“; Zița, la rândul ei, este cumnata, dar într-un vădit raport de subordonare față de sora ei mai mare pe care o numește țață, după același cod, dar și față de cumnatul pe care îl respectă și îl ascultă; ea fusese dezvorțată de cumnatul însuși, care îi este ca un frate mai mare și căruia îi spune nene, ca în toate familiile tradiționale românești, și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ceară "alții moare, ș-așa n-are fos-mu, parighoria tu Kosmu" (lumina mea, mângâierea lumii) privirea ta crucișă, gura ta slobodă inventând iar și iar, o basnă de pe lacul Căldărușani cu păcătoasa cea veselă și duhovnicul ei "frunzuliță lobodă, of! țațo, gura lumii slobodă" dar tu ești prea mulțumită și lepădată de toate cuvintele, lumina mea, mângâierea lumii mai un șeptic, mai o cinzeacă, împăcată cu Sfântul Petru de-a binelea În Amfiteatrul Odobescu... ...ce moțăială fără pic de metafizica indigestul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
voit el, cu darul lui de a zeflemisi grosolan și ieftin, cu lipsa lui de carte și de ideal înalt și cu amănunțita lui cunoaștere a lumii de mardeiași, de codoși și de șmecheri, de teleleici, de târfe și de țațe, a năravurilor și a felului lor de a vorbi, fără multă bătaie de cap, Pirgu ar fi ajuns să fie numărat printre scriitorii de frunte ai neamului, i s-ar fi zis "maestrul"... Ce mai "schiță" ar fi tras, maica
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
astea, să mai vorbim și de muieri", el care simțea nevoia de "femei schiloade, știrbe, cocoșate sau borțoase și mai ales peste măsură de grase și de trupeșe, huidume și namile"; se adaugă și figuri memorabile ca Mariuca Dringeanu divina țață, femeile din casa Arnotenilor adevărații Arnoteni și Pena Corcodușa complet decăzută din glorioasa apropiere de prințul Serghie "bătrînă și veștezită, cu capul dezbrobodit și numai zdrențe toată, cu un picior desculț [...]. Beată moartă, vărsase pe ea și o trecuse neputința
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
the Lamp: Romantic Theory and Critical Tradition. 1953. London, Oxford, New York: Oxford UP, 1971. ---. Natural Supernaturalism: Tradition and Revolution în Romantic Literature. 1971. New York: Norton, 1973. Ackroyd, Peter. "William Blake: The Mân". Robert Hamlyn și Michael Phillips. William Blake. London: Țațe, 2000. 11-13. Adams, E.M. The Metaphysics of Self and World: Toward a Humanistic Philosophy. Philadelphia: Temple UP, 1991. Aers, David. "Blake: Sex, Society and Ideology". David Aers, Jonathan Cook și David Punter. Romanticism and Ideology: Studies în English Writing 1765-1830
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Art" [1964]. The Visionary Hand: Essays for the Study of Willliam Blake's Art and Aesthetics. Ed. Robert N. Essick. Los Angeles: Hennessey & Ingalls, 1973. 253-302. Butler, Marylin. "Blake în his Time". Robert Hamlyn și Michael Phillips. William Blake. London: Țațe, 2000, 15-25. Butter, Peter. "Milton: The Final Plates". Interpreting Blake. Ed. Michael Phillips. Cambridge, London, New York, and Melbourne: Cambridge UP, 1978. 145-63. Carlyle, Thomas. On Heroes, Hero-Worship, and the Heroic în History. New York, 1888. Chevalier, Jean, Alain Gheerbrant. Dicționar de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Sexuality în Keats, Wordsworth, and Blake. Knoxville: U of Tennessee P, 1985. ---. William Blake: Poet and Painter: An Introduction to the Illuminated Verse. 1964. Chicago, London: The U of Chicago P, 1978. Hamlyn, Robert și Michael Phillips. William Blake. London: Țațe, 2000. Hanke, Amala M. Spatiotemporal Consciousness în English and German Romanticism: A Comparative Study of Novalis, Blake, Wordsworth, and Eichendorff. Berne, Frankfurt am Main, Las Vegas: Peter Lang, 1981. Harding, Rosamund E.M. An Anatomy of Inspiration. Cambridge: W. Hefer & Sons
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pierdut), îl blestemă și divulgă doctorului adevărul curat. Deși situația psihologică e foarte ofertantă (a se vedea cum a tratat Marin Preda subiectul într-o superbă nuvelă de tinerețe 145), confruntarea cu propria moarte transformă clorotica făptură într-o banală țață pusă pe ceartă (nu într-o harpie!). Posibila "dramă" glisează aici înspre comedie, iar scena finală amintește, și prin limbaj, de caragialianul "proces" al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acum: - Băi, răcane, care ești de la Sârca? - Eu. - Atunci de ce stai cu limba-n gură, dumnescrisul măsii, adă balerca la mine, să-ți fie cătănia mai ușoară! Un alt gradat își găsea chiar vecinul, cu doi ani mai mic: - Și țața Tinca ce mai face, bre? lingându-și buzele după o dușcă zdravănă de țuică de cazan tare ca focul.Apăi, ce să facă, cu barbatu' ei bețâv! răspundea răcanul cu ochii pironiți aiurea, poate cu gândul acasă. - Da' tata mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curte sau pe drum: tot ce vedea, ca o oglindă vie a mișcării vieții din jurul ei. Tata dă de mâncare la cai... ha-ha...! Nea Ilie a ieșit din curte. Uite-l și pe nea Achim, unde s-o fi ducînd?... Țață Marițo, te duci la apă? He, he... De ce n-o trimiți pe Leana? Fă Gherghino, ce-ai în coșniță?... He, he, struguri... Nea Gheorghe s-a supărat, l-a bătut ta-său că la prins cu țigarea în gură... Unul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la început ca un junghi. Două brațe puternice o strânseră, iar ea se lăsă topită lângă pipetul lui și s-au prelins ca ceara din lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile din sat, țața Aglaia s-a aplecat să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se lăsă topită lângă pipetul lui și s-au prelins ca ceara din lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile din sat, țața Aglaia s-a aplecat să vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile din sat, țața Aglaia s-a aplecat să vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot ce mai rămăsese le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta părea că-i șoptește vântul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]