KorAP: Find »[drukola/base=țarc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...41 >

1,021 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

N-o scăpam din ochi, iar la un moment dat am văzut-o trăgând cu coada ochiului la cratița goală de pe masă. Păi bineînțeles că asta era. Fața i se lumină și eram din nou al ei și tovarăși de țarc pe viață când Andrei Îi arătă banii, purcoiul ăla de o sută nouăzeci și ceva de sute, și se frecă peste burtă cu podul palmei. O să se ducă să cumpere ceva de mâncare și ea păru să-l corecteze și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Florinel, iar Andrei, că Pepino, da, Îi arătă inelarul, În primul rând cu el, la care Steluța Îi spuse cu degetele Încrucișate că cel mult Într-o jumătate de oră apare și Pepino. După ce a plecat Andrei, am văzut că țarcul ei nu era așa strâmt cum ni se păruse la Început, trecând direct În bucătărie prin Întunericul holului lat de un pas. Duceau lipsă și de becuri. Pe seară aveam să vedem că au doar unul pe care-l mută

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu fierturile. Era și ăsta un dar al ei. Făcea niște fierturi care te săturau și-ți țineau treaz cheful de viață, deși gătitul Îi mânca tot timpul pe care l-ar fi irosit altminteri măturând și făcând ordine prin țarcul sau grajdul ăla. În rest, abia de reușea să se spele ea la chiuveta aia din bucătărie care țârâia continuu, că de fii-su nu mai spun. Aveau totuși și un fel de baie, cu closet și duș, și ăla

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o mai fi acuma pe-acolo și cine mi-o fi luat locul? Am dispărut la fel ca Pepino, atâta că Pepino e cm n-ar fi trecut niciodată pe-aici. Un damf de părăsire și paragină plutește prin tot țarcul ăsta, măcar că noi nu mai prididim câteștrei să-i ținem locul titularului pe lângă Steluța. În sfârșit, bine că Într-o bună zi mi-a dat prin cap să pun la baie unicul nostru bec și-am găsit În spatele closetului un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Îi luaseră locul sticlele goale cu etichetele de Rom Extra, Rachiu de Drojdie, Vodcă Cristal și câte și mai câte, risipite prin toate colțurile camerei și Începând deja să se prăfuiască. Dar În nici un caz n-aș schimba grajdul și țarcul ăsta pe hangarul lui moș Victor și toată Încropeala aia de Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Oh, sfinte Dumnezeule, dacă n-ar fi fost părințelu’ cine știe cât mi-aș mai fi rupt oasele pe-acolo, și uite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ar trebui să mă uit la el că-l dai jos și cu-n scuipat și face ca un vițel cu glas omenesc, fiindcă prima impresie te Înșeală cel mai adesea. Ca un bun gospodar ce se află aicea-n țarcul Steluței, a făcut târguieli și s-a Întors tocmai de la București cu sticla asta de vin cu care ne cinstim acum, cu Eugenii și Mentosane pentru Florinel, și dropsuri, da, ce răsfățat e brotacul ăsta răpănos, cu cine mai știe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
laolaltă cu nenorocirea noastră, de să dai să fugi și să nu te mai uiți În urmă, s-o ții tot Într-un galop nebun spre un loc unde nu-i durere și Întristare. Să scapi odată de grajduri și țarcuri și hangare, și Încotro? Aia e, că n-am fi stat noi de handicapatu’ ăsta dacă n-am fi fost cu pula la cur că ne caută pentru ce-am făcut. Ce mare chestie om fi făcut? S-ar zice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-l pe Pepino, ăsta-i chiar omul nostru, Pepino ne va ajuta. Pepino e de nădejde și cu sânge-n pulă de desființează sute de kilometri de graniță și divizii Întregi de grăniceri, mugind ca un ciclon devastator peste tot țarcul ăsta de căcat. — Mmmmââî uitasemmm demm tine. Andreimmm, Dacămmm n-ai mmmai scris și-ai venitmmââî atâtmmm demm rarmmm. Nici Steluțammm nu mmmai mi-ammmââî adusmmmââî amintemmmââî. Și-amm mmmai trecutââmmm treimmm grupurimmm luna mmmastammmââ... Și-ammmâî fostââî lammâî Bucureștmmmâââ... Mai bine ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ai cu el? Nu lui, mie Îmi ajunge. Nu mai pot, sfinte Dumnezeule, nu mai pot, am obosit și-am Îmbătrânit și-am să mor Înainte să mă văd scăpat, am să mă târăsc pe brânci cu respirația tăiată prin țarcul și grajdul ăsta de căcat și n-am să mai apuc și n-am să mai ajung... Ieși! zbier la el printre gâfâituri. Se uită la mine cu mâna la gură de parcă tot ar da să râdă ori să fugă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
care se fac Îndeobște În liniște. Trag ușa după Pepino și rămân trei secunde cu mâna pe clanță. Uite că nu se-nchide invers. Ce sistem nefiresc și idiot! Aș fi pus masa-n ușă, și nu-i În tot țarcul și grajdul ăsta nici un scaun cu spătar pe care să-l proptesc În clanță, dar totul dă să iasă afară din mine o dată cu ultima brumă de prudență. Steluța se zguduie de plâns și tremură rochia pe ea și urcă pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
unii În alții de frig și-mi era foarte limpede că nu există cale de Întoarcere. Nici lu’ văru' Laur și Steluței nu le era prea cald pe dormeză, de vreme ce pe la șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți prin țarc năuci, fără vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați de Andrei de cu seară, Încărcat de băutură și legume pentru fiertură, pe care n-aveam decât să le mâncăm crude

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și de frig văzându-l cum se zbenguie prin casă Înveșmântat doar În crusta aia de jeg și muci. Adevărul e că Încă aveam putere să sper privindu-l pe Andrei cum patrulează cu mâinile Înfipte adânc În buzunare prin țarcul și grajdul ăsta din care vom scăpa cât de curând. Păi poimâine e luni, da, numai mâine nu e poimâine, așa că s-ar cuveni cât de cât, așa că-n seara aia de sâmbătă părințelul s-a scărpinat mai adânc În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și văru' Laur cu Steluța, dar cine știe cât ar mai fi cotrobăit ăsta de nebun prin țarcul speranțelor noastre irosite, dacă nu i-aș fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri În toate direcțiile, Începând cu ce oră? La ce oră din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
simțit zi de zi și ceas de ceas nevoia să-i iau gâtu’, să-i rup o mână sau un picior, ceva, să-l pun cumva pe liber dacă tot nu ne ducea capul cum să-l scoatem afară din țarc. Sfinte Dumnezeule, să-l văd odată dus la tac-su la Caracal ori la Motănica, să dispară odată, și tot strângeam din dinți și Încercam să mă mint, ce naiba oi avea eu cu el, cu neamu’ meu și sângele meu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată, păi până când ne-om mai Învârti aiurea În țarcul ăsta? — În câte zile suntem azi? m-am pomenit Întrebându-mă și Întrebându-l totodată pe tovarășul meu de nenorocire. În ce zi și-n ce lună? În ce an? Istoria noastră curgea năvalnic amestecând toate datele, Însă oricum era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
gară și pe urmă i-am căutat prin tot orașul până am văzut negru În fața ochilor. Pepino Însă n-ar crede În ruptul capului așa ceva, mmmââânuuu, ba da, bammâî nummmââî, nu se pretează Steluța la asemenea chestii. Pe aicea prin țarcul lui se perindă multă lume, cu zeci și sute de mii, dar nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
abia le face față. - Ieșim să căscăm gura, Îl lămuri Hansi. Ni s-a urât În casă, meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu mai aveam ce să facem În țarcul și grajdul lui Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe văr-su cu prăjeală de splină și bojoc și-au turnat În ei nesimțiții la rachiu de drojdie cât ne-ar fi ajuns nouă o săptămână. În pofida speranțelor puse În el, Hansi se dovedea o mare pagubă acolo-n țarcul nostru. Nici să-l gonim nu ne venea, că poate cine știe, dar nici nu prea vedeam la ce ne-ar fi de folos. Tot ce i-a mai rămas lui Pepino din lichidare abia de ne-a ajuns ca să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe care l-am recunoscut. Trecusem pe acolo cu Andrei și văru’ Laur În dimineața sosirii noastre la Timișoara. Să tot fie două-trei luni de atunci. Eram siguri că-n două-trei zile ne vom despărți definitiv de locurile astea, de țarcurile și grajdurile și hangarele prin care ne-am tot Învârtit până am ajuns În același loc de unde am pornit și uite-mă iarăși lac de sudoare după kilometri de hăituială cu moartea-n urmă și foamea-nainte, ca și altădată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de unde am pornit și uite-mă iarăși lac de sudoare după kilometri de hăituială cu moartea-n urmă și foamea-nainte, ca și altădată și ca-ntotdeauna. În tovarășii ăștia ai mei fierbe tărâța să dea foc la grajduri și țarcuri și la toată șandramaua, dar eu unul nu văd ce s-ar mai putea schimba. M-am Încins și deja a Început să-mi fie frig. Mi-e sete. M-am aplecat și-am băut câțiva pumni de apă din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate părțile și busturi În combinezoane negre se ivesc pentru câteva secunde ca să tragă capacele turlelor. Se succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de ieri noapte. De-acum rămăsesem singur și am luat-o spre casă șchiopătând. Numai de nu m-ar prinde ziua pe drum ca să mă vadă ăștia care omoară poporul. Toată viața m-am ascuns de ei prin demisoluri și țarcuri și grajduri, ca un șobolan și un vierme, transformându-mă pe nesimțite Într-o lighioană iubitoare de Întuneric. Întunericul m-a salvat mereu și mă va salva și de astă dată. Cerul Îmi arată că mai sunt trei ceasuri până

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
până să se lumineze și deja am ajuns. Am bătut și am așteptat pe trepte În fața ușii. Mai bine să nu sparg ușa, și bine am făcut, că peste un sfert de oră a apărut Pepino și a descuiat ușa țarcului. N-a mai trebuit să urce Mioara, fiindcă părințelul dosise o sticlă ieri noapte și apucase să-i spună În toiul Revoluției că-i În baie, În spatele closetului, lângă borcanul ăla cu câlți și garnituri de robineți, și cine o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fi rămas, eu și Pepino, și nici țigări nu mai avem. Ba uite că Pepino scotocește pe sub saltele și scoate un pachet de Mărășești. Puțină pâine și puțină fiertură ne-ar mai lipsi ca să fim un popor definitiv stăpân În țarcul lui. Dar merge și așa. Merge ca unsă. Am scăpat Întregi de dușmanii noștri, din ghearele lor spurcate cu care nu vor conteni să scurme și să mănânce căcat din acest loc de verdeață și răcoare. Noi suntem poporu’, Pepino

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
călăilor care-au căsăpit poporul. Da, au omorât poporul, cu gloanțe, cu gaze, cu tancuri și jeturi de apă și bastoane. Au lăsat În urma lor numai ruine și cadavre. Vor rămâne ei singuri, fără nici un popor, să Împărățească peste un țarc de Împuțiciune și un pustiu tot mai vast, unde se vor mânca unul pe altul până la ultimul. Nu va mai fi verdeață și răcoare, ci numai durere și Întristare. Ce-ați făcut din popor, jeguri nemernice? Ați făcut o turmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]