1,198 matches
-
exersat din greu, Rachel, a continuat ea în timp ce buza de sus îi tremura. Sincer! M-am purtat oribil cu toate femeile pe care le-am întâlnit și am fost servilă cu toți bărbații. Am exersat deschisul ușii frigiderului, am stat țeapănă lângă el, am zâmbit fals și-am zis: „Mulțumesclarevedere mulțumesclarevederemulțumescmulțumesclarevederemulțumescmulțumesclarevederelarevederela revedere“ timp de ore întregi, dar cei de la compania aeriană au zis că sunt prea scundă. „De ce trebuie să fiu înaltă?“ i-am întrebat. Iar ei mi-au răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ridică. Dar tipul cu scuterul a fost o excepție. Harry, un asistent de la departamentul artistic, se înroșise la față. În ziua următoare, și-a dat demisia. — Sunt așa de dornică de sex, a continuat Vivian, în timp ce eu m-am așezat țeapănă pe canapea, străduindu-mă să mă detașez mintal de conversație, că am încălecat pe mânerul de la scaun. Fiu-meu a intrat în cameră când mă frecam de el și-a început să urle „Ma-mă!“ Chestia asta mi-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu-și pierduse trăsăturile originale. — E o plăcere să te avem aici, Claire, mi-a declarat el, cu o voce tunătoare. și acum, înainte de toate - spune-mi ce să-ți aduc de băut? După două pahare de votka-tonic șocant de țepene, devenisem un cvartet de hohote de râs, iar eu îi priveam cu tandrețe pe toți cei aflați în cameră. Asta e o familie cu care m-aș putea obișnui, m-am gândit în vreme ce Randall II îmi umplea, din nou, paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
arctic. Imediat am simțit cum mi se învinețesc buzele, iar părul de pe mâini mi s-a ridicat în sus, ca la comandă. Vivian vorbea la telefon, dar a ridicat un deget, făcându-mi semn să aștept. Eu m-am așezat țeapănă pe canapea. Mi-am amintit de biroul intim al lui Jackson, de la P și P, birou care fusese plin de canapele de piele umplute cu puf, lumini calde, fotografii de familie, rafturi cu cărți, care înveleau toate zidurile și mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tanga și cu niște plasturi de sfârcuri în formă de pană de scris. Vivian le comandase special pentru toate fetele. — Îmmm, nu, mulțumesc. Sunt în regulă. Nu aveam de gând să stau destul ca să termin un bellini 1. Un bass țeapăn pulsa în boxe, ținând ritmul pentru bruneta cu sânii goi de pe scenă, care se unduia în jurul unei bare. Eu am privit prin încăpere. Bietul David stătea îngrămădit alături de alți câțiva asistenți, care arătau ca și cum se simțeau teribil de inconfortabil. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o găleată cu ciment, el deveni conștient de faptul că dubla atestare era condamnată. — Ce pot să zic în favoarea doamnei Wilt, continuă dr. Board, e că într-adevăr se ține bine. Nimeni n-ar putea să spună că e prea țeapănă din fire. Anorexică, poate. Așa începi să vezi ce urmărea Modigliani. — Pentru numele lui Dumnezeu, încetează odată! zbieră isteric dr. Cox. Am senzația că-mi pierd capul! — Ceea ce se poate spune cu mai multă îndreptățire despre doamna Wilt, continuă nemilos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Vasile. Dar încremenise, țintuit, nu se putea mișca... nici când a auzit pași apropiindu-se. Nu s-a clintit și ce pași solemni avea, dintr-odată, schizofrenicul ăla șiret și slugarnic! Pas pedeapsă, de procuror. Ca un părinte pedepsitor și țeapăn, așa se apropia nebunul. Vasile ajunsese în spatele lui Tolea. Se oprise, lipit de spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească pe intrus. — Nu este o simplă asociație obștească, un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun, reîncepu, în șoaptă, ghidajul, tovarășul Papașa sau Iopo sau cum i-or fi spunând tovarășii. Este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe tov Titi sau pe dom’ profesor. — Hai, amantissime, să facem lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drumurile vi s-au despărțit. Familia s-a împotrivit căsătoriei, știu. L-a urmat totuși pe fanaticul acela, știu. Are două fete care au alte fete, e bunică. Știu tot, nu despre asta e vorba... Profesorul încă nu izbutise redresarea. Țeapăn, cu gura deschisă, geanta lunecase lângă scaun, Tavi o și înhățase între labe. Venera era palidă. — Da, pisicile s-au întors... În flăcări. Noaptea trecută, pisicile mele arse s-au întors să mă vadă. Geamurile ardeau și părul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la gunoi. Crezusem că va fi simplu, dar mi-au trebuit șase sau șapte tentative până să mi se pară că am găsit tonul adecvat. Să ceri cuiva iertare e un lucru complicat, un număr delicat de echilibristică între mândria țeapănă și remușcările lacrimogene, și, dacă nu te poți deschide cu adevărat în fața celuilalt, orice scuză sună găunos și fals. În timp ce lucram la versiunile succesive ale epistolei (din ce în ce mai deznădăjduit, condamnându-mă pentru tot ceea ce ieșise prost în viața mea, flagelându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
le-a furnizat plină de solicitudine donatorilor câte un teanc de reviste deocheate: poză după poză cu femei tinere și dezbrăcate, în atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea animalului mascul, numai rareori astfel de imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de bărbați dezbrăcați la viața mea și, în ce privește lungimea și grosimea, trebuie să pun scula reverendului în primele zece procente. Un mădular de film porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șterg. A fost în unul din zborurile tale? — Păi nu, dar.... Dar CE? îmi vine să strig. Nu știu dacă ar trebui să spun. Mi se strânge inima. Știți că am avut un presentiment că asta o să se întâmple. Stau țeapănă pe pat. Dacă îi dau destulă libertate... — Am promis că nu... spune ea nesigură. Poți avea încredere în mine, îi zic; conștientă că probabil m-am înroșit. Sunt sigură că arăt ca un traficant de cocaină care trece prin aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În lift ? spune blând. Sunt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe să urce. Mi s-a pus un nod În stomac. — Îhm, domnule Harper, spun stângace, iar el ridică ochii spre mine. Voiam doar să-mi cer scuze pentru... Îhm, episodul cu micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că mă holbez la ea. — Aici, spune Lissy, arătând spre o masă de lemn, cu o mică mișcare bruscă din cap. Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut pe cineva ? murmur. — Nu. Tu ? — Nu. Deschid meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sunt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scăunele și mă așez, mulțumită că nu mi se udă și mai tare părul. Tocmai mă uit În gol spre o reclamă auto, Întrebându-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care ți se topește pur și simplu În gură, când lângă bordură oprește silențios o mașină imensă argintie. Nu-mi vine să cred. — Te rog, spune Jack, ieșind din mașină. Lasă-mă să te conduc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mine, și ciocnește paharele În jurul meu atât de violent, că mi-e teamă să nu spargă vreunul. De ce-o fi atât de prost dispus ? — Connor, uite care-i treaba. Îmi cer scuze c-am Întârziat. — Nu face nimic, spune țeapăn și Începe să toace o legătură de mentă, de zici că vrea s-o omoare. Și, cum a fost seara aia, te-ai distrat bine ? A, despre asta e vorba. Da, mulțumesc, spun după o pauză. — Cu tipul tău misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu, Emma ? Acum ești liberă. — Ce bine ! spune mama. Nu te bucuri, Emma ? — Foarte tare ! reușesc să rostesc, cu un zâmbet Înghețat pe față. N-am de ales. Nu am cum să scap din chestia asta. Mă așez cu genunchii țepeni pe pled și accept un pahar de vin. — Și, e și Connor aici ? Întreabă mama, așezând copane de pui pe o farfurie. — Șșș ! Nu pomeni de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
noi, familia mea stă În poziție de drepți și se holbează la el Într-o tăcere plină de respect. — Bună, zic câte pot de firesc, după care le arunc alor mei o privire de control. — Păi... Jack ! spune tata foarte țeapăn. Mai vrei ceva de băut ? Cum e vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă. Fata de la bucătărie a ieșit numaidecât cu cârpa, i-a șters masa cu o grijă dizgrațioasă, a dispărut pe urmă cu pași moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bună de nimic. Noul conducător al Chinei, Hua, seamănă la chip cu o șopârlă bătrână. Pleoapele i se închid doar pe jumătate peste pupile, dându-i o expresie somnoroasă. Costumul lui gri îl copiază pe cel al lui Mao. Stă țeapăn, cu un zâmbet înghețat pe față. Când Doamna Mao pune testamentul la îndoială, el scoate din buzunarul de la piept un sul de hârtie și arată scrisul familiar, care spune Pentru tovarășul Hua Guo-feng. Cu tine la conducere, mor în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
suficient de mult timp ca să mă descurc cu căpeteniile războinice. Căpeteniile războinice... poate că... nu aș putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te lângă mine. Hai să pălăvrăgim. Înveselește-mă. Hai să-ți spun povestea vieții mele. Pentru că în câteva minute va fi o cu totul altă poveste. Voi fi numită Demonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia, cu pete de cafea sau ulei și colțurile Îndoite. * Calci apăsat pe pietriș cu Încălțările tale țepene, scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]