723 matches
-
mai departe, nu mă mai slăbea. E loc de pus berea, mă apăr eu. Văd, zice el. Că se poartă și așa, zice, dar că trebuie să mă rad în cap. Că la burtă merge ras în cap. Păi și țepii? Fără țepi, faci și tu un sacrificiu. Mai zi-o p-aia cu sala, zic. Lasă țepii. Eu când încep o treabă, o fac bine. Dacă fata aia n-ar fi fost puțin așa ironică, garsoniera de la tata n-ar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu mă mai slăbea. E loc de pus berea, mă apăr eu. Văd, zice el. Că se poartă și așa, zice, dar că trebuie să mă rad în cap. Că la burtă merge ras în cap. Păi și țepii? Fără țepi, faci și tu un sacrificiu. Mai zi-o p-aia cu sala, zic. Lasă țepii. Eu când încep o treabă, o fac bine. Dacă fata aia n-ar fi fost puțin așa ironică, garsoniera de la tata n-ar fi stat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Că se poartă și așa, zice, dar că trebuie să mă rad în cap. Că la burtă merge ras în cap. Păi și țepii? Fără țepi, faci și tu un sacrificiu. Mai zi-o p-aia cu sala, zic. Lasă țepii. Eu când încep o treabă, o fac bine. Dacă fata aia n-ar fi fost puțin așa ironică, garsoniera de la tata n-ar fi stat goală în Magheru. Mai zi-o p-aia cu sala, îi zic Tovarășului Meu Cel
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
făcut iarba broaștei. S-au aprins luminile de noapte. Ultimul 103 s-a retras la depou. Exagerez, dar ai prins ideea. Tot ce nțeleg eu din tot ce-mi povestește el e că e pe principiul ascunde burta. Dar cu țepi? Cu țepi. L-am cinstit. Seara, când m-a văzut echipat, Tovarășul Meu Trei m-a sunat de pe holuri. Băi, cum vii tu la sală cu părul ăla pe picioare? m-a-ntrebat. Băi, dă-i și tu o căutare la cuvântu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
broaștei. S-au aprins luminile de noapte. Ultimul 103 s-a retras la depou. Exagerez, dar ai prins ideea. Tot ce nțeleg eu din tot ce-mi povestește el e că e pe principiul ascunde burta. Dar cu țepi? Cu țepi. L-am cinstit. Seara, când m-a văzut echipat, Tovarășul Meu Trei m-a sunat de pe holuri. Băi, cum vii tu la sală cu părul ăla pe picioare? m-a-ntrebat. Băi, dă-i și tu o căutare la cuvântu’ metrosexual și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
E-o chestie care e musai să fii. Mmmmm. Am rămas singur, printre pectorali, și bicepși, și tricepși, și prese pentru coapse, și împins frontal cu bara din șezând, și gemete, și flirturi, prosoape, și transpirație. Nu te uita la țepi. Eu când încep o treabă, o fac bine. M-am trezit c-o asistentă care-mi pusese oxigenul la gură. Altceva nu știu. Decât că m-am târât până acasă. M-a ajutat taximetristul să mă dau jos. Mama mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din Lunghua, unde oasele morților rămași neîngropați se ridicau În fiecare primăvară la suprafața cîmpurilor de orez. Războiul adevărat Însemna miile de refugiați chinezi care mureau de holeră În lagărele de la Pootung și capetele Însîngerate ale soldaților comuniști Înfipte În țepi de-a lungul Bundului. Într-un război adevărat, nimeni nu știa de partea cui era și nu existau steaguri, comentatori sau Învingători. Într-un război adevărat, nu existau inamici. În contrast, viitorul conflict dintre Anglia și Japonia, despre care fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
presărată de regrete”. Prințesa s-a retras din lume și, într-un fel, din viață. Expresie a unei profunde răvășiri, a tot ceea ce „merge de-a-ndoaselea” pe lume, nu are ea oare, „cu părul ei albăstrui, semănând cu o coroană de țepi înălțați spre cer”, un chip ce amintește de masca lui Gorgo? Un chip care, atunci când se privește într-o fântână, o umple de groază. În apele vălurite ale fântânii îmi văd reflectată imaginea, care pe mine însămi mă-nspăimântă! Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în fundal de argint. Deasupra porții, un cavaler în armură având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu totul demnă. Iancu, fiul ei, înscris pe una dintre frunzele acelui arbore, se dovedise cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface. „Numai sonda cu care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înalte. Avea ochi de găină, cu pielea pleoapelor fină și zbârcită. Gata parcă să mă împungă cu nasul drept și ascuțit, își plimba o mustață ca din păr de porumb tânăr, cu vârfurile înnegrite de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și Golful Mexic formează o mare omogenă, chiar dacă este întreruptă. A.J. Liebling THE EARL OF LOUISIANA Unu O șapcă verde de vânătoare sugruma vârful unui cap umflat ca un balon. Împinse de urechile cărnoase, de părul netuns și de țepii fini care creșteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu o roată stând orizontal deasupra lui. Accident de circulație. Printre pietonii de după-amiază, care treceau grăbiți pe lângă Paradisul Vânzătorilor, pășea în mers legănat o siluetă formidabilă. Era Ignatius. Oprindu-se în dreptul garajului îngust, adulmecă exalațiile Paradisului cu deosebită plăcere, țepii de păr care îi ieșeau din nări analizând, catalogând și clasificând mirosurile distincte de crenvurșt, muștar și lubrifiant. Inspirând adânc, se întrebă dacă nu simte și o mireasmă mai suavă, aroma delicată a chiflelor calde. Privind la ceasul de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a venit poliția, nu aveai nici un strop de noroi pe tine! Erai curat ca lacrima, Duncan. Nu așa arată un om care a căzut pe malul unui râu și apoi Într-un șanț, nu? Nicholson Își trecu mâna peste creștet, țepii aspri scoțând un fâșâit slab, În camera ostilă de interogatoriu. La subsuori i se vedeau niște pete albastru-Închis. — M-am... m-am dus acasă să vă dau telefon. Și m-am schimbat. — Înțeleg, spuse Logan zâmbind din nou. Unde erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai amintesc de o casă impunătoare din streșinile căreia curgeau flori mari, aurii și purpurii, iar doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă reau, lăsînd locul nuanțelor de argintiu și cenușiu), culcat la pămînt, cu fața În sus și cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bătrînului să se afle tocmai cele pe care nu le știam eu. CÎnd m-am lăudat lui Zoli că știu toate literele, mi-a dovedit că și el le știa, ba chiar se pricepea și la unele ungu rești cu țepi În vîrf. N-a vrut Însă pentru nimic În lume să-mi spună ce scria În cărțile alea. O tot ținea pe a lui că „ce facem, prindem fluturi ori ne jucăm cu mingea“, pînă cînd s-a supărat pentru că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spre sud, ca să facă joncțiunea cu trupele de Întărire trimise de sultan. În urma lui, la doar câteva ore de marș, soseau luptătorii Îngrozitorului Dracula, pe care Mihaloglu Îl cunoștea din campania anului 1462, când toți marii viziri fuseseră ridicați În țepi, pe drumul Bucureștiului. Și când Mahomed Însuși se retrăsese, cutremurat de curajul sau de furia nebună a acestui voievod crud, trist și fără seamăn. Era o confruntare stupidă, la care nici unul dintre ei nu se aștepta. Era o luptă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
caz, pentru început nu s-a întâmplat mai nimic, mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă privea, fără să-și miște capul, numai cu coada ochiului. Încerca să alcătuiască cuvinte, devenea tot mai clar, m-a rugat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Și, în continuare, blocul de desen Pelikan era umplut de ceea ce aveau de oferit bătrânii astmatici contra unei plăți în țigări: coală după coală, felurite, pline de cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fluture mare, strălucind în toate culorile, zbură prin fața lor și se așeză pe o floare... Dar nimeni nu se uită la el. La fel de tăcuți începură să coboare încet, uitîndu-se în toate părțile. Se zgîriară pe mîini și pe față cu țepi de salcîm... Tomiță era cît pe ce să-și sclintească un picior... Ilinca luă o trîntă... dar nimeni nu s-a plîns de nimic. Mergeau mereu pe niște urme nevăzute, atrași de o forță străină de voința lor. Astfel ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o gri masă de dezgust. Pentru că zgârciul ăla ieșit foarte în afară mă duce cu gândul la un vultur. Un vultur din Cărțile junglei. Mai ales atunci când respectivul băr bat nu e bărbierit de câteva zile și o mulțime de țepi aspri îi înconjoară protuberanța, dându-i un aspect de arici. Ei bine, el se bărbierește destul de rar. Și chestia e că lui chiar îi stă bine așa, cu puțină barbă. Iar acel măr al lui Adam e considerat a fi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam de chișcari, care seamănă cu niște șerpișori, sunt iuți și au la baza gâtului niște țepi întorși cu care te pot agăța de mână, înțepândute. Dar, deși îmi era frică, atunci când îl simțeam, îl prindeam repede și-aruncam pe mal de unde îl luam și-l băgam în oală. Soarele trecuse de mult de amiază. Era aproape de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată pe tine. — De ce? Ce ți-am făcut? — Ai băgat-o în viața noastră pe năpârca aia de Fanny Tarrant. Șam păru surprins. — Vrei să spui că i-a luat interviul lui Adrian? — Da. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]