994 matches
-
dureau de la coada lustruită a sapei, avea junghiuri În șale, În mușchii mâinilor și ai picioarelor, dar cel mai rău Îl durea că nimeni nu-l băga În seamă și nu vorbea cu el. Măcar de-ar fi știut limba țigănească; așa ar fi Înțeles ce-și povesteau unul altuia și nu s-ar mai fi simțit de tot stingher. Când se așezau să mănânce, pe Ectoraș nu-l chema nimeni În cercurile largi care se formau și el se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ură nemotivată, în nici un fel, pe tot ce consideră ei cu slabele lor mijloace intelectuale, generate de unicul neuron rămas în stare de funcționare, că ar fi de natură „comunistă”. Bineînțeles, că în capul lor, colcăind de manele și expresii țigănești, nu este clar deloc ce este aia, dar li s-a spus de dom’ profesor la școală, că partidele care țin cu poporul, sunt comuniste. Halal logică au mai reușit să transmită elevilor, nenorociții aceștia de „coate goale, mațe fripte
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
probabil nici dracii n-or fi atât de puțin prozaici.) Dis-de-dimineață mă antrenez la garduri, la toate gardurile pe care nu le-am sărit în copilăria mea. Ca să ajung în șoseaua ce duce spre civilizație, trebuia să trec prin satul țigănesc, conceput ca peste tot, câteva rânduri de corturi din țoale, după ele palatele vopsite prăzuliu, citron, frez, fără nici o fereastră spre partea lui Sevgin, doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
căzut de acord. Alison era pe cale să devină un personaj clișeistic: secretara care ajunge să se mărite cu șeful. Rudele îndepărtate sunt cele mai bunetc " Rudele îndepărtate sunt cele mai bune" Susan era îmbrăcată într-o fustă albă, lungă, model țigănesc și o bluziță albă de bumbac. Sânii dezlănțuiți arătau magnific în vreme ce femeia alerga prin lanul de porumb. Părul strălucitor reflecta ultimele vestigii ale luminii portocalii a soarelui. Denzel Washington, care arăta deosebit de puternic, în tricoul alb, cu mâneci scurte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-l urască. Așa cum își ura și umerii, care erau construiți pentru viteză, dar nu și pentru bluzițele decoltate de vară, în care toate celelalte femei arătau senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite pentru că erau lungi, bine definite, ferme fără a fi însă și musculoase. În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
contribuabilului. Ar trebui să-l rescriu pe tot și n-am nici un chef. Deranjez?” „El e Diotallevi”, zise Belbo, și făcu prezentările. „A, ai venit să vezi templierii? Bietul de dumneata. Auzi, mi-a venit În minte una bună: Urbanistică Țigănească.” „Frumos”, zise Belbo cu admirație. „Eu mă gândeam la Hipism Aztec.” „Sublim. Dar pe-asta o pui la Poțiosecțiune sau al Adynata?” „Vedem noi acum”, zise Belbo. Scotoci În sertar și scoase de-acolo niște foi. „Poțiosecțiunea...” Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
secții sunt?” „Până acum patru, dar ar putea cuprinde În ele tot ce ține de știință. Secția de Tetrapiloctomie are funcție preparatorie, țintește să educe În simțul irelevanței. Un departament important este cel de Adynata sau Impossibilia. De exemplu Urbanistica Țigănească și Hipismul Aztec... Esența disciplinei stă În Înțelegerea rațiunilor profunde ale irelevanței ei, iar În secția de Adynata, și pe cele ale imposibilității ei. Iată de ce avem Morfematica Limbajului Morse, Istoria Agriculturii Antarctice, Istoria Picturii din Insula Paștelui, Literatura Sumeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
anume pusesem În secția de Oximoronică, fiindcă nu mai găsesc ciorna?” Diotallevi scoase din buzunar o fițuică și mă fixă cu o simpatie sentențioasă: „La Oximoronică, așa cum spune și cuvântul, contează caracterul autocontradictoriu al disciplinei. Iată de ce, după mine, Urbanistica Țigănească ar trebui să intre aici...” „Nu”, zise Belbo, „numai dacă ar fi Urbanistică Nomadă. Cele de la Adynata se referă la o imposibilitate empirică. Oximoronica, la o contradicție În termeni”. „Mai vedem. Dar ce anume pusesem la Oximoronică? Iată. Instituții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i pe Romulus și Remus. Copilașii din bronz chirciți sub țâțele lupoaicei erau mereu furați de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus fundaseră Rroma, inventaseră limba rromalo, al cărei dialect sărăcăcios era italiana din zilele noastre. După ce Zuza fu turnată în bronz în piața Cosmonauților, tanti Cucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Era pentru ei o noutate și în același timp o plăcere să se joace și să stea cu ea. Fiind mereu cu ei, Prințesa încetul cu încetul s-a obișnuit în șatră. A învățat țigănește, au îmbrăcat-o în haine țigănești ceea ce îi plăcea foarte mult. Chiar și mâncarea pe care mai deseori o făcea Dedi, așa îi spunea ea țigăncii celei bătrâne. Toți din șatră au început s-o strige „Dedi” în loc de „muma Brândușa”, ceea ce a bucrat-o pe bătrână simținduse
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
câte ceva. Atenția însă le-o atrăgea Prințesa care se vedea de la o poștă că este deosebită. — Ăștia-s ai lui Ismail. Au venit și ei în oraș. — Uite aia mică ce frumușică este. Parcă n-ar fi din neamul lor țigănesc. — Mai sunt și țigani blonzi. Întâlnindu-se cu o doamnă la care Ruslada lucrase, aceasta îi oprește și-o întreabă. — Unde mergi cu ciorda, Rusaldo? — În oraș. — Când mai vii pe la mine că am să-ți dau ceva de lucru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
înverșunare ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească. Aplauzele nu mai conteneau, mai ales când cânta în limba țigănească. Toți se minunau cum o asemenea elevă interpretează rolurile ca o țigancă neoașă, fiindcă nu cunoșteau secretul vieții ei. Dacă până acum nu prea luaseră în serios viitorul Prințesei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească. Aplauzele nu mai conteneau, mai ales când cânta în limba țigănească. Toți se minunau cum o asemenea elevă interpretează rolurile ca o țigancă neoașă, fiindcă nu cunoșteau secretul vieții ei. Dacă până acum nu prea luaseră în serios viitorul Prințesei, părinții ei se cam convinseseră că este făcută pentru o carieră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acest lucru, ca să-mi faci o bucurie de ziua mea. — Are dreptate. Cântă-ne, Teofana! Te rugăm! Ce să vă cânt? O arie de operă, operetă, un cântec de muzică ușoară, populară sau alt cântec, gândindu-se la un cântec țigănesc drag ei. Ce vrei tu. Le cântă un lied din ciclul „Dragoste și viață de femeie” al compozitorului german Robert Schuman, un reprezentant de seamă al romantismului muzical. O ascultau toți cu mare atenție, impresionați de vocea caldă, cristalină a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bucura de o mai mare apreciere. — Bravo! Teofana! — Ai cântat minunat! — Ai o voce foarte, foarte frumoasă, o aplaudau toți și-o complimentau, în timp ce lui Cezar îi venea s-o mănânce de drag. Mai cântă-ne ceva! A urmat cântecul țigănesc, în limba țigănească, însoțindu-l de gesturile adecvate. Părea acum o adevărată țigancă doar că-i lipsea acel instrument în formă de sită pe care țigăncile îl bat cu palmele pentru a da ritm cântecului, fusta largă și șalul lor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai mare apreciere. — Bravo! Teofana! — Ai cântat minunat! — Ai o voce foarte, foarte frumoasă, o aplaudau toți și-o complimentau, în timp ce lui Cezar îi venea s-o mănânce de drag. Mai cântă-ne ceva! A urmat cântecul țigănesc, în limba țigănească, însoțindu-l de gesturile adecvate. Părea acum o adevărată țigancă doar că-i lipsea acel instrument în formă de sită pe care țigăncile îl bat cu palmele pentru a da ritm cântecului, fusta largă și șalul lor. Ei n-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
țigăncile îl bat cu palmele pentru a da ritm cântecului, fusta largă și șalul lor. Ei n-o văzuseră când jucase rolul de țigancă pe scenă de câteva ori, așa că nu bănuiau c-ar avea o asemenea costumație potrivită cântecului țigănesc. Au rămas totuși uluiți de frumusețea cântecului plin de nerv, de frumusețea ei, întrebându-se cum de știe să cânte țigănește, necunoscându-i secretul. — Ești fenomenală! — De unde știi țigănește? —Învățați la conservator așa ceva? năpădeau întrebările. — Compozitorii se inspiră din viața
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de căruță, amărâtă cum era, a adormit. Când a ajuns în satul rudelor, era noapte. Pe cine să fi întrebat de rude, că fata dormise. S-au hotărât s-o ia cu ei, așa că fata s-a trezit în șatra țigănească. La început s-a speriat, dar ce era să facă? Noroc că țiganii s-au purtat frumos cu ea socotind-o copilul lor. Când a mai crescut a mers la cerșit nu pentru că ei o obligau, ci pentru că ea a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fermecătoare, boșoroaga! Farmazoană, vrăjitoare, băi! Șișcoaie! Ferească-ne Dumnezeu! șoptește Apostatul, stupindu-și în sân și dă să-și facă o cruce popească. Dar nu mai apucă s-o ducă la capăt... O muscă mare și grasă, verde-albăstruie, ca arama țigănească coclită, aterizează pe neașteptate, zbang! în mijlocul ziarelor de pe masă și pornește să se preumble înfometată, printre firimituri și coji de pâine, printre petele de grăsime, de muștar și printre foițele transparente strivite, de ceapă. O pală de aer rece, mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Există însă, cred, și o altă linie de (relativă) continuitate, o anumită „filiație” identificabilă în ceea ce s-ar putea numi patrimoniul domestic, de la acele arămuri polineziene pe care Marcel Mauss le numea sacra sau de la paharul de argint din familiile țigănești actuale, cu care se identifică neamurile și care trebuie să rămînă în sînul acestora, din generație în generație, și pînă la acele obiecte-fetiș pe care le păstrăm oricare dintre noi ca „moștenire de familie”. Mai mult, această mică lume materială
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
confruntă romii și bulgarii în această țară. Nu aveți o vagă impresie de déjà-vu, nu vi se pare că scenariul s-a mai repetat întocmai - și are toate șansele să se repete în continuare ? Să le luăm pe rînd. „Clanuri țigănești” - sau, mai exact, ceea ce noi numim „clanuri” - există pretutindeni unde există romi, în mare măsură ca expresie a înseși organizării sociale a acestei populații. „Clanurile țigănești” - sau „clanuri” pur și simplu pentru Poliție - sînt grupări de indivizi organizate în vederea comiterii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
are toate șansele să se repete în continuare ? Să le luăm pe rînd. „Clanuri țigănești” - sau, mai exact, ceea ce noi numim „clanuri” - există pretutindeni unde există romi, în mare măsură ca expresie a înseși organizării sociale a acestei populații. „Clanurile țigănești” - sau „clanuri” pur și simplu pentru Poliție - sînt grupări de indivizi organizate în vederea comiterii de infracțiuni. Definiția oficială este deci una juridică, și nu una etnică. „Țigănești” sau nu, ele sînt cunoscute de către organele de ordine și intră în sfera
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
simplu pentru Poliție - sînt grupări de indivizi organizate în vederea comiterii de infracțiuni. Definiția oficială este deci una juridică, și nu una etnică. „Țigănești” sau nu, ele sînt cunoscute de către organele de ordine și intră în sfera de competență a acestora. „Țigănești” sau nu, ele trebuie să plătească pentru faptele lor, și nu pentru culoarea pielii. Și atunci ? Singurul răspuns corect este ceva de genul afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul... Pe nimeni nu au interesat, „pe timp de pace”, existența și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ci al acestor rețele mult mai largi. Impunitatea, de asemenea. Dacă veți face o listă a oamenilor loviți mortal pe trecerea de pietoni, de pildă, veți vedea că șoferii nepedepsiți aparțin în număr mult mai mare clasei politice decît „clanurilor țigănești”. 4. Majoritatea infracțiunilor sînt făcute de „beizadele”, progeniturile impunitive ale primarilor, senatorilor, oamenilor de afaceri bine conectați și altor „baștani” ai rețelelor de corupție organizată. Adică de generația de mîine a mai-marilor țării, care va pune mîna pe conducere în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]