2,211 matches
-
cărui ochi, strada bucureșteană, „rău famată”, și zidurile mucede ale Văcăreștilor, mustesc de culori aprinse, versurile dând senzația de autentic local și viață frustă. Aici ne apar tipologii diverse de oameni. O babă, gazdă de hoți, din „Pui de găi”, țiganca florăreasă, din pricina căreia taie sare la ocnă Năstase, osânditul, din „Tinca”, tâlharul cu figură de Adonys, din „Fătălăul”, spărgătorul pios din „Candori”, argintarul, fabricant de bani falși din „Lache”, milogul înzestrat cu har de vindecător din „Sfântul”, dezertorul mâncat de
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
securiștii știu ce va avea să urmeze. Cel mai greu și mai greu blestem a fost însă rostit, chiar azi, la coadă dar nu la adresa celor la care se așteptau toți ci la adresa unuia care a îndrăznit să alunge o țigancă ce încerca să-și facă cumpărăturile înainte de rând. „Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să mori cu o zi mai devreme înaintea cui știu eu! Să nu apuci să te bucuri!... S-au înveselit cu toții, chiar și cel blestemat și
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
facă cumpărăturile înainte de rând. „Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să mori cu o zi mai devreme înaintea cui știu eu! Să nu apuci să te bucuri!... S-au înveselit cu toții, chiar și cel blestemat și au poftit-o pe țigancă să revină să-și cumpere din cele aduse spre vânzare prin grija partidului. Trenul lui va pleca ceva mai târziu față de ora programată. Linia de la care trebuie să plece este blocată de sosirea unui tren cu o întârziere considerabilă. Din
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
a vieții ce ai trăit-o până atunci. Poți simți că ești eliberat din prizonieratul social în care te-ai ... XXX. IV. ECOU RĂTĂCIT, de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016. Parcul din centrul orașului, țigăncile căreia Ericăi îi inspirau o anume teamă, atmosfera orașului de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
ceea ce îl fermecase, jinduind după prezența iubitei lui. Această stare, oricât de acut se manifestase, oricât ar părea de nefiresc, avusese darul de a-l maturiza, de a-l face să simtă, petru ... Citește mai mult Parcul din centrul orașului, țigăncile căreia Ericăi îi inspirau o anume teamă, atmosfera orașului de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
cu sufletul la gură, le ascultăm muzica și chiar ne prindem în ritmul ei la fiecare petrecere la care participăm (și nu vorbesc de manele, ci de muzica aceea care ne încântă auzul și sufletul), ne costumăm la carnavaluri în țigănci cu fuste colorate și salbe de galbeni la gât, visăm ca măcar o dată în viață să iubim și să fim iubiți cu aceeași pasiune cum o fac ei, dar le punem în cârcă toate fărdelegile care ne înconjoară și îi
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
cu sufletul la gură, le ascultăm muzica și chiar ne prindem în ritmul ei la fiecare petrecere la care participăm (și nu vorbesc de manele, ci de muzica aceea care ne încântă auzul și sufletul), ne costumăm la carnavaluri în țigănci cu fuste colorate și salbe de galbeni la gât, visăm ca măcar o dată în viață să iubim și să fim iubiți cu aceeași pasiune cum o fac ei, dar le punem în cârcă toate fărdelegile care ne înconjoară și îi
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
vis actualizat) Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda bisericii, de-o știa tot cartierul și-o tot implorau ai șetrei ca să mai și mintă și să nu recunoască mereu adevărul dintre linii, să se
GEORGE NICOLAE PODIŞOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351882_a_353211]
-
învăța numele la toate bălăriile și buruienele și la ce sunt ele bune, dar din păcate el îmi spunea în rusește și eu le-am uitat de mult. O dată, țin minte că acum, era vară, mama avea la spălat niște țigănci ce puseseră în ograda niște pirostrii sub care ardeau vreascuri și cioate de lemn. Pe pirostrii era o găleată mare te arama spoita în care fierbeau rufele. Lângă pirostrii era o albie mare făcută dintr-un trunchi de salcie, țigăncile
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
țigănci ce puseseră în ograda niște pirostrii sub care ardeau vreascuri și cioate de lemn. Pe pirostrii era o găleată mare te arama spoita în care fierbeau rufele. Lângă pirostrii era o albie mare făcută dintr-un trunchi de salcie, țigăncile îi ziceau lohancă în care urma să scoată de la fiert rufele și să le spele cu leșie de ciocălău de popușoi. Eu care ma țineam de tot felul de năzdravanii ce-mi trece prin cap: iau un ciot fumegând din
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
scoată de la fiert rufele și să le spele cu leșie de ciocălău de popușoi. Eu care ma țineam de tot felul de năzdravanii ce-mi trece prin cap: iau un ciot fumegând din foc și fug când nu mă văd țigăncile și-l văr adânc în sura cu paie ce se află în dosul casei. Apoi frumușel mă duc să fac alte năzbâtii. Nu trece mult și aud: Pojar! Pojar! și sura de paie era o torța de flăcări ce amenință
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
suspiciune, iar moartea pândea, la fel ca și în lagăr, la orice colț, fiindcă războiul nu se terminase încă. Un timp devine prizonier în propria sa casă, sfâșiat de amintiri, dar și la cheremul unei ocupante abuzive a locuinței, o „țigancă” cam bizară și greu de descifrat, ființă ce emană un farmec misterios, balansând între bunăvoință, amenințare sau compasiune, dar și o posibilă trădare, totuși un personaj fascinant, complex și bine racordat realităților cotidiene ale vremii. Consider că autoarea a scris
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
intrării în casă cu rol protector. Fără îndoială, suntem tentați să gândim, o simplă superstiție, așa cum sunt multe altele! Asta dacă nu crezi că ea, amuleta, ar putea fi totuși funcțională. În roman, printre podoabele pe care, conform tradițiilor etniei, „țiganca” le poartă la gât este și această mezuza, dar și o plăcuță cu un înscris misterios, nedeslușit niciodată de membrii șatrei din care face parte. Și, cu multă măiestrie, autoarea face ca la un moment dat în jurul acestor artefacte să
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
cuvintele: “Tigancă proastă”de care bătrâna nemțoaică nu făcea economie. Emma, de la o femeie respectată în țara sa, ajunsese batjocura acestei bătrâne de 88 de ani. Dar cu timpul a înghițit aceste ieșiri și s-a obișnuit cu eticheta de “țigancă”. Autoarea pătrunde adânc în sufletul personajului și-i descrie cu emoție trăirile și zbuciumul interior, de parcă ea însăși ar lua parte la acele evenimente nefaste. În momentul când Emma părăsește acea familie, Helene Pflitsch, îi surprinde cu măiestrie acea eliberare
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
menit să evoce un nume celebru în întreaga lume...cine este această fată și de ce Dracula? Dorina Neagu Stanciu: „Fața lui Dracula” este Adelina Marin, o tânără din Brăila care doar termină liceul. Aparent sub influența magiei negre a unei țigănci vrăjitoare, Vadoma (care disperată să-și salveze șatra de blestemul lui Vlad Tepes-Dracula, îi oferă acestuia periodic câte un suflet curat de față), Adelina se îndrăgostește de misteriosul profesor de istorie din liceu, domnul Alexandru Vlad. Grație tratamentului aspru pe
DORINA NEAGU STANCIU, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352393_a_353722]
-
cuvânt, fiii lui duhovnicești” - toate acestea, conform relatărilor domnului Andronescu. Un alt cunoscut - Lucian Popescu subliniază faptul că „Părintele vorbea cu aceeași deferență cu oricine, fiind cu asta câteodată pricină de poticnire. Îi era la fel de drag să zică vorba bună țigăncii din parcarea Mănăstirii Voroneț, sau politicianului de cel mai înalt rang, sau bogătașului care nu își ținuse făgăduiala, sau celui ce și-o ținuse, sau ierarhului, sau duhovnicului închis de comuniști mai mult ca el, sau intelectualului dezamăgit în sinea
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
eu îmi respectam subalternii și colegii de muncă, pentru că voiam să fiu respectat. La mina din Moldova Nouă Murgu venise împreună cu soția sa, de care spunea el, nu putea dormi noaptea. Era o femeie frumoasă și nu arăta a fi țigancă, dar nu voia să i se spună că e româncă. De unde venise Murgu lăsase câțiva copii care au rămas la casa lor de undeva prin regiunea Ploiești. Murgu ne spunea deschis că nu crede să-l apuce primăvara prin Moldova
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351268_a_352597]
-
viață - calea cea dreaptă. Un grup de nomazi și-au întins corturile în apropierea școlii. Părinții ne sfătuiesc să nu ne abatem din drum, să-i lăsăm să-și vadă de viața lor. Curiozitatea ne-atrage, privim copiii sumar îmbrăcați, țigăncile cu fuste lungi și înflorate. Amintirea poveștilor în care copii neascultători au fost furați de țigani și transformați în cerșetori, ne înfioară. Țiganii spoiesc tingiri și ligheane, căldări din aramă și bat în ciocane tabla roșcată transformând-o în cazane
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
și râd de el cu moartea în spinare. Că-mi povestise cum se-mbătase el de bucurie că-și găsise iubita, pe Jeni Marmeladă, cică fusese arestată în Piața Matache pentru furt de la negustori, o cunoșteam și eu, era o țigancă durdulie, frumoasă, ocheșică, plină de aur din cap până-n picioare.,, Îmi dam viața pentru ea dom’ sergent !” -îmi povestea el. Mielu Praporică fugise la ea, o luase în brațe și-o întrebase : ,,Ai scăpat ?” și când Mielu Praporic cânta refrenul
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
cuvânt, fiii lui duhovnicești” - toate acestea, conform relatărilor domnului Andronescu. Un alt cunoscut - Lucian Popescu subliniază faptul că „Părintele vorbea cu aceeași deferență cu oricine, fiind cu asta câteodată pricină de poticnire. Îi era la fel de drag să zică vorba bună țigăncii din parcarea Mănăstirii Voroneț, sau politicianului de cel mai înalt rang, sau bogătașului care nu își ținuse făgăduiala, sau celui ce și-o ținuse, sau ierarhului, sau duhovnicului închis de comuniști mai mult ca el, sau intelectualului dezamăgit în sinea
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
apogeul artistic în tratarea celor două subiecte este atins de Kawabata în Frumoasele adormite, carte târzie (apărută în anul 1961), care prin aroma de fantastic degajată prin toți porii ei, ne duce de îndată cu gândul la cunoscuta nuvelă La țigănci a compatriotului nostru Mircea Eliade. Pentru bătrânii care vizitează această pensiune, mai bine zis această casă bizară, frumoasele adormite întruchipează pretexte pentru visări și reîntoarceri în vechi amintiri. Astfel, bătrânul Eguchi în cele cinci nopți petrecute în pat, la început
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
s-aude șoptit și melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în față - giocei. Ghiocei și viorele. Vânzători - țărani ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în zăpada primăverii, lângă ziduri, la margine de trotuar. Dădeai un bănuț, luai buchetul gingaș-suav și rămâneai cu un gust amărui. Revăd cu ochii minții, și azi, formidabila tristețe a săracilor vânzători de ghiocei... Garduri, câini care latră seara
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
sa. Iubire mare a fost pentru ea! La bostană, la pepeni, după scena de amor, a urmat amărăciunea, Saveta nu era singură îi distrase atenția cât ceilalți au încarcat căruța cu pepeni. Depășind măsura la adăpostul întunericului, un confrate al țigăncii l-a trosnit de la lăsat mai mult mort decât viu. Dar, la poliție, Emanuel s-a făcut că nu o cunoaște pe Saveta, pentru a nu fi pedepsită. Mare caracter! Făcut de rușine, umilit, bătut, băiatul nu se răzbună. Învățătura
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
Eschil, sub vechea denumire de “paiderastia”. Cuplurile din Elada, formate din așa-zișii “Erastes” și “eromenos”, au fost subiectul ... (și enumerarea continuă !) Și iată și o fată, în galeria de doamne, cucoane, femei de afaceri, asistente șefe și cameriste: Tânăra țigancă se numea Rudaru Anastasia, dar până și ea își amintea propriul nume cu greu: toată lumea o cunoștea sub porecla de “Ciorica”. Avea un trup bine făcut și un chip frumos, cu ochi mari și buze groase. Personajul este duios, sincer
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
cuvânt, fiii lui duhovnicești” - toate acestea, conform relatărilor domnului Andronescu. Un alt cunoscut - Lucian Popescu subliniază faptul că „Părintele vorbea cu aceeași deferență cu oricine, fiind cu asta câteodată pricină de poticnire. Îi era la fel de drag să zică vorba bună țigăncii din parcarea Mănăstirii Voroneț, sau politicianului de cel mai înalt rang, sau bogătașului care nu își ținuse făgăduiala, sau celui ce și-o ținuse, sau ierarhului, sau duhovnicului închis de comuniști mai mult ca el, sau intelectualului dezamăgit în sinea
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]