2,113 matches
-
nu mai evocă solemnitatea stilului medieval, ci unul sarcastic, desprins din imaginarul unei umanități inconsistente: Casa se găsea pe bulevardul Dresden în cartierul Oak Knoll din Pasadena. O casă mare, solidă și frumoasă, cu pereți de cărămidă roșcat-închis, acoperiș din țiglă de teracotă și cornișă de piatră albă. La parter, ferestrele de la fațadă aveau grilaje de fier. Cele de la etaj erau ca la casele de țară, cu înflorituri de piatră împrejur, imitând în mod exagerat stilul rococo. Din fața casei și de lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Așezați obiectele fragile și valoroase într-un loc mai jos și mai sigur, iar vasele cu chimicale, combustibili, în dulapuri în care să nu se poată răsturna. Verificați periodic starea locuinței, astfel încât la seisme să nu cadă cărămizi, placaje, tencuieli, țigle, ornamente etc. asupra intrării în locuință, stradă sau alei înconjurătoare. Asigurați ușile dulapurilor cu închizători eficiente la oscilații. Depozitați grupat, într-un loc bine cunoscut, o rezervă specială de alimente uscate și conserve, apă de băut, o trusă de prim-
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
de elefant de trupul mamei sale să-i țină cald în răcoarea nopții, ridicase cartea de povești căzută din patul unor fetițe gemene, reparase un gard stricat din cauza vântului, închise ușa de la o bucătărie uitată neîncuiată, aranjase din nou niște țigle pe acoperișul unui bloc ca să nu intre ploaia în pod, și se liniști când văzuse patrulând jandarmii, doi câte doi, pe străzile îmbrăcate în brocat negru. Niciodată nu poți ști ce se poate întâmpla și cine are nevoie de tine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
avea să o părăsească Încă cincizeci și opt de ani. Panorama era impresionantă. La trei sute de metri mai jos se vedea Bursa, vechea capitală otomană, ca un joc de table Întins pe verdele de postav al văii. Romburi roșii de țiglă printre romburi albe de var. Ici și colo, mormintele sultanilor erau așezate În stive, ca niște puluri strălucitoare. Pe-atunci, În 1922, străzile nu erau pline de automobile. Nu existau teleferice care să brăzdeze pădurile de pin de pe munți. Uzinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și văzu cum din umflătura oaselor sar țăndări ca din țiglă și capul bivolului zvâcni, apoi mai trase din nou Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și dintre oase săriră iar țăndări, și apoi nu-l mai văzu pe Wilson - ochind atent, trase din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poată trage Între omoplații bivolului. Macomber rămăsese pe locul său, În picioare, Încercând să-l nimerească-n nas, trăgând de fiecare dată puțin prea sus și nimerind coarnele tari, desprinzând din ele așchii și țăndări ca și cum ar fi tras În țiglele de pe un acoperiș, iar doamna Macomber, din mașină, trăsese În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când i se păruse că animalul e gata să-l străpungă cu coarnele pe Macomber, și așa Își nimerise bărbatul cu vreo două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ea. Pe drum erau doar trei cadavre și păreau să fi fost uciși În timp ce alergau. Casele orașului erau distruse de bombe și strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu se afla nici un om. Nick Adams nu mai văzuse un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
joace, să colinde ulițele toate; sau să se ducă-n pădure să vadă ce mai fac alunii, cornii, mierea-ursului, scorușii... De cum au coborât povârnișul, care le spune că au intrat în sat, se vede casa bunicilor: înaltă, frumoasă, acoperită cu țiglă, cu ferestrele strălucind de curățenie. Chiar dacă n-ar ști sau n-ar vedea nimic din toate acestea, copiii ar putea s o găsească foarte repede și-ncă și cu ochii nchiși. E nevoie, doar, să dorești să ajungi la cea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a cazat la cel mai bun hotel din Lijiang. Vila cu vedere superbăse afla În partea nouă, reconstruită a orașului, chiar peste drum de orașul vechi istoric cu sumedenia lui de alei, canale mici și case vechi cu curți, cu țigle cenușii de culoarea pieii de șarpe și cu chirpicii uscați de soare. Noile hoteluri din Lijiang nu aveau nimic pitoresc, dar erau dotate cu un lucru esențial pentru turiști: toalete separate și băi. Vila cu vedere superbă avea și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
peșteri și temple care punctau versanții Muntelui Clopotul de Piatră. Marlena, Esmé și Harry erau cel mai aproape de locul unde fusese construit templul principal, care nu mai exista acum, În timpul regatului Nanzhao, În jurul secolului IX. Stâlpii decorativi și acoperișurile de țiglă pe care le distingea Harry prin perdeaua de ploaie erau rezultatul unei restaurări din timpul dinastiei Qing, cu doar o sută și ceva de ani În urmă, fiind renovate În ultimii ani după ce fuseseră practic distruse În timpul Revoluției Culturale. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa, făcându-i tot felul de propuneri rușinoase. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când negru. Nu merită să ne batem capul cu aceste chestiuni. Și, spunând acestea, Extraterestrul Își puse păhărelul pe masă și oftă adânc, aruncând totodată o privire pe geam și contemplând un timp luna care poleia acoperișurile de tablă și țiglă ale caselor cufundându-le În tăcere. - Nu miroase tocmai ca al nostru, dar la o adică merge. Noi suntem și la capitolul ăsta mai avansați și nu bem nici votcă, nici vin... Ci doar esențe pure... Pe vremuri, se confesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
numărul unu. Fostul sat F - strada principală Începe de la oficiul poștal. Un drum fără cotituri, pe o pantă ușor Înclinată, de aproximativ patru sute de metri, care duce pînă la treptele din piatră ale primăriei. Amestecate printre magazinele cu acoperișuri din țigle, casele de țară cu zăbrele și acoperișuri ascuțite ies bine În evidență. Am impresia că țăranii de pe-aici se ocupă de creșterea viermilor de mătase. În curțile spațioase se află mașini personale, cumpărate probabil din banii obținuți În urma negoțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dar nu mi-a spus nimeni că a fost cu dumneavoastră. — Iar s-a făcut răcoare și s-a Înnorat. Imediat după mănunchiul de bambuși se deschidea cimitirul, chiar În dreapta, unde se terminau treptele: În templul mic și vechi doar țiglele de pe acoperiș mai aveau oarecare strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și singura sursă de venit părea să fie funeraliile. Templul era atît de darăpănat, Încît a trebuit să fie ancorat cu frînghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bine, Îmi dau seama că mi s-a mai Întîmplat să am cîte un lapsus. Ia să aștept eu puțin! Aveam senzația că mi-am pierdut vederea și că mi-a dispărut simțul distanței pe cînd fixam zidul acoperit de țigle mici pătrate. Nu mi se părea prea ciudat nici dacă mi se Întîmpla să uit, brusc, fără nici un motiv, numele unei cunoștințe. M-am proptit bine În piciorul sting. Nu va trece mult... trebuie să mai aștept... și o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stîncii dinspre nord - Îi puteam preciza și direcția, deși nu eram capabil să stabilesc poziția soarelui. Dacă urcai pînă În punctul acesta zăreai, mult În jos, un șir de case, un labirint de parcele formate de acoperișurile din paie și țigle, o pădure de antene care absorbeau undele electromagnetice și coșul unei băi publice care se ridica pînă pe la Înălțimea zidului de piatră din fața mea. Eram sigur că memoria nu mă Înșela și că puteam urmări cu ochii minții Întreaga Întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor găsi o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge printre degete. Apoi îți arăt eu ție, scrâșni Petrișor Dămian - cu mine, măi, nu merge!... Eu, acu și țigla, dacă vreau, ți-o vâr pe gât... Da’ cu tine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge printre degete. Apoi îți arăt eu ție, scrâșni Petrișor Dămian - cu mine, măi, nu merge!... Eu, acu și țigla, dacă vreau, ți-o vâr pe gât... Da’ cu tine nu mai am ce face... Mai bine stăi aici liniștit lângă vatră, că eu mă duc să-mi împlinesc slujba... Boierul mi-a dat o poruncă și eu trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
partea vitellienilor. Erau mulți, pentru că erau zile de sărbătoare și din satele din jur venise o groază de lume. Antonius ordonă să se dea foc caselor din apropierea zidurilor, iar pe acoperișurile celorlalte îi instală pe soldații lui, înarmați cu bârne, țigle și torțe. Trecea în galop de la o legiune la alta, continuând să lupte. Părea invulnerabil, căci săgețile dușmane treceau pe lângă el fără să-l atingă. Pe când ridica un pilum spre ziduri, simți o durere cumplită în umărul drept. Simți sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]