1,267 matches
-
zgomotului infernal ce domnea în oraș, soldații nu mă auzeau, altfel primul cuvânt rostit le-ar fi declanșat furia. Mă întorceam, vedeam casa goală, fereastra care dădea către grădină având, în mijlocul cadrului, imaginea păunului înfipt ca într-o frigare și țintuit la pământ... Erai pe undeva prin oraș. Îți ghiceam în mod dureros prezența, poate acolo, în partea bogată a orașului, cu mănunchiul turnurilor din sticlă dintre care două aveau acum vârfurile pline de fum, sau în partea de jos, pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
București, iar în continuare, inspector al muzeelor, membru al Societății geografice române, membru de onoare al Société de géographie comparée și la Socieété française de numismatique et d’archéologie. În 1877, acest om care nu a cunoscut niciodată odihna e țintuit de o paralizie, ca urmare a unei congestii cerebrale. Mai supraviețuiește încă patru ani. Fire intuitivă, cu înclinație spre teoretizări, B. dezvoltă în publicistica lui impetuoasă o seamă de idei despre poezie. Speculațiile sale, cu alură romantică - primul program romantic
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Capitolul Unsprezece a reușit să arunce o privire În Încăpere, unde toate femeile amuțiseră. S-au dat la o parte ca să treacă Desdemona și În mijlocul camerei s-a ivit mama. Tessie Stephanides stătea rezemată de spătarul unui scaun de bucătărie, țintuită sub mingea imensă, Întinsă ca o tobă, a pântecului ei de gravidă. Pe chipul roșu și fierbinte avea o expresie fericită, placidă. Desdemona puse cutia pentru viermi de mătase pe masa de bucătărie și Îi deschise capacul. Băgă mâna sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
canapea, așteptându-l. Capul Îi căzuse pe spate, parcă de râs, iar rana era atât de căscată, Încât se vedea strălucirea unei secțiuni de trahee. Stepan ședea prăbușit la masa din sufragerie, cu mâna dreaptă, În care ținea scrisoarea protectoare, țintuită de masă cu un cuțit de tăiat friptura. Doctorul Philobosian făcu un pas și alunecă, apoi observă o dâră de sânge care ducea pe hol În jos. Urmări dâra până În dormitorul matrimonial, unde le găsi pe cele două fiice. Amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
perfect sănătoasă atunci când se băgase În pat, săptămânile, lunile și, În cele din urmă, anii de inactivitate, combinați cu propria ei voință remarcabilă de a se autodistruge, Îi aduseră recompensa unui pomelnic de afecțiuni. În anii În care a fost țintuită la pat, Desdemona a avut lichid În plămâni; lumbago; bursită; o criză de eclampsie care s-a manifestat cu jumătate de secol mai târziu decât era normal din punct de vedere etiologic și apoi a dispărut În chip la fel de misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Era mai mare decât mine, dar Îl prinsesem nepregătit. I-am tras una În față. A Încercat să se Îndepărteze, dar m-am năpustit În el și inerția mea l-a doborât la pământ. M-am cățărat pe pieptul lui, țintuindu-i brațele cu picioarele. În cele din urmă Jerome nu mai opuse rezistență. Rămase Întins pe spate, Încercând să pară amuzat. ― Să-mi spui când ai terminat, spuse. Era o senzație fantastică să-l domin așa. Capitolul Unsprezece mă pironise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
legitimația de pe jos și și-o freacă de fermoarul de la pantaloni, plescăind din buze. ― Mm, daa! Îi place! ― Ia să văd și eu, spune cel care stă peste mine. Tipul cu lanterna aruncă legitimația pe pieptul meu. Cel care mă țintuiește Își pleacă fața spre mine și-mi spune cu o voce gravă: ― Să nu miști, rahatule! Îmi dă drumul la mâini și apucă legitimația. Acum Îi văd figura. Barba cenușie, dinții stricați, nasul strâmb, cu septul expus. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lanterna trece din nou pe Calliope, cu sacou și jachetă pe ea. În cele din urmă bărbatul Îngenuncheat rânjește. ― Te ascunzi de noi? Îm? Păstrezi bunătățile ascunse acolo, după chiloți? Ia ține-o, poruncește el. Cel de deasupra mea Îmi țintuiește brațele din nou, iar celălalt Îmi desface cureaua. Am Încercat să le opun rezistență. M-am zvârcolit și-am dat din picioare. Dar erau prea puternici. Mi-au tras pantalonii până la genunchi. Cel de deasupra și-a ațintit lanterna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai curând de teamă. Într-adevăr, îmi închipui că surpriza, nu pot să spun plăcută, de care a avut parte, l-a șocat. Îl întâmpinau nu colegii săi și ajutoarele pe care le-a convocat, ci un grup de elevi țintuiți în scaune, de frică. În spatele lor stăteau posibilii călăi, ce se pare că l-au afectat pe unul din colaboratori, iar în capul mesei, stând pe scaunul ce îi revenea, stătea nimeni altul decât lupul de care vorbea. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cufundat într-o baie de lumină, iar ce era încă în noapte, era amorțit de o pătură grea de tăcere. Stăteam acolo și priveam acel răsărit trăsnit de frumusețea sa. Gloria, măreția și magnifica sa teroare mă imobilizaseră și mă țintuiră pământului. Îl simțeam pe Vladimir în apropierea mea fiind incredibil de încântat. Pentru el era o simfonie de o armonie divină. O armonie pe care eu n-o puteam auzi, dar cu care el se desfăta dincolo de orice vise omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi seama de acest lucru. Am lăsat rapid în urmă marginea prăpastiei, care se îndepărta, devenind din ce în ce mai mică, până când dispăru cu totul din ochii mei. Eram înconjurat numai de întuneric și nu era nimic care să-mi indice dacă eram țintuit locului de o voință mai mare ca a mea sau dacă mă prăbușeam spre neființă. Și atunci l-am auzit! Era susurul milioanelor de clipe care alcătuiesc râul Timpului care se scurge pe fundul fiecărui abis al conștiinței! Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O scoase pe Eterna din lăcașul ei și lama îi strălucea gri, a primejdie. În curând, aveam să înțeleg de ce. Trase de mâner cu putere și se aruncă înăuntrul clasei neștiind ce avea să descopere, dar teama, pe mine, mă țintui în pragul ușii, căci ce vedeam îmi îngheță sângele în vine! Era ceața care îmi displăcuse în acea dimineață și, făcând corp comun cu ea, era cel de care mă temusem cel mai tare. Biostir avusese un nume pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dea sfaturi cum să guverneze. Se ridică iritat în picioare. — Idealul tău este să pedepsesc și să dau pieirii, fără milă și fără discernământ, oameni chemați în justiție pentru vina vagă că m-ar fi jignit în vreun fel? O țintuiește din priviri cu asprime. — Crezi că așa voi asigura mai bine securi tatea imperiului... Glasul se înalță: — ...a familiei mele... Ajunge la apogeu: — ...a mea? Femeia se foiește, neliniștită. Își dă seama că trebuie să pro cedeze cu mai mult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sinea sa. — Dragostea ei nu e nici dereglată, nici lascivă, ci serioasă, continuă molcom bătrânul. Așa ca pentru mine, se autoironizează. Conchide cu un oftat: — Corpul ei este sălașul frumuseții pure și nemuritoare. Se ridică greoi. Îi dă ocol celuilalt, țintuindu-l încruntat pe sub sprâncene: — Ție și lui Flaccus nu vă e frică să aruncați asupra unui senator, terfelindu-i onoarea, acuze pe care alții vi le-ar putea aduce vouă? Împunge cu degetul în aer înspre el. — De unde știți că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să-l fi lăsat pe taică-tău să se descurce. Taica e țintuit la pat de ani buni, geme copilandrul. — Atunci puteai să privești lucrurile mai filozofic. Că doar nu-ți punea ție coarne. Și n-ai mai fi ajuns gladiator. Îl scuipă, cu dispreț, în obraz. — Caricatură de luptător! Nu ești în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
legiuitorul a urmărit prin legile cu care de la început a fost dotată Dobrogea, va găsi că scopul nici măcar pe departe nu este atins, iar în unele privințe s-a ajuns la rezultate tocmai contrare de acelea spre care s-a țintuit"1749. Eșecul politicilor administrative ale guvernelor în Dobrogea era ilustrat prin faptul că "în direcția românizării satelor și orașelor puterea geniului limbii române n-a fost ajutată prin nicio dispozițiune administrativă"1750. Referindu-se la prevederile legii de organizare a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Înverșunarea din glasul lui Matsuki îi uimi pe toți. Umbra de zâmbet zeflemitor de pe față i se ștersese. Nishi, nu trebuie să ne facem creștini, nici măcar cu țelul de a ne îndeplini însărcinarea! De ce? Tu nu știi nimic. Matsuki îl țintui cu privirea pe Nishi de parcă i-ar fi fost milă de el. — Nu știi nimic despre luptele care se dau înlăuntrul Sfatului. Nu te-ai gândit niciodată de ce pentru călătoria asta au fost aleși drept soli niște ostași ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sufletul care caută fericirea întru Domnul. — Fericirea de care vorbiți dumneavoastră, padre, repetă Matsuki, e o pacoste pentru insula noastră mică. Ne-am contrazis îndelung, fără ca nici unul dintre noi să dea înapoi de la părerea lui. La sfârșit, Matsuki tăcu, mă țintui cu o privire parcă plină de ură, îmi întoarse spatele și se depărtă. Am avut sentimentul că nu aveam să-l mai văd a doua oară, întocmai după cum spusese și el. În ziua plecării vremea era frumoasă. Adunați la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipă tăcerea. Faptul că guvernatorul din Mexico ceruse regelui o întrevedere pentru soli era, firește, o minciună de-a lui Velasco, dar cuvintele sale nu rămaseră fără rezultat. Pentru moșierii din Nueva España, cuvântul „rege” avea mare greutate. Velasco îi țintui triumfător cu privirea pe japonezii frânți de oboseală și le vorbi încet și blând: Neghiobii ăștia au rămas uimiți când le-am spus că... vă veți întâlni cu regele Spaniei. Rege... ce înseamnă rege? întrebă Tanaka. Rege înseamnă împărat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu o bătălie. Dar precum luptătorii se supun căpitanului, la fel trebuie să te supui și tu. Se mai întâmplă câteodată ca, fiind prea departe de locul bătăliei, căpitanul să nu știe nimic despre adevărata stare a luptei. — Fiule, îl țintui episcopul cu privirea... ești prea înverșunat. Trebuie să-ți cercetezi bine sufletul, ca nu cumva înverșunarea asta să-l ducă la pierzanie. Velasco tăcu înroșindu-se la față. După cum spusese și episcopul, de-a lungul vieții sale de călugăr firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jignim. Nu trebuie să-i supărăm. Însă Ordinul Sfântul Petru a ales tocmai o asemenea purtare. În acel moment Velasco tăcu. După ce se încredință că trezise o umbră de curiozitate și de interes pe chipul episcopilor care până atunci îl țintuiseră cu ochi ca de mort, își înclină capul și puse următoarea întrebare: — Îmi este îngăduit să enumăr aceste fapte ale iezuiților în amănunt? — De aceea ne-am adunat aici, încuviință unul dintre episcopi. — De pildă, Ordinul Sfântul Petru a dobândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din ziua aceea. De când Velasco se urcase în trăsură în acea dimineață îndreptându-se către tribunal, cei trei nu și-au putut găsi liniștea. Samuraiul înțelegea de ce Nishi umbla acum prin ploaie. — Să fie de ajuns numai atât? Tanaka îl țintui pe Nishi cu o privire tăioasă. Mie nu-mi convine. O să-mi fie rușine față de întreg neamul meu. N-o să mai pot da ochii cu ai mei după ce ei au sperat neîncetat atâta amar de vreme că ne vom primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unui singur nobil. Dar mai întâi trebuie să știm dacă prigoana creștină din Japonia este vremelnică sau se prevede că va mai dura mult timp de acum înainte. Eu nu socotesc prigoana din Japonia nici vremelnică, nici veșnică, zise Velasco țintuindu-l cu privirea pe episcop. Este adevărat că la Edo, unde se află marele castel al cârmuitorului de acum, și în ținuturile de sub stăpânirea sa, creștinii au fost prigoniți. Ordinul Sfântul Petru socotește că prigoana și asuprirea vor dura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună, dar își înghiți cuvintele. „De ce ai tras? Păsările acelea trebuiau să se întoarcă înapoi într-un ținut îndepărtat, la fel ca noi...” Eu și cu japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]