4,216 matches
-
Când ochii i se mai obișnuiră cu întunericul, recunoscu chipul fratelui său, mai erau acolo vecinul cu familia și după ei toți venea tata. Coborî în grabă scara, închise repede chepengul și-și ținu răsuflarea. De sus se auzeau zgomote, țipete, câinii urlau, pași grei se apropiau. Se cutremura pivnița și un praf înecăcios se risipi din tavan, când pașii ajunseră chiar deasupra. Auziră cum se sparge ceva chiar deasupra capului lor, mama plângea înăbușit, tata nu se mișca din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de lemn, cioburi... moloz înăuntru, dar vedeau din nou lumina ! După atâta timp... Tata se clatină, copilul crezu că o să cadă pe scări... Dar urca. Încet, dar urca... pas cu pas... Copilul, după el. Când ajunse sus, își stăpâni un țipăt de groază. Acolo nu mai era nimic de văzut. Pustiu. Cenușiu, cât vedeai cu ochii. Ici și colo, ruine, cenușii și ele, pe care soarele asfințitului lăsa dâre sângerii... Porniră încotro vedeau cu ochii. Câte un ciot de copac sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu se pot uita și nu se pot ierta, zică unii ce-or vrea să zică!... nu se putu ea reține să mărturisească. Se făcu o lungă tăcere, întreruptă doar de foșnetul vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
automat comenzile. * * * Dora plutește pe o spirală vertiginoasă ce o ridică spre discul luminos care o absoarbe cu aviditate lentă. Dintr-o dată, plafonul negru ca smoala frânează rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de valuri vâscoase pentru a adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin tresare de parcă ar răspunde la un semnal cunoscut și îl privește în fine pe profesor. Îl privește cu insistență, în adâncul ochilor. Profesorul este ca și paralizat. Nu poate face o mișcare, nu poate rosti o vorbă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intre în mica noastră vizuină suflul iernii siberiene. Minodora s-a lipit și mai strâns de mine. Trei militari cu puștile îndreptate spre oaspeții noștri au umplut, fără să știu cum și când, mica încăpere, însoțindu-și atitudinea războinică cu țipete și înjurături. Libertatea fugarilor a fost să fie scurtă. Tânărul a dat să se îndrepte spre gaura care fusese ușa și țevile a două puști s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au prăbușit și ele peste cele două corpuri. Sub impulsul unei profunde emoții am reușit și eu să mă apro-pii și să constat că ambele corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe și erau fără suflare. În clipa aceea au început țipetele lui Vasile, din ce în ce mai disperate și mai puternice : "Mama ! Mamușca ! Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eu să mă apro-pii și să constat că ambele corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe și erau fără suflare. În clipa aceea au început țipetele lui Vasile, din ce în ce mai disperate și mai puternice : "Mama ! Mamușca ! Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
educarea tinerei generații. Nu bănuiam atunci ce se ascundea în spatele acestui interes. Munca în spital era pasionantă, dar istovitoare. Nașterile se succedau cu diversitatea și cu cortegiul lor de complicații : spontane, normale, anormale, grele sau ușoare, cezariene... Trăiam bucuria primului țipăt al atâtor noi vieți, dar și disperarea pierderii altora. Marea majoritate a bebelușilor veniți pe lume erau subponderali, sau aveau diverse afecțiuni, Marina avea mult de lucru cu ei. Gerhard era ca un automat perfect și rapid, avea sânge rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și experiențe de viață. Iunie 1953 în "Bolnița jenșcina" (adică spitalul femeii) Aici viața este diferită față de cea pe care o duceam în Brodocul nostru. Nu pot spune că este mai frumoasă căci trăim înconjurate de suferințe, de plânsete, de țipete, care răzbat din sala de operații. Mama spune că astea sunt țipete frumoase căci anunță venirea pe lume a unei noi vieți. Doctorul neamț, Gery cum îi spun eu în gând este un om foarte bun și știe o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Aici viața este diferită față de cea pe care o duceam în Brodocul nostru. Nu pot spune că este mai frumoasă căci trăim înconjurate de suferințe, de plânsete, de țipete, care răzbat din sala de operații. Mama spune că astea sunt țipete frumoase căci anunță venirea pe lume a unei noi vieți. Doctorul neamț, Gery cum îi spun eu în gând este un om foarte bun și știe o mulțime de lucruri pe care ni le povestește când are puținel timp lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vrând-nevrând devenise ceva mai mult decât o mămică pentru cei mici. Zadarnic însă, deoarece acestea au marcat-o atât de dureros, încât gândurile despre ele o însoțeau pretutindeni ca un adevărat coșmar. * * * Apropiindu-se de casă, Vasilica a auzit niște țipete înspăimântătoare care se centrau în jurul cuvântului papa. Odată pătrunsă în bătătură, Costi cel mic a și pârât-o pe Veronica dintr-a patra că a mâncat toată zeama de ștevie cu ultima îmbucătură de mămăligă, fără să-i dea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspuns aceasta. Astăzi copiii nu mi-au dat pentru că hrănesc niște căței care s-au oploșit pe lângă școală. Iar porția mea am mâncat-o eu... că mi-a fost foame. Lui Costi atât i-a trebuit!.. Copilul și-a reluat țipetele despre papa de parcă l-ar fi înțepat cineva cu mii de ace și a aruncat cu cănița de aluminiu, pe care o avea pregătită pentru lapte, după nesățioasa de Veronica ce tocmai părăsea ograda în mare grabă pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am apropiat de viermuiala aceea în care se împărțeau pumni, picioare și reteveie, am auzit vocea Marelui Bronz: "Îi poți salva!" Atunci, ca prin minune, am slobozit, probabil de frică, un strigăt care a oprit orice mișcare: "Eiiiiiiiiiiiiii!" Era un țipăt ca de sfârșit de lume, care m-a cam speriat și pe mine. Rivalii, evadați brusc din focul încleștării, nu știau ce să facă. Primul care s-a dezmeticit a fost mafiotul lor șef. Era un fel de gangster în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul cer sincer se înveselește de bucuria întregii feerii. Se bucură cerul de ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lunii când argintii, când aurii. Nu ne era frig. Abia înspre dimineață îmi luai halatul pe mine și fugii ca Cenușăreasa, înainte de ruperea vrăjii, cu toate că în continuarea ei. În cameră mă aștepta Amélie. Cum închisei ușa, mă plesni. Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îndată în acea direcție. Dădu colțul și zări silueta subțire care îl înnebuni mai mult. Gonind ca un nebun, luptând cu propriile lui puteri, aproape o ajunsese. Mai mulți oameni apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un țipăt de femeie. Porni într-acolo și-1 doborî pe ultimul dintre ei. Realiză că se afla în fața blocului său. Fata era pe jos. Instinctiv, își acoperi fața cu gulerul pardesiului. Își puse mâinile pe umerii ei și ea își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tăcut și am continuat să mă îndepărtez de el. El nu m-a mai strigat ( și eu știam că și fără răspunsul meu, el nu s-ar fi întors). De aceea când l-am simțit lângă mine am scos un țipăt de spaimă. De recunoștință că era el ( moment în care l-aș fi pupat) profită. Ce crezi că faci? Calmul lui era înfiorător pentru că eu știam că, deși se stăpânea ireproșabil, e nebun de furie pe mine. De ce mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul privighetorii, sub lună, și o întunecare a verdelui sub dinții colorați în negru... Pentru o clipă, mi se păru că timpul se răsucise, spre a mi-o scoate în față pe cea de mult trecută. Era însă ea, cea vie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care țin de vară și care, în diferite feluri, trezesc în tine sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
grația. Grația m-a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și firav, al lui Reiko, a curmat-o brusc. Reiko s-a repezit acum ea, stăpâna, gazda sub al cărei acoperiș nu putea fi tolerată o asemenea calamitate, pe ușa pe care mâna mea continua să o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau livrate publicului larg, în mare parte incult. De altfel, după cum voi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
evantaie intrau În galeria lor, unde erau de Îndată săgetate de ochii nenumăraților amorezi ce Își răsuceau falnic mustața prin balcoanele și curtea incintei. Și ele se băteau pe locuri, și nu o dată a trebuit să intervină ocârmuirea ca să potolească țipetele și certurile iscate În spațiul rezervat lor. Pe scurt, gâlceava și Încăierările din cauza locurilor sau a intratului pe gratis, discuțiile furioase dintre cei ce Închiriaseră un loc pe bancă și cei care Îl disputau erau atât de frecvente, Încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se Întâlneau cam des pe câmpurile de bătălie. Și adevărul e că omul care se bătea ca o fiară cu cinci deodată, o făcea cu o disperare și cu un curaj nemaivăzut, smulgând cu mulinetele lui turbate aplauzele publicului și țipetele de spaimă ale femeilor când Îl vedeau atât de Încolțit. A șovăit deci regele stăpânul nostru, cum s-ar zice, Între protocol și propria-i plăcere: de aceea a și zăbovit până să-i dea șefului escortei sale de gărzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]