7,946 matches
-
de mâncare.Toate s-au gândit la un vrăjitor bâtrîn, de peste munți, care cine știe prin ce vrăjitorie a fermecat-o pe frumoasa Zână. Însă când au auzit că este vorba de Făt-Frumos, au sărit ca arse, au Început să țipe, să se certe Între ele și au făcut o zarvă de nedescris. Dacă ar fi fost vorba de vrăjitorul cel bătrân, ar fi știut ele ce au de făcut, Însă cu FătFrumos era altă poveste: ele știau că este tânăr
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
se smiorcăie că vrea mure, și că nimeni nu-i aduce mure, că a crescut și ea un băiat fără noroc și că are o noră care n-o Îngrijește și care abia așteaptă ca ea să moară. Începu să țipe la Anișoara sa-i aducă mure, de unde-o ști, că altfel n-o să aibă zile bune cu ea.Și o dădu afară pe ușă și o alungă pe biata fata să plece În pădure.Afară era prăpăd: un ger de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
veselă. Dar ea Își iubea bărbatul și se gândi că dacă ar avea copii, poate l-ar Îmbuna și l-ar face un om mai domol.Cum auzi ce-i spune nevasta, Crăciun Înlemni:copii? Cine are nevoie de copii? Țipă, nu te lasă să dormi noaptea, trebuie să te spetești muncind pentru ei, le curge nasul și fac pe ei.Nevasta nu se lăsă și din când În când iar Îi amintea bărbatului de copii, cât sunt de mici ăi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
doar n-o să le dea să mănânce pe degeaba.Aveau de săpat În grădină, de udat răsaduri, de curățat cotețele, de păscut oile, de adus apă, de asezat lemne, de măturat prin ogradă și câtei și mai câte treburi.Crăciun țipa mereu la ei, Îi Înjura și Îi lovea cu biciul.Bieții copii erau plini de vânătăi, slăbiseră, munceau din zi până În noapte, peste puterile lor. În vremea aceea Maica Domnului Îl născuse pe pruncul Iisus Într-un grajdi.Nevasta lui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
În fântâna lângă care se aflau. Baiatul, care ținea la sabia lui, luă globul de aur al fetei și-l aruncă sus, sus de tot, spre cer.Și globul cel strălucitor rămase pe cer! Amândoi porniră În fugă, plângând și țipând la tații lor.Aceștia ședeau la masă râzând și tocmai ciocneau o ulcică cu vin. Copii Începură să spună ce nelegiuire făcuse celălalt, vorbind amândoi deodată și crezând, fiecare că el are dreptate. Se făcu o liniște de mormânt.Nimeni
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
spună ce nelegiuire făcuse celălalt, vorbind amândoi deodată și crezând, fiecare că el are dreptate. Se făcu o liniște de mormânt.Nimeni nu mai râdea, nimeni nu mai vorbea, se oprise și muzica.Se auzeau numai cei doi copii care țipau și povesteau. Cei doi conducători de oști, Decebal și Traian, se fulgerară cu privirea.Se ridicară brusc În picioare și-și spuseră vorbe tăioase: -V am primit În casa mea și v-am omenit ca pe niște oaspeți de seamă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
În al nouălea cer.Căci apa, ca să ajungă pe pământ, trecea dintrun cer În altul, nu venea deodată, ci numai bună pentru pământeni. Zmeii și balaurii n-au observat că le lipsește din captură, Însă când un țânc Îi trezi țipând că plouă, ei au știut că la mijloc este mâna lui Dumnezeu.Au tăcut chitic, dar nu vroiau să se dea bătuți.Ei aveau un drum numai al lor, numit curcubeu și pe acel drum au luat-o la fugă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
scrisoare de la celălalt boier, În care Îi spunea că fiul său nu va lua de nevastă pe fata unui om zgârcit și hapsân, care nu știe să-și primească musafirii și-i ține flămânzi după atâta cale lungă. Fata plânse, țipă și se Încuie În camera ei, boieroaica bătu din picior, iar boierul o chemă la el pe Tușa, o certă zdravăn că nu a făcut bucate petru oaspeți, stricând norocul dragei lor fiice. Ba, mai mult, după atâîia ani, o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
chicotit ușor și chipul mamei s-a destins într-un zâmbet. De câte ori mă apăsa vreun gând tulburător, îmi ieșea de pe buze țipătul acela ciudat. Îmi amintisem, fără să vreau, evenimente legate de divorțul meu de acum șase ani. Oare de ce țipase mama? Imposibil să-și fi amintit și ea ceva penibil din trecutul ei. Și totuși era ceva... — De ce ți-ai adus aminte adineauri, mamă? — Am uitat. — Ceva în legătură cu mine? — Nu. — Cu Naoji? — Da. Își plecă puțin capul și rectifică: — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dinăuntru: — Vin imediat. Pentru că l-am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și m-am repezit la ea s-o prind în brațe. Era cât pe-aci să se prăbușească. — Mamă, nu te îngrijora! Nu s-a întâmplat nimic grav. Te rog, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lumea. Prin urmare, am început să bat iar câmpii. — M-ai dezamăgit, mamă. M-ai dezamăgit. Am fost bună până s-a întors Naoji. Am fost slujnica ta și acum, că nu mai ai nevoie de mine, mă expediezi. Am țipat o dată și am izbucnit în plâns. — Ești tare prostuță, spuse mama. Vocea îi tremura de mânie. Am ridicat capul. — Da, sunt. S-a profitat de mine pentru că sunt proastă. Vrei să scapi de mine pentru că sunt proastă. Cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
răspândit zvonul că doar mă prefac. De fapt, n-am nimic. Lumea s-a scrântit. (rând liberă Asta nu înseamnă oare că mi-a rămas doar sinuciderea? În ciuda suferinței, la gândul că-mi voi pune capăt zilelor, m-am trezit țipând și am izbucnit în plâns. (rând liberă Iată povestea unui student din Heidelberg care, într-o dimineață de primăvară, când bătea soarele pe o creangă de prun cu două-trei flori deja deschise, s-a spânzurat de creangă și a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
protocolare de Anul Nou, când l-am zărit pe unul dintre prietenii șoferului nostru. Avea o față oribil de roșie și buhăită. Arăta ca un diavol. Dormea în mașină și sforăia zgomotos. Atât de tare m-am speriat, încât am țipat. Șoferul mi-a spus că omul era un alcoolic înrăit. L-a tras afară din mașină și l-a luat pe umeri. Trupul i se bălăngănea de parcă ar fi avut numai oase îmbrăcate în piele și tot timpul a mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Urechile mi s-au umezit de la ceață și sunt sloi. Am râs și l-am întrebat: — Ce s-o fi întâmplat cu mama? Băiatul îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-am înmormântat-o? M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de țară. Cultiv pământul. O biată fată de la țară. — Mă mai iubești? Vrei un copil de la mine? Vocea îi era aspră. N-am răspuns. S-a apropiat de mine cu viteza unei avalanșe și m-a sărutat nebunește. Săruturile lui țipau de dorință. Plângeam și le acceptam. Lacrimile mele erau amare, erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
târam picioarele. — Am încurcat-o, spuse din nou Uehara. Mergem până la capăt? — Lasă mutra asta! — Drăcușor împielițat! Uehara mi-a dat un pumn în umăr și iar a strănutat. Toată lumea dormea la Fukui. — Telegramă! Telegramă! Domnule Fukui, ai o telegramă! țipă Uehara, bătând în ușă. — Tu ești, Uehara? — Chiar eu. Prințul și prințesa au venit să cerșească un adăpost de-o noapte. E frig rău. Îmi tot vine să strănut... După atâta balamuc, călătoria îndrăgostiților se termină comic. S-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
părerile trebuie sancționate administrativ, iar libertatea de gândire sufocată urgent cu scârbosul căluș al corectitudinii politice. Dacă rezultatele sunt sub așteptări, mai inventezi și un Consiliu (neapărat!) Național pentru Combaterea Discriminării și împarți la amenzi până sufoci trezoreria -, iar apoi țipi ca din gură de șarpe că banii trebuie redistribuiți săracilor. S-a umplut lumea de tembeli cu pretenții? Nici o problemă: stabilești reguli de "discriminare pozitivă" și-ai pus capac oricărei discuții. Și competenței - dar cui îi mai pasă de competență
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
și nu numai), storc din postmodernism și din postmodernitate exact cât pot și cât trebuie. Flagelez relativismul și inconsistența lumii contemporane numai în măsura în care atitudinea mea severă are un impact estetic. Nu pot să mă tranform într-un inchizitor penibil care țipă în pustiu. Disoluția actuală are o anumită vrajă crepusculară și merită s-o privim cu toată seriozitatea. Puțini sunt adevărații spirituali care, de la înălțimea credinței și a cugetului lor, nu mai dau nici o atenție lumii înconjurătoare. Mi se par mai
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
râzând și întinzându-mi o napolitană. Unele se făceau că nu, dar intrau în corăbii, să vadă stofele, să miroasă parfumurile, și corabia încet-încet se desprindea de chei și ele se lăsau duse în larg... în largul lumii... pe urmă țipau ele, prefăcându-se disperate,... dar țipetele astea, dragă Babis, nu erau niște țipete de groază, erau făcute, prefăcute... Babis mai puse mâna pe o napolitană, mi-o întinde zâmbind încântat, duce cealaltă mână la piept, la frunte, la buzele negre
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
de el... Eu, aproape nevăzut, și care tocmai îl citisem pe Ionescu, sar ca-n povestea Capra cu trei iezi și strig: Amedeu sau cum să scăpăm de el... Se lasă o tăcere neagră. Abia atunci Paul mă descoperă și țipă la mine enervat, - mai ales că replica eu o rostisem în franțuzește: "Tu să taci acolo, conțopistule, și vezi-ți de treaba ta!"... M-am uitat la el ce m-am uitat... așteptai vreun sfert de secol; am așteptat așa
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce potențează concretul, anodinul: "gîtlejul meu e răgușit după atîta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pămîntului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate / gîfîie ca o roabă din secolul trecut / au gustul unturii de
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
cu pluta. Asta făcea să i se treacă cu vederea toanele și dintr-o parte și din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-și ascundea sub trăsneală neputința de a fi rău. Nu vorbea. }ipa. Adică vorbea țipând. Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă. Într-o dimineață, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puțin fiert, la care i se spunea terci), se aud niște bătăi în ușa unei celule, din interior. Bușcu
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă. Într-o dimineață, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puțin fiert, la care i se spunea terci), se aud niște bătăi în ușa unei celule, din interior. Bușcu țipă imediat: - Ce vrei bă? Se aude o voce implorând: - Dom' Șef, fiți bun și dați-mi și mie un chibrit. - Ce zici, bă? Vrei cribit? Pune-i drugu' băă! (adică zăvorul, care sigur că era pus). E criză de cribite
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
cribite!, răspunde Bușcu zbierând și o ține cu "e criză de cribite" până la polonicul de prânz. Bușcu era întotdeauna în voce. Se întâmpla ca a doua zi, altul sau poate același, să ceară iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia un bun rezonator, ne bucuram cu toții de o excelentă audiție. Când Bușcu era în toane bune, după polonicul de prânz sau de seară, îl auzeai țipând la
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia un bun rezonator, ne bucuram cu toții de o excelentă audiție. Când Bușcu era în toane bune, după polonicul de prânz sau de seară, îl auzeai țipând la plantoane: - Băă, luați hârdăul și aduceți supliment la oameni, să mănânce oamenii! Era nu numai bucuria suplimentului, dar și faptul că Bușcu ne numea oameni, deși nu prea mai arătam așa. Suplimentul de zeamă tulbure se împărțea cu polonicul
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]