29,010 matches
-
risipirea!Vânători ai luminiine întoarcem acasă...Arată-mi drumul, iubite,sufletul înnoptat de îndoielistrăluminează-l!... XXVIII. PĂTIMESC AMINTIRILE ȘI ARD, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. iubite, te caut atât în necuprinsul meu încât lăcrimează așteptarea rostogolită prin corbi și castani; sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas, am să le strâng să-mi fie pernă când noaptea greu se reazămă de pleoape și neagră-mi crește ziua. pătimesc amintirile și ard și tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă pământul ... Citește mai mult iubite,te caut atât în necuprinsul meuîncât lăcrimează așteptarea rostogolităprin corbi și castani;sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas,am să le strâng să-mi fie pernăcând noaptea greu se reazămă de pleoapeși neagră-mi crește ziua.pătimesc amintirile și ardși tot mai adânc aud cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și eu... Oricare contur are un interior, și oricare interior aduce după sine un contur! Prin noi înșine se manifestă energiile tranzitive. Pastelul desigur împletit imagistic-ideatic o prinde bine pe Silvana Andrada Tcacenco, atunci când declamă: „Cad ploile nedrepte pe necuprinse așteptări,/ Pletele ude se lipesc de tâmpla ce se zbate,/ Se frânge zarea prăbușindu-se-n albastre mări,/ Valul uitării grele este-n totul și în toate,// În toate ce fără tăgadă le-am promis,/ A fi fiind un început de
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
să doară, promise de Cel Ce Veghează... Și zorii se întristează în lipsa creației. Toate trei într-o singură noapte Trei șoapte apăsate, poruncitoare Într-o săptămână care mulțumea timpului Pentru nerăbdarea cu care-și scutură clipele De pe aripele obosite de așteptarea creației. Chemarea În primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduri Poruncind luminii să se joace-ntre stele Alături de ele să șteargă lacrima ce corodează lumi Furtuni să-mblânzească în părul celei pe care o aștept... Pe piept nu mai
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
și Regăsirea, descătușate, dezlănțuiteVenite să doară, promise de Cel Ce Veghează...Și zorii se întristează în lipsa creației.Toate trei într-o singură noapteTrei șoapte apăsate, poruncitoareîntr-o săptămână care mulțumea timpuluiPentru nerăbdarea cu care-și scutură clipeleDe pe aripele obosite de așteptarea creației.Chemareaîn primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduriPoruncind luminii să se joace-ntre steleAlături de ele să șteargă lacrima ce corodează lumiFurtuni să-mblânzească în părul celei pe care o aștept...Pe piept nu mai este loc de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
2013, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 780 din 18 februarie 2013. Așa cum am precizat și în nota personală a ediției acestei lucrări, pentru a fi dus la îndeplinire acest proiect cultural a fost nevoie de un timp de așteptare de aproximativ zece ani pentru a mă hotărî dacă este nevoie de o astfel de lucrare. Am pendulat între două planuri de acțiune: de a publica interviurile doar pe site-urile de literatură online și în revistele de cultură din
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
născut, parcă pentru a mă face să renunț la publicarea ... Citește mai mult Așa cum am precizat și în nota personală a ediției acestei lucrări, pentru a fi dus la îndeplinire acest proiect cultural a fost nevoie de un timp de așteptare de aproximativ zece ani pentru a mă hotărî dacă este nevoie de o astfel de lucrare. Am pendulat între două planuri de acțiune: de a publica interviurile doar pe site-urile de literatură online și în revistele de cultură din
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ale posibilului neajuns la deplina maturitate a firii: „Când am pornit/ pentru a lovi soarta/ armă/ aveam speranța// Degeaba/ în tremurături/ te-am căutat// În minciuna/ ochilor tăi/ cu gloanțele/ dorului meu/ ars./ Degeaba !” (Degeaba). Nu poate fi iubire fără așteptarea tuturor așteptărilor, iar de regulă se face loc și de trădare, pentru că iubirea până la urmă tot dramă se cheamă oricât ai vrea să-i dai altă dimensiune în înțelegere... O neînduplecată nedumerire odată țesută se face de țipă din adâncurile
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
neajuns la deplina maturitate a firii: „Când am pornit/ pentru a lovi soarta/ armă/ aveam speranța// Degeaba/ în tremurături/ te-am căutat// În minciuna/ ochilor tăi/ cu gloanțele/ dorului meu/ ars./ Degeaba !” (Degeaba). Nu poate fi iubire fără așteptarea tuturor așteptărilor, iar de regulă se face loc și de trădare, pentru că iubirea până la urmă tot dramă se cheamă oricât ai vrea să-i dai altă dimensiune în înțelegere... O neînduplecată nedumerire odată țesută se face de țipă din adâncurile greu de
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
-l foloseau în vechime, menestreii cu lira lor cântând frumoaselor domnițe, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie”; sihăstrie, clavir, elixir, suvenir, amor, ș.a. Aceleași sentimente nostalgice se regăsesc în poeziile: „Am vizitat lumea tăcerilor”; „În prag de toamnă” ș.a. Cântările, așteptările, întrebările rămase fără răspuns, fiorul de neliniște, l-au determinat pe autor să-i adreseze lui Dumnezeu întrebările care-l frământau, nădăjduind o limpezire a gândurilor: „Am coborât în abisul cu îngeri / Sufocat de speranțe rănite / Defilau triste cohorte de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ...Sigur, nu poți să nu fii atras de delicatețea cu care Ioan Vasiu își alege cuvintele. O curgere lină a versului care îmbracă atât de frumos ideea înspre ,,Apogeu’’-l așteptării: „în țara care geme și suspină”, pentru că „Singur”: „într-o gară tristă, trenul cu zăpadă întârzie”, așa cum spune el însuși. Sentimentalismul poeziilor sale, pline de o tainică, ades, muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieți peste care
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
se întrupeze exact așa cum le zămislim, Domnița Neaga, ca oricare poet, simte că uneori este învăluită în umbra tristeții, în neliniște, teamă, dezamăgire. Apare ca dintr-un colț de umbră câte o durere surdă sau numai amorțită de prea multă așteptare, chiar și atunci când lucrurile par că merg bine. “Când cerul cu gust de mătase/ Albastru ca-n ziua dintâi/ În sufletul lui ne-aspirase,/ Tu n-ai mai putut să rămâi...// De-atunci nu mai știu unde duce/ Cărarea pe
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
singuri și în neștire,/ Iar ceasul ca o ironie,/ Pesemne,/ Sună întotdeauna/ Cu un sfert de timp/ Mai devreme... (Ironie). Alteori, poeta simte înfrigurarea umblând prin labirintul singurătății. “Vor trece primaveri și multe toamne/ Pe sub colindul meu din labirint/ În așteptarea prințului Albastru/ Pe calu-i cu căpestre de argint”. (Prins în labirint) Poeta dă dovadă de mult bun simt în logodirea cuvintelor în imagini încărcate de prospețime. În fața dușmanilor ca niște haite de lupi care vor s-o sfâșie, se
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
ce am citit până acum, nu imită pe nimeni și încadrarea într-un anumit curent este aleatorie.Poezia este, fără doar și poate, de sorginte divină. Referindu-mă la cea din volumul „Solzii negri ai timpului ... XV. DORINA STOICA - ÎN AȘTEPTAREA CELEI CE MĂ INARIPEAZĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015. Ion Țoanță Echinocțiu fragil Editura „Singur”, 2015 Am certitudinea că la naștere, fiecare primim pe lângă Îngerul păzitor și un Spirit creator. Purtăm cu noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
se adaugă cu fiecare poem m-au făcut să mă întreb dacă poeta este un om foarte religios. Oarecum uimită am aflat că nu este decât o persoană aflată în tiparele omului obișnuit, din acest punct de vedere.... XXIII. „ÎN AȘTEPTAREA CELEI CE MĂ ÎNARIPEAZĂ” ION ȚOANȚĂ - “ECHINOCȚIU FRAGIL- EDITURA „SINGUR” 2015, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. Am certitudinea că la naștere, fiecare primim pe lângă Îngerul păzitor și un Spirit creator. Purtăm cu noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
cântat al cocoșilor. Dimineața grădina semănă cu-n mic paradis. Parfumată liniștea vestește răsăritul de soare. Peticul de iarbă e umed de-o boare de rouă. O răcoare verde îmi mângăie tălpile goale. Îmi cresc rădăcini cu viteza luminii. Am așteptări colorate. Zece pași înainte până la crăițe. Alți zece înapoi până la crini. Crăițele îmi zâmbesc. Crinii nu se uită niciodată la mine. Ei se uită spre cer. Pesemne fac rugăciunea de dimineață. Îmi umplu plămânii cu-arome florale. Miresmele-s tari
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
cântat al cocoșilor.Dimineața grădina semănă cu-n mic paradis.Parfumată liniștea vestește răsăritul de soare.Peticul de iarbă e umed de-o boare de rouă. O răcoare verde îmi mângăie tălpile goale.Îmi cresc rădăcini cu viteza luminii.Am așteptări colorate.Zece pași înainte până la crăițe.Alți zece înapoi până la crini.Crăițele îmi zâmbesc.Crinii nu se uită niciodată la mine. Ei se uită spre cer.Pesemne fac rugăciunea de dimineață.Îmi umplu plămânii cu-arome florale. Miresmele-s tari
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Singurul călător ești tu. Stai la fereastră și din când în când îmi faci cu mâna cum ai face copiilor uimiți din gările mici de provincie. Peronul pe care stau e tot în mine, dar trenul nu oprește niciodată și așteptarea e tot în mine. Privesc trenul cum te îndepărtează. „Nu-l pot opri” - mă gândesc prudentă ca un copil dintr-o gară mică de provincie. Roțile trenului din mine le aud uneori mai departe sau mai aproape. Doar silueta ta
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
-l pot opri” - mă gândesc prudentă ca un copil dintr-o gară mică de provincie. Roțile trenului din mine le aud uneori mai departe sau mai aproape. Doar silueta ta e incertă. Ceea ce mai e încă sigur e fereastra și așteptarea mea. Joc Jocul acesta de-a așteptatul îl știu. Poate că așteptarea e chiar esența trupului nostru. E mai mult decât o stare și mai puțin decât o metafizică. Este în pulsul și în carnea noastră: fiecare bătaie a inimii
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
mică de provincie. Roțile trenului din mine le aud uneori mai departe sau mai aproape. Doar silueta ta e incertă. Ceea ce mai e încă sigur e fereastra și așteptarea mea. Joc Jocul acesta de-a așteptatul îl știu. Poate că așteptarea e chiar esența trupului nostru. E mai mult decât o stare și mai puțin decât o metafizică. Este în pulsul și în carnea noastră: fiecare bătaie a inimii e o așteptare a bătăii următoare. O să joc mai departe, din ce în ce mai frenetic
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Jocul acesta de-a așteptatul îl știu. Poate că așteptarea e chiar esența trupului nostru. E mai mult decât o stare și mai puțin decât o metafizică. Este în pulsul și în carnea noastră: fiecare bătaie a inimii e o așteptare a bătăii următoare. O să joc mai departe, din ce în ce mai frenetic, jocul acesta, până când păsările se vor năpusti devorând invizibile întoarcerile tale, parfumul plecărilor tale, aroma trupurilor noastre amestecate de zei. Tu vii Tăcere Sunt mai captivă în tăcerea ta decât aș
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
a oprit Chiar când crezusem că știam să zbor. Iubirea lui Prometeu Din iubirea asta doar vulturul a mai rămas și acum desenează pe cer, implacabil, golul rotund ca un ceas sau ca o secundă încătușată în carnea sărutului ars. Așteptarea îmbrățișării s-a preschimbat în așteptarea năpustirii. Și mai mult decât dorul de foc îl doare fiorul devorării când vulturul îi smulge în fiecare seară din trup speranța uitării. Într-un singur ochi albastru îndurerat îl mai văd uneori pe
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
știam să zbor. Iubirea lui Prometeu Din iubirea asta doar vulturul a mai rămas și acum desenează pe cer, implacabil, golul rotund ca un ceas sau ca o secundă încătușată în carnea sărutului ars. Așteptarea îmbrățișării s-a preschimbat în așteptarea năpustirii. Și mai mult decât dorul de foc îl doare fiorul devorării când vulturul îi smulge în fiecare seară din trup speranța uitării. Într-un singur ochi albastru îndurerat îl mai văd uneori pe Prometeu înlănțuit, transparent și îndepărtat. Magicianul
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > SINGURA... Autor: Neluța Stăicuț Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Singura... Singură, doar eu cu mine, Aștept să vii, aștept să revii, Mă doare chemarea, mă doare așteptarea, Si gândul acesta că n-ai să revii. Singură privesc astăzi marea, Si răsăritul, ca în trecut, Privesc la copii ce râd și se joacă, Cu gândul departe, doar în trecut. Singură urc astăzi un munte, Și-mi vine a
SINGURĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380728_a_382057]
-
Venind din depărtări,ce nu credeam că mai există. Dar a ajuns,si aroma lui mă întărește, Redandu-mi zorii vieții și roua ce zâmbește, Și un început de drum,ce așteaptă să-l străbat Plin de speranțe,prin colbul așteptării,ce fin s-a așezat. Din ce in ce mai rar se mai întâmplă Vedenii slute să mă mai tulbure o clipă, Le-am alungat și le-am gonit să plece înapoi Acolo unde-s numai lacrimi și ochi goi. Citește mai mult LINISTEPloua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]