647 matches
-
La capătul a numai câtorva ore de lectură febrilă și neîntreruptă, la pagina o sută cinzeci și trei, a știut imediat că a găsit fragmentul căutat. A recitit pasajul, de altfel foarte scurt, de câteva ori, apoi s-a sculat abătută, a pus cu ușurință cartea la loc în bibliotecă, exact la locul ei, înțesat de praf, de unde nu a dislocat-o nimeni timp de mai bine de douăzeci de ani. Celelalte cărți i-au făcut loc reverențios, semn că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare ... Noroc „c-acuma-s” răzbunat De legislația-n vigoare Și-amenzi pot da, neîncetat, Șoferilor, la semafoare, Gândea curcanu-ncrâncenat ... Rondelul filozofilor Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene Ce în butoiul prea știut Dormea visând la Melpomene Să vezi că vinul l-a băut! Sau l-o fi tras în damigene?! Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene. Cum ca un pește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Șoferilor, la semafoare, Gândea curcanu-ncrâncenat ... Rondelul filozofilor Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene Ce în butoiul prea știut Dormea visând la Melpomene Să vezi că vinul l-a băut! Sau l-o fi tras în damigene?! Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene. Cum ca un pește este mut Și e-n poziții cam obscene, Cred nesimțitul c-a băut Nutrind speranțe ambigene! Gândea Socrate abătut ... Rondelul Perseidelor Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând... Eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tot mai des pe fereastră. — Zic și eu ce-a spus Tîrnăcop adineaori, adaugă Gulie. Că n-aveți nici un motiv să fiți îngrijorat. De unde ați tras voi concluzia că aș fi îngrijorat? întreabă Roja. — După felul cum vorbiți păreți cam abătut, zice Gulie. Asta ar mai lipsi, zice Roja, la cîte s-au întîmplat să te mai poți preface că totul e o fericire. — Vă păgubiți singur gîndind în felul ăsta, spune Gulie. Am altceva mai bun de făcut? zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nimic! Asta e toată averea mea. Ți-o las ție. Și a plecat. Iar eu am rămas cu palmele Întinse. Într-una țineam rahatul, iar În cealaltă nimicul. De Sărbători Îmi trimitea câte o vedere. Cutreieră lumea și e mereu abătută. Domnul Zegrea și-a Înmormântat soția la un an după plecarea Sabinei. Am avut grijă să aibă o Înmormântare frumoasă. Copiii Sabinei Învață bine. Sabina lucrează În echipa unui arhitect român, iar soțul ei predă matematica la o universitate americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de fată pe măsură ce mașina lui Marcovici se apropia de poarta doamnei Ster. Spuse tare, răspicat, convins de adevărul său: Fata fost violat. Se poate spune și așa ceva, dacă la mijloc nu ar fi acordul ei, ba chiar alegerea ei, zise abătută doamna Ster. Ea poate să facă asta oriunde, pe orice vreme și cu oricine... Asta a Învățat ea, printre altele. Când a venit la mine, acum câteva luni, avea două geamantane: unul plin cu haine, celălalt cu desuuri din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care se uitau la ea și la surorile ei ca la o turmă oi. Iacob vorbea frumos și era luminos la chip. Când a întâlnit privirea Leei, Zilpa a înțeles că viețile lor nu vor mai fi la fel. Era abătută și furioasă și neputincioasă și ar fi vrut să oprească schimbările astea, dar nu putea. Când Iacob s-a trezit în sfârșit și s-a așezat în dreapta lui Laban la masă, a mâncat foarte bine. Lea își amintea fiecare îmbucătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu o față tinerească și aceiași ochi bătrâni pe care-i aveau dintotdeauna cei de pe insula Calf. în prezent acei ochi păstrau în ei o privire de-o plictiseală infinită - o păstrau ca și cum ar fi fost obișnuiți cu ea. Ușor abătuți, ei se uitau în jos, la mâinile-i bătătorite care smulgeau picioarele unui păianjen cu gesturi scurte și hotărâte. Omul cel elegant se numea Vânătorul. Numele său complet era Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, dar tovarășul său îl numea Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gânduri, nu tocmai ortodoxe, și-și surprinse strălucirea poznașă din privire. Se vedea și nu-i venea să creadă că cea care strălucește și radiază în fața ei e chiar ea. Era o schimbare radicală pe chipul ei mereu posomorât, trist, abătut. Se băgase în pat în seara precedentă pregătită să renunțe la tot și se trezise binedispusă, chiar pusă pe șotii, iar evenimentele care îi produseseră atâta suferință le vedea acum ca pe ceva extraordinar. În viața anostă, pe care o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
OK, răspunsei eu. O să am o expoziție în curând și am terminat majoritatea pieselor. De fapt, pe toate. N-am decât câteva nimicuri de făcut, pe ici colo. Acum la cine ești? —Galeria Wellington. Dar e excelent! —Știu, spusei eu abătută. Nu știu cum să-ți zic ca să nu spui că sunt mofturoasă, dar problema e că... Sally, tu ți-o aduci aminte pe Lee Jackson, profa de sculptură? Știu că nu te-ai dus la curs decât în primul an... —Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că ar fi terminat restul mobilelor mult mai bine decât mine până ajungeam eu acolo, a doua zi. Luând-o pe cărare, am zărit-o pe Titania și pe duhurile ei, dintre care lipsea Tabitha. Erau adunate în fața ușii duble, abătute. La auzul pașilor mei, se schimbară imediat la față, ca niște conspiratori surprinși în mijlocul unui complot. —Ești așteptată, zise Ranjit, aproape cu ostilitate. — Știi de ce m-a chemat MM? zisei eu, mai mult de dragul conversației, decât ca să aflu. A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spectacolul va continua cu siguranță, zise Gita cu un aer superior. E în programul lor, Helen. Pronunță cuvântul „program“ la fel cum ar fi pronunțat cuvântul „Biblie“ un nou convertit la Creștinism. — E imposibil să-l schimbe acum. Helen părea abătută. — Păi, am auzit că nu e sigur, zise ea cu îndrăzneală, deși refuza să spună de unde auzise așa ceva. Și, dacă mă întrebi pe mine, așa-i trebuie. Dar nimeni nu te-a întrebat, nu? zise Hugo, cu un calm înșelător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi zise Hugo încurajator. E clar că farsorul și-a schimbat acum ținta. Ar trebui să fii mulțumită. Asta dacă nu cumva ești geloasă, bineînțeles. —Geloasă? Asta o făcu pe Violet să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plăcut? Hugo clătină din cap. Falsă ca Val Kilmer în rolul Sfântului. —Ești cam dur, zisei eu. — Oricum, le susțin. Când te gândești că eram așa de mulțumită că Janey devenise mai elegantă și arăta așa de bine, zisei eu, abătută. Toate astea pentru Gita. Nu strică niciodată să arăți bine. Da, știu, dar... Și era atât de drăgăstoasă față de Helen. Trebuia să-mi dau seama că asta însemna că urmează să-i dea papucii. Cât cinism pe capul fetei ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
preț, doar un Coran și merinde pentru drum. A sosit apoi luna dhul-hijja, cerul s-a acoperit de nori, iar nopțile au devenit mai răcoroase. Tatăl tău încă se îndărătnicea, petrecându-și zilele între dezrobitor și genovez, întorcându-se seara abătut sau iritat, preocupat sau senin, dar fără să scoată o vorbă în legătură cu plecarea. Apoi, dintr-odată, când erau mai puțin de două săptămâni până la Anul Nou, a fost cuprins de o febrilitate derutantă: voia să plece imediat, trebuia să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Plângând la pieptul lui BRUNO.) Nu credeam c-o să se-ntâmple... Hi-hu! Sunt un prost! BRUNO: Nu ești prost, Grubi. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Eu mă duc. Bine că și-a dat drumul. Acu’ o să vă fie mai ușor. (Pleacă încet, abătut și copleșit de muzică.) BRUNO: De acu’ totu’ e ca și făcut. GRUBI (Sughițând ușor.): Ce frumos! Ce frumos! Cam poate să cânte așa frumos? BRUNO: Nu știu. Uite că se poate. (Melodia, ajunsă la limita de sus a intensității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
atâta neliniște În ochii lui ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
școală (neobișnuit de tăcuți - dar din păcate observau fiecare fleac) și copiii servitorilor. După ce blânda și optimista mea mamă i-a dat mână liberă, Lenski a Închiriat un aparat complicat și a angajat un student de la universitate, cu o figură abătută, pentru a-l manevra; acum Înțeleg că generosul Lenski dorea, printre altele, să ajute un prieten nevoiaș. N-am să uit niciodată prima lectură. Lenski alesese un poem narativ al lui Lermontov despre aventurile unui tânăr călugăr care Își părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
arăți și mie? ― Pe Ionescu? ― Nu, filmul. Dascălu rânji. ― Păi, nu mi-ați făcut percheziție? Știți bine că nu-l am. ― Unde l-ai lăsat? Cârnul ezită imperceptibil. ― L-am ars... ― Uite, la asta nu mă așteptam. Maiorul îl măsură abătut: Un băiat ca dumneata nu minte niciodată. ― Chiar, nu mint. Să știți că nu mint! ― Atunci de ce pretinzi că ai ars filmul? Ia zi, unde l-ai lăsat? Dascălu lăsă capul în jos și se strâmbă. ― Nu pot să vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră soția, mama și o mătușă a membrului prezidiului celui cu ușa, veni fratele mai mare al delegatului p.d.d., veni soacra președintelui, care, ignorând respectul cuvenit unui act electoral, îl informă pe ginerele abătut că fiica sa avea să vină doar pe seară, A spus că se gândea să se ducă la cinema, adăugase cu cruzime, veniră părinții locțiitorului președintelui, veniră alții care nu aparțineau acestor familii, intrau indiferenți, ieșeau indiferenți, ambianța se animă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el. Au trecut două săptămâni și nici un semn de la el. O iau razna. Trebuie pur și simplu să stau și să aștept, nu? Nu văd ce altceva ai putea să faci. Este... logodit, Îi amintii. —Mda, așa e, recunoscu ea, abătută. Arăți plină de viață, să știi. Ce se Întâmplă? Ești Însărcinată? Nu! am negat eu. Se Întoarce Hunter acasă diseară. De-abia aștept să-l văd. Eram atât de Încântată de bijuterie, că nu am rezistat să nu-i povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
potrivit moment al vieții, în care omul poate și trebuie să se preocupe de el însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume și la care nu mă pricep nici cât negrul de sub unghie; este ceva nedeslușit, dar dureros. Parcă m-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor salva din amestecul tulbure de stări sufletești, pe care le încerca tot mai des, iată că acum, ascultând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mine acasă, fără să-mi ceară permisiunea și fără să mă anunțe. Aranja direct cu gazda care îi deschidea ușa și-i dădea tot concursul. Eu numai chiar de asta aveam nevoie seara când mă reîntorceam acasă năuc de obosit, abătut și poate însoțit de cineva de care Mona n-ar fi trebuit să știe, sau cu o poftă nebună de a parcurge o carte deosebit de interesantă. Când vedeam lumină în cameră, difuză, cu penumbra produsă de camuflarea becului cu un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câta oară, conturul coloanei vertebrale, a bărbiei, a coapsei, a genunchilor, a mâinii sau a pieptului. Îmi răsărea totuși în minte și ultima noastră întâlnire acolo, unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]