KorAP: Find »[drukola/base=abține & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...351 >

8,762 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ce materiale răsar peste noapte atîtea case frumoase, armate mai ceva ca o cazemată! își menține Lazăr tonul iritat. Dacă vrei să știi și dumneata, vino și te plimbă prin fosta livadă cu meri, din Valea Brândușelor. De ce nu te abții? șoptește studenta. Tu taci și-nvață la Astronomie! Eu vreau să ajung întreg și degrabă acasă. Auzi, șefu', strigă Lazăr spre șofer să nu-mi spui că n-ai lanțuri pentru roți că mor. Mor întroienit, de gît cu dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei fermă e frîntă brusc de trecerea unui gînd, care o face să-și deschidă poșeta și să privească înăuntru, de unde scoate un antinevralgic. Un pahar cu apă spune scurt. Mda murmură chelnerul nemulțumit, gata să fie ironic, dar se abține întîlnind privirea actorului. Dumneavoastră? O jumătate de pui la tavă. Ce fel de vin? Grasă de Cotnari, sticle de șase sute de grame. Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna. Chelnerul înclină privirea, semn că a înțeles și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în stare să dau într-o femeie?! Cu forța, tinere, poți supune doar trupul, poți viola dar nu iubi! " Iar numai cu vorba bună ajungi să ți se toarne cratița cu fasole în cap" surîde Mihai fără să se poată abține. De ce rîzi?! se înfurie Muraru. Vrei să spui că nu sînt bărbat pentru că n-am bătut-o? Cu ce eram mai bărbat dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi că mă-nșeală pentru că nu-s bărbat?... Dom' Muraru... îngînă Mihai, vrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rîde el cu toată gura și, dacă n-ar fi lăsat receptorul să cadă cu zgomot în furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt, scăpîndu-și un "porcule!" printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prins și luat pe sus, copilul începe să țipe cît îl ținea gura. Femeia îi arde un vîrf de palmă peste obraz, după care copilul începe să se zbată, aruncînd cît colo carnea din mîna sa. Ce naiba nu te poți abține?! murmură soțul, amăgindu-l cu greu pe celălalt să mănînce cîte o bucățică din carnea de pui, în timp ce, cu ochii mari și vii ca o flacără, copilul urmărește drumul bătrînei cu cățelușa în brațe. De ce-ai aruncat cărnița? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce știe și ea de la radio-șanț. C-aveam să-i țin de gîtul meu pînă la grădiniță. "Mama măcar a avut bunul-simț să ne ajute cu ce-a știut și cum a putut" ar vrea să riposteze soțul, dar se abține, terminînd de hrănit copilul din brațele sale, pregătindu-se să-l ia pe celălalt. La bar, în jurul șoferului, care vorbește la telefon, s-au îngrămădit mai bine de jumătate din pasageri. Autofreza a plecat abia acum o oră spune șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mereu pe la premiere..., cînd mă uit la el, parcă mă și văd fericit. Drept care zice scoțîndu-și ceasul mă voi cinsti, și te voi cinsti, cu un brandy chinezesc, de-acord? Nu. Ce, ești chiar așa bețiv că nu te poți abține ? Ba mă pot, dar pe-un viscol ca ăsta merge o tărie. Mă-ndatorezi cu încă un pol, ca să nu-mi mai vînd ceasul? Nu, că n-o să mai avem ce mînca. N-o să mai avem sigur, că au terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Medicină. M-am cam grăbit ieri murmură Radu, rotind îndelung țigara între degete, privindu-i scrumul scurt, sub care mocnește scînteia focului, gata să se stingă. Runca ar vrea să-l consoleze cu un "errare humanum est"2, dar se abține la timp, amintindu-și că Radu a mai făcut și alte greșeli, reparate cu greu. Asistenta șefă intră în cabinet cu condicile de medicamente sub braț, urmată de alte două asistente. Una dintre ele este Paula. Observînd-o cu colțul privirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acuși? Asistenta șefă, femeie bătrînă deja, în pragul pensiei, care știe ce se ascunde dincolo de poza Paulei, tace, preocupată de condicile pe care le mai verifică o dată. Pe sală, trecînd pe lîngă ușa cabinetului cu telefon, Paula nu se poate abține să nu intre. Nu te mai osteni să prinzi autogara îi spune lui Radu, văzîndu-l singur, cu telefonul la ureche, mușcîndu-și buza de jos. Am telefonat eu și mi-au spus că autofreza n-a putut avansa mai mult de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arătat prin sală în ultima vreme. Ia te uită! se miră Lazăr, privind plasturele din fruntea bărbatului. Ți-am zis eu că Dumnezeu vede... Ovidiu vrea să reacționeze în vreun fel, dar o simte pe Sultana apropiindu-se, așa că se abține. Un ceai fierbinte, vă rog! îi spune studenta, după ce-i mulțumește de ajutorul dat să ducă salteaua lîngă perete. Cred că nu mai este surîde Ovidiu, cu privirea îndreptată spre Lazăr. Și chiar dacă este, un pol ceașca. Glumești, tovarășe! se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
maestre; am dovedit-o, cum spuneați dumneavoastră cînd am fost discutat, prin însăși metafora celor cinci foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din care ați mușcat cu plăcere la momentul oportun. Profesorul nu se mai poate abține: repetă gestul făcut de Lazăr, numai că el sfîrșește prin a-l prinde serios de gulerul hainei, scuturîndu-l: Drept cine mă iei de-ți închipui că-ți suport glumele proaste și insinuările?! Măcar diferența de vîrstă ar trebui să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
devine supusă, adună copiii lîngă genunchi, scoate un prosop din geantă și începe să le șteargă mîinile. Cînd unul din băieți ridică mîna să-i atingă obrazul spunînd un "mă-măi", ar vrea să-l plesnească peste mînă, dar se abține, mulțumindu-se să strîngă puternic din măsele. Bătrîna și-a cules deja cățelușa de pe jos, a învelit-o în broboadă și o ține strîns la piept, ca pe un copil mic. În sală, rumoarea stîrnită se stinge greu. Bătrîna cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care se dezlănțuie în Maria, să încheie onorabil discuția, eventual s-o asigure că n-o mai caută pe Doina, apoi să se culce, să fie odihnit deseară, la vizionare. Iar dacă cineva adaugă el malițios, fără să se poată abține -, de atîta vreme, nu a întins mîna spre tine, Maria, ăsta-i semn bun: trăiești înconjurată de bărbați de o condiție morală foarte ridicată, atît de ridicată că mai bine și-ar tăia mîna decît s-o întindă spre-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bun: trăiești înconjurată de bărbați de o condiție morală foarte ridicată, atît de ridicată că mai bine și-ar tăia mîna decît s-o întindă spre-a atinge o femeie frumoasă. Zicînd acestea, înfierbîntat de vodcă, Mihai nu se poate abține să nu întindă mîna, să atingă cu vîrful degetelor genunchiul dezgolit, rămînînd așa, în atingere, așteptînd cu o plăcere bolnăvicioasă palma care să-l lovească în plin. "Am să te las să mă lovești, cum te-am lăsat să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
meargă cu fruntea sus, și acești mulți vor fi fericiți dacă nu pe el, măcar pe soția ori fosta lui soție s-o lovească. Pînă la urmă a convins-o, dar a doua zi, la plecare, nu s-a putut abține și a exclamat: Mai bine v-ați despărți! Cred că nici unul din voi nu-și merită soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri", mai obosim și ne lăsăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Îl cunoașteți pe tovarășul Săteanu? Da... Adică nu. Nu bine. Țin legătura mai mult cu secretarul cu propaganda și cu rectorul Universității populare, ei mă invită să țin prelegeri. De ce? Așa strînge Lazăr din umeri, dar nu reușește să se abțină: Poate vă invită la el mîine seară, dacă mai ajungem la destinație, că-și inaugurează vila; autorul bate Lazăr cu dosul palmei în program îi este consătean și-i prieten cu fiică-sa. Precipitat, profesorul deschide programul și caută poza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să aibă... Hm! pufnește Doina, imediat ce Mihai, speriat de propriile vorbe, se abține. Să aibă ce tăia..., ca-n istoria cu fiul risipitor... Ura din glasul tău spune multe. Va trebui să-mi pară rău pentru destăinuirile făcute; n-am reușit să te conving că tatăl meu e cel mai bun om... Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prin a-și încleșta degetele în aer, lovind cu pumnul o dată, de două ori, apoi, cînd se simte aproape de apogeu, strînge cu putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru a da. Vii deseară la spectacol? întrebă Mihai, ajutîndu-l pe Vlad să urce în microbuzul plin de mecanici înarmați cu lopeți de destroienire, confecționate din placaj. Ar vrea să-i spună că are locurile lîngă familia Marcu, dar se abține și mulțumește din priviri cînd Vlad îi confirmă că va veni. În fața spitalului, microbuzul frînează, iar Vlad coboară. Îl întîmpină chirurgul-șef, ieșit în fugă din ghereta portarului: Mi-a spus tovarășa Roman, dar n-am medic disponibil, vă trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bolnăvicios, un viciu la urma urmei, crezi că poate anula o valoare?! Rămasă numai în furou și cu cizmulițele în picioare, indiferentă la vorbele ce i se adresează, Maria întinde mîna să ia din dulap fusta. Mihai nu se poate abține să nu facă un pas spre ea, întinzînd brațele, parcă vrînd s-o atingă cu vîrful degetelor: Doamne, Maria, frumoasă mai ești! Surprinsă, de parcă acum l-ar fi observat prima oară, femeia întoarce ochii mari spre el, tresărind. Mihai mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tău îi spune cu glas domol plin de dojana pe care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii Mariei se încruntă o clipă, observă severitatea ușor șăgalnică așternută pe obrazul bărbatului și se abține să reacționeze în vreun fel. Doar mîna ei se insinuează printre trupurile lor, începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere... Ajută-mă... șoptește Maria cu sentimentul disperării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea să îmbrace bluza. Cînd sunt gata îmbrăcați, Mihai o vede pe Maria cum întinde mîna spre capătul canapelei și bagă telefonul în priză: Nu-l puteam lăsa să ne deranjeze mereu... o aude murmurînd iar Mihai nu se poate abține să nu-i ia mîna și să i-o sărute. Maria se retrage un pas și-l cercetează cu privirea. Mda, e bine... Ai să ieși de aici la fel de calm și de cumpătat cum ai intrat... Imposibil... surîde Mihai. Venisem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu mi-a mai primit, deși s-a căznit patru ceasuri", da, dar cîte-s ca aia, îmi scapă numele, una mai în vîrstă, o doctoriță cu capul argintiu, e în concediu acum... Lazăre! îi dă Mihai un pumn în spate abține-te naibii, ești într-o stare de nervi... Hai înăuntru să cerem un calmant. Calmant! Eu îs de calmant... Să te văd eu pe tine... Uite-o pe încrezuta de Săteanca, mă cunoaște, i-am meditat-o pe Doina... Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreau să fie premiera deseară. Un medic mic de statură, rotunjior, cu ochelari puternici de vedere, vine în fugă spre ei: Lazăre-băiatule, fratele meu omul, vino să te pup, mă, te-am văzut din cabinet și nu m-am putut abține; ăsta-i costumul meu, nu-ți stă rău. Ai fiert, deh!, dacă n-ai fost băiat cuminte, da' merită. Eu sînt obraznic de opt ani cu frumușica mea și nimic... Pe cînd tu..., fericitule! Auzi, noroc de Săteanca, tocmai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și îngheț; voiam să văd cine vine după geamantane, așa... păsărică... De fapt, devine ea gravă nu știu dacă v-a mulțumit cineva: vă mulțumesc eu! Mihai încuviințează, semn că primește mulțumirile, apoi vrea să plece, dar nu se poate abține să nu-și mai arunce privirea spre fată care, nici ea, nu dă semne că vrea să se retragă, rămînînd încruntată, să-și amintească ceva. Nu vă supărați, ați terminat cumva Fizica? o întreabă el. Nu, sînt la Matematică. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]