3,962 matches
-
trebuie să fie aidoma lui Dumnezeu, trebuie să iubească totul și pe toți, chiar și pe diavol. - În principiu, desigur, are dreptate, dar... - Ce bine ar fi dacă oamenii ar Înțelege că, atunci când e vorba de principii, orice „dar...” trebuie abandonat. Ceea ce se și Întâmplă, nimic de zis: Înțeleg foarte bine, dar... - Totuși, domnule profesor, gulagul, cum poate fi Înțeles și acceptat gulagul, care a fost tot un holocaust În timp de pace? Comunismul n-are nici măcar scuza cinică a fascismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și-și încreți fruntea, îngrozit. — Nu mă miră! recunoscu. Sunt teribile. — Înspăimântătoare, aș spune, adăugă austriacul. Dar și mai înspăimântător mi se pare să mergi acolo și să vezi nu numai că sunt mutilați, ci că sunt și flămânzi și abandonați. Dacă n-ar exista o mână de misionari care fac pe dracu-n patru ca s-o scoată la capăt, majoritatea ar fi murit de mult. — Și ce legătură are asta cu tuaregii sau cu ostaticii? — Trei dintre mărcile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
crini albi și sub pătură o carte groasă, Jurnalul lui Delacroix într-o vestită ediție, Les Mémorables. Titlul era imprimat în roșu și sub el era o gravură cu imagini din atelierul pictorului. Îi povestisem lui Simon despre pasiunea mea abandonată, desenul. Și el îmi spusese aceleași vorbe ca și Nunu: Nu te vei elibera de ea niciodată. Am deschis cartea și am citit dedicația: „Iubitei Kiri, o carte, să fie inspirată de ea și să vadă clar în prezent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să ajungă. În timp ce Beppo se lasă legănat între somn și trezie, se aud pe scară tocurile înalte ale lui Edith. Imediat parcă toată tipografia se umple de parfumul ei. Beppo se ridică îngreunat în capul oaselor, luând în mâini corecturile abandonate și prefăcându-se că lucrează. Dar Edith e prost dispusă. Se apropie vacanța de vară și, ca în fiecare an, o apucă neliniștea. Cuvintele „Oceanul Indian“ au devenit pentru ea sinonime cu o mare primejdie. E hotărâtă să facă totul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
renunță repede la această idee. Nu avea încredere în nici o ascunzătoare din gospodărie. Acolo nu exista nici un loc ferit de privirile femeii, așa încât începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate persoanele dispărute din Baia de Sus, aveau cele mai multe informații. Asta dacă putea considera informații în plus, puținele date de care dispuneau, dar măcar cunoșteau ultimul loc unde fusese acesta înainte de a i se pierde urma. Locul unde găsiseră camionul abandonat era puțin mai la deal de unde se afla el acum. Apăsă pe butonul telecomenzii și încuie mașina după care porni voinicește pe drum în sus. Demaraseră cercetarea plecând de la ipoteza că șoferul se îndreptase spre oraș. Pe drumul forestier sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o ia pe acolo. Nu era decât un intrând printre copaci, un loc unde trunchiu rile se dădeau în lături cât să permită mașinii să se strecoare pe acolo. Probabil că în trecut fusese un drum de exploatare forestieră, acum abandonat. Se cunoștea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multă vreme. După câțiva metri, drumeagul cotea ușor la stânga într-o pantă foarte ușoară. Ileana îi făcu semn să meargă mai departe. Se auzea un fâșâit neplăcut de la ierburile peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri, sări înapoi peste vagonetul abandonat și o luă la fugă spre ieșire. Străbătu podul de lemn în viteză și nu se opri decât când ajunse la gura peșterii. Aici, rămase o clipă pe loc, privind în urmă. Galeria pe care o părăsise nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
abține să mă gîndesc că, dacă eu, din pură Întîmplare, descoperisem un Întreg univers Într-o singură carte necunoscută din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cele care ar trebui să conteze cel mai puțin într-un calcul în care predomină numai valorile spirituale, guvernul folosește acest prilej pentru a dezvălui faptul că are cunoștință de existența unui plan de atac și de jefuire a caselor abandonate, care, de altfel, conform ultimelor informații, ar fi început deja să fie pus în aplicare, așa cum rezultă din nota care mi-a fost înmânată adineauri, până în acest moment, din câte știm, sunt deja șaisprezece casele atacate și jefuite, observați, dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care se credeau pierdute, au fost salvate în alpii înzăpeziți. Urmărirea suspectului, dacă vrem s-o numim așa în continuare, n-a mers departe. Într-un loc retras din cartier, ca un sat uitat în interiorul orașului, era un parc cam abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească un zâmbet. Cunoștea bine legendele care circulau pe seama acelui loc. Dar dacă la mijloc era Într-adevăr diavolul, cel puțin avea să-l vadă la față. - Nu se vede nimeni la bord. Pare abandonată, observă unul din străjeri. - Da, nu e nici urmă de viață, confirmă poetul, scrutând pustietatea de la castel prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe un covor de flori, nu te gândești la noroi. Cu cartea în mână, am trecut din cameră în cameră. Erau destule. Toate arătau cam la fel. Erau camere goale. Vreau să spun că fuseseră dintotdeauna goale, că le simțeai abandonate, fără amintiri, fără trecut, fără ecou. Aveau tristețea obiectelor care nu au folosit niciodată la nimic. Le lipsise puțină agitație, zgârieturi, un suflu omenesc lângă geamurile lor, greutatea unui corp greu și obosit în paturile cu baldachin, jocuri de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el nu avea să ajungă niciodată, un corp pe care n-avea să-l stăpânească, să-l cunoască nici în apropierea, nici în depărtarea lui, doar că îl așteptau și îl chemau mult mai mult decât picioarele alea desfăcute și abandonate poveștii. Se simte stingherit de atâta frumusețe... Maestrul închide jaluzelele, în cameră se întunecă, nu vrea s-o mai vadă, lui îi place să povestească pe o lumină specială, care vine - reflector - din față, se așază la o masă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Îndelung tăinuite, când Studentul Brusc Important Își amintea de umilirile din anul Întâi. Băieți total necunoscuți erau Înălțați În poziții importante, primind funcții invidiate. Alții, considerați „gata aleși“, constatau existența unor inamici de care nu știau, se simțeau ostracizați și abandonați, amenințau vehement că vor părăsi colegiul. În propria-i gașcă, Amory a văzut oameni rămași pe dinafară fiindcă purtau pălării verzi, pentru că erau „afurisite de manechine de croitorie“, pentru că se bucurau de „prea multe pile În Rai“, pentru că se Îmbătaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
S-au dus zilele alea. Pe mine trebuie să mă cucerești ori de câte ori mă vezi. GILLESPIE: Vorbești serios? ROSALIND: Pe cât Îmi stă În fire de serios. Pe vremuri săruturile erau de două feluri. Mai Întâi când fetele erau sărutate și apoi abandonate. Apoi când erau sărutate și se logodeau. Acum există și al treilea fel, când bărbatul este sărutat și abandonat. Dacă domnul Jones din o mie opt sute nouăzeci se fălea că a pupat o fată, toată lumea Înțelegea că a terminat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce scrie, Tu ești veșnicie, cuprinzi efemerul, descoperi misterul. eu deșertăciune, Tu har și minune, eu clipă-n abisuri,Tu domn peste visuri. eu slabă speranță, Tu-mi dai siguranță, în ziua ce vine să fiu tot cu Tine. eu abandonată, Tu frate și tată, eu îngrijorare, Tu raza de soare. eu o stea în noapte, Tu eternitate, mă-nfășori în vreme, n-am de ce mă teme.
eu ?i TU by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83348_a_84673]
-
fiecare cățel în parte (având în vedere faptul că un cățel nu are nevoie decât de un teritoriu destul de redus de mișcare) supus, ulterior, sterilizării. Padocurile astfel construite ar servi nu numai drept adăpost pe viață al câinilor stradali sau abandonați, ci și stăpânilor de patrupede care, din anumite considerente individuale, se văd nevoiți să își aducă animalele definitv în aceste incinte. Resursele bănești necesare pentru hrana zilnică a câinilor din adăposturi nu sunt nici ele atât de greu de găsit
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Portretul tău abia șopti, În briza nopții stă gravat, Pe umedul nisip de valuri netezit. Acolo, visul meu a naufragiat. Și tinerețea mea, epavă eșuată, Abandonată amforă-n nisip, Treceai și tu pe-acolo câteodată, Și strecurai o șoaptă pe-al meu chip. La țărm corbia își doarme somnul, Precum un cetaceu ucis la mal, Și-aștept privind ca orizontul, Să mă inunde-n flux, și
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
la alte subterfugii, se făcea luntre și punte pentru a fi devotat propagandei de partid. Simulând devoțiunea personificată față de propaganda de partid (ea te ridică, tot ea te coboară!), departe de de a-și uita obârșia și de a fi abandonată își rostuiește pârghiile acaparării întru slugărnicie și delațiune pregătind noi escaladări, în timp ce „ciocoii partidului” tronează mărinimos, mimează evlavios și își declamă sârguincios „înțelepciunea” de a-și fi însușit pârghiile și regulile (nu se știe cât de sfinte!) ale „pieței lbere
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
a abandonat-o imediat. Avort nu se putea face din cauza decretului și nici o altă metodă de întrerupere a sarcinii nu a riscat, așa că a apărut, în peisajul de vis al Văii Doftanei, o pată de culoare ciocolatie, numită Dany, copil abandonat foarte curând în grija bunicilor materni. Era de o sensibilitate deosebită, rușinos și fricos din fire, simpatic, zburdalnic ca și ceilalți copii de vârsta lui, căruia îi plăcea mai ales să cânte din gură având și o voce frumoasă. La
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
de pescuit și își zvântă aripile întinse în bătaia vântului. Am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului, idee abandonată imediat. Acolo era o micuță plajă și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu viață. Timp de aproape trei ore
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
el să răspundă. Serah își aminti cum iudeii adunați în jurul femeii aceleia aruncau rând pe rând pietrele la picioarele îvățătorului Iisus. -Nu m-am gândit până acum la acest lucru preaînvățate! Dar poate că pietrele reprezintă chiar greutatea păcatelor noastre, abandonate, din fericire de această dată, la picioarele învățătorului. -Această scenă îmi aduce aminte de învinșii care depun armele la picioarele cuceritorilor, Serah! -Acum înțelegeți forța cuvintelor învățătorului luminate?! zâmbi acesta. -Fără îndoială Serah! Cuvântul e mai tare decât piatra! -Chiar
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
Cu-a amintirilor -povară. Aș pune-n șnur și fericirea Din anii ce imi par doar clipe, Într-un parfum cu adierea Unui Zefir cu-a lui risipe. Să împletească și iubirea Din clipe cu divinitate, Abisul albastru-pururea Astăzi iubiri abandonate. Și dorul îmi dă ascultare Îmi poartă..șnuru-mpletit Într-un destin de încercare O muză.. Cu dor spre infinit. Referință Bibliografica: Doruri împletite / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor
DORURI ÎMPLETITE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363403_a_364732]
-
vieții drum, De spus sunt lucruri multe. Sunt mândru că am reușit, Prin viață să pătrund adânc. Chiar dacă nu tocmai iscusit, De greutăți n-am să mă plâng. Drumul vieții este încurcat, Cu piedici și cu greutăți, Dar nu trebuie abandonat, Oricând să fii tu însăți. Aș vrea totul de la lume, Însă ea nu-mi dă nimic, De aceea îi voi spune, Că-mi iau eu câte un pic. Chiar acum, că sunt bătrân, Încerc să fac ce pot, Nu stau
FIECARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363523_a_364852]