KorAP: Find »[drukola/base=abate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...75 >

1,869 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907

aruncat cu pietre? ― Nu, rosti Rim simplu. M-a provocat la un fel de meci de box. Amuzați amândoi, bărbații priviră spre trupul inert al lui Aloim. ― Și-acum ce-o să se întîmple cu el? întrebă Rim. Cu pași mari, Abatele merse până în spatele biroului și deschise un sertar. De acolo extrase o seringă hipodermică pe care începu s-o rotească distrat între degete. ― Noi, aici, în Abație, obținem întotdeauna mărturisiri complete. Nu condamnăm pe nimeni fără a fi siguri că

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
o mică minune pe care frații noștri savanți au pus-o la punct cu multă vreme în urmă, pornind de la o rețetă cunoscută încă de pe vremea Războaielor Mondiale. Îi ajută pe oameni să spună adevărul. Rim dădu să plece, dar Abatele îl întoarse din drum. ― De ce fugi? Trebuie să-ți mai repet că ești încă însărcinat cu ancheta asta? Ai nu numai dreptul, ci și obligația să stai aici. Poate că va trebui să vorbești celorlalți frați despre tragedia asta, zise

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
îl întoarse din drum. ― De ce fugi? Trebuie să-ți mai repet că ești încă însărcinat cu ancheta asta? Ai nu numai dreptul, ci și obligația să stai aici. Poate că va trebui să vorbești celorlalți frați despre tragedia asta, zise Abatele înfigînd cu un gest scurt seringa în gâtul lui Aloim. Ca și cum în venele lui s-ar fi scurs cine știe ce elixir, Aloim deschise ochii și găsi destulă putere pentru a se ridica în capul oaselor. Cei doi bărbați îl priviră în

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
fiecare cu gândurile lui, dar amândoi uimiți de sticlirea ciudată a ochilor tânărului. Fața lui tumefiată era aproape de nerecunoscut, dar ochii, ochii păreau două vietăți de sine stătătoare gata să muște pe oricine ar fi avut nesăbuința să se apropie. Abatele tresări când Aloim scoase primul sunet. Era mai mult un muget, un tremur lăuntric care izbucnise prin laringe făcând aerul să vibreze. Rim își duse mâna instinctiv spre lama de accun. Gestul ăsta aproape că-l făcu să fie bucuros

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
dar camera asta ce e? Nu mi-ai arătat-o niciodată. Ce sunt toate chestiile astea lucitoare? Și mai ales unde e situată încăperea? A, sub bibliotecă? Poate c-o să merg acolo, văd că se intră greu. Dar... ― Taci! tună Abatele. Radoslav se întoarse apoi spre Rim și-l întrebă disperat. Ce crezi că se întîmplă? ― Se pare că serul ăla, indiferent ce-o fi fost în el, i-a amplificat puterile într-atît încît îți poate citi nu numai gândurile, ci

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ce minte splendidă ai, quintule! O minte precum un munte înalt. Solidă, previzibilă și mai ales proptită pe ici pe colo de stânci aduse din alte părți. Rim se gândi să îl omoare atunci pe loc, dar își aminti că Abatele îl prevenise că dacă avea să mai facă încă o victimă în Abație atunci, într-un fel sau în altul, misiunea lui avea să se încheie. Ezită, fascinat de momentul acela în care o minte total străină îi putea citi

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
pun... Oricum îmi simt sfârșitul aproape și vreau să mor împăcat. Vreau să aflu și ultimul mister al Abației. Întorcîndu-și privirea aceea sticloasă spre Radoslav, se concentră asupra feței bătrânului. Fără veste, călimara cu cerneală de pe birou i se răsturnă Abatelui în poală. ― A, uite că pot să fac și asta, spuse Aloim pe un ton de copil care tocmai descoperise o jucărie nouă. Oare unde-și ține quintul ăsta lama? Lasă. O să-mi spui acuma, Rade... Da, da, tu o să

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
să caut prea mult prin amintirile tale... Cine știe peste ce femei scârboase mai dau acolo... O să-mi zici ce e cu Alambicul ăla de Dumnezei? Dacă înțeleg și asta, pot să fiu Abate în locul tău. Rim văzu cum chipul Abatelui se schimonosește, într-o încercare dramatică de a-și ține gura închisă. Ochii lui Aloim păreau însă că îi privesc de peste tot și Abatele latră scurt, evident fără voia lui: ― Nu știu, e lăsat așa de Sfântul Augustin. Noi doar

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
de Dumnezei? Dacă înțeleg și asta, pot să fiu Abate în locul tău. Rim văzu cum chipul Abatelui se schimonosește, într-o încercare dramatică de a-și ține gura închisă. Ochii lui Aloim păreau însă că îi privesc de peste tot și Abatele latră scurt, evident fără voia lui: ― Nu știu, e lăsat așa de Sfântul Augustin. Noi doar colectăm semințele vieții.. ― Etete... atâția morți și atâta zarvă pentru o piatră despre care nimeni nu știe cu adevărat cum funcționează, râse nebunește Aloim

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
de Sfântul Augustin. Noi doar colectăm semințele vieții.. ― Etete... atâția morți și atâta zarvă pentru o piatră despre care nimeni nu știe cu adevărat cum funcționează, râse nebunește Aloim. Părând că și-a recăpătat oarecum controlul asupra propriei sale minți, Abatele strigă la Rim: ― Omoară-l, omoară-l chiar acum! E un ordin. Nu te teme! Rânjind ca o fiară sălbatică,Aloim se ridică în picioare. Rim realiză atunci că mintea acelui omtrecuse de orice barieră pe care omenirea și-o

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
în viața lui, quintul avea un adversar cu însușiri care le egalau pe ale lui, experiența sa de luptă se impunea destul de repede. Călugărul era neînarmat și, după trei secunde de mișcări mai iuți decât ar fi putut percepe ochii Abatelui de pildă, Aloim începu să încetinească. Obosea. Lama de accun îi pătrunse deasupra nasului între ochi. Corpul îi căzu țeapăn și, imediat după ce viața se scurse din el, își pierdu tonicitatea bizară care păruse să îl țină în picioare în timpul

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Lama de accun îi pătrunse deasupra nasului între ochi. Corpul îi căzu țeapăn și, imediat după ce viața se scurse din el, își pierdu tonicitatea bizară care păruse să îl țină în picioare în timpul luptei. ― Dumnezeule, ce-a fost asta? întrebă Abatele într-un târziu. Gâfâind, Rim îi întoarse întrebarea. ― Tu mă întrebi pe mine? Spune-mi mai bine ce i-ai injectat. Indiferent ce-a fost în seringa aceea, e evident că i-a provocat starea asta supraomenească. ― Mi s-a

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
lor, quinții întîlniseră un adversar pe măsură. Fusese un accident și ieșise învingător, dar faptul că o ființă umană reușise să se miște la fel de repede ca ei trebuia să ajungă imediat la cunoștința celorlalți. Iar o logică elementară spunea că Abatele era ultimul om din Univers care ar fi trebuit să cunoască secretul ăsta. ― Sfinția Ta, vorbesc fără ascunzișuri. Având în vedere ceea ce s-a petrecut în camera asta, ar trebui ca numai unul din noi să iasă viu. Iar dacă

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
dinainte de Ultima Confruntare. E o unealtă atât de primitivă, încît nici nu a mai fost folosită după inventarea sondelor psi... ― E înspăimîntător, spuse Rim încetișor. Ți-a smuls secretul Alambicului... ― Noroc că nu era nici un secret de aflat, pufni supărat Abatele. ― N-aș zice... Pentru mine, unul, e evident că acolo începe însămînțarea planetelor și, o dată ce voi fi aflat cum anume funcționează Alambicul ăla, voi putea pleca, scutindu-vă pe toți de-o grijă. Agitat, Abatele veni până în fața quintului. ― Chiar

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
secret de aflat, pufni supărat Abatele. ― N-aș zice... Pentru mine, unul, e evident că acolo începe însămînțarea planetelor și, o dată ce voi fi aflat cum anume funcționează Alambicul ăla, voi putea pleca, scutindu-vă pe toți de-o grijă. Agitat, Abatele veni până în fața quintului. ― Chiar crezi că mai contează? Nu-ți dai seama că doar cu câteva minute în urmă am avut amândoi confirmarea faptului că asupra întregului nostru Univers se va dezlănțui o furtună din care nici Abația, și

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Aloim? Era ea oare o plăsmuirea Domnului Dumnezeului nostru? ― Am fost educat să fiu un om al prezentului, îmi țin cuvântul dat și îmi fac datoria față de împărat. Ăsta sunt eu. Nu văd pericolul de care vorbești, zise calm Rim. Abatele se întoarse cu spatele. ― Iar zeții ăia de care a pomenit? Sunt extratereștri? Rim fu din nou tentat să scoată lama de accun. Se opri însă, știind că, dacă I-ar fi omorât pe Abate chiar atunci, furtuna care doar

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
care vorbești, zise calm Rim. Abatele se întoarse cu spatele. ― Iar zeții ăia de care a pomenit? Sunt extratereștri? Rim fu din nou tentat să scoată lama de accun. Se opri însă, știind că, dacă I-ar fi omorât pe Abate chiar atunci, furtuna care doar părea să bântuie mințile bătrânului ar fi început cu siguranță. ― Nu știu despre ce vorbești. ― Ba știi. Sunt ființe cu șase picioare, destul de inteligente pentru a construi edificii impresionante și lanuri... Abatele tăcu preț de

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
fi omorât pe Abate chiar atunci, furtuna care doar părea să bântuie mințile bătrânului ar fi început cu siguranță. ― Nu știu despre ce vorbești. ― Ba știi. Sunt ființe cu șase picioare, destul de inteligente pentru a construi edificii impresionante și lanuri... Abatele tăcu preț de câteva secunde, apoi își duse mâna la gură. ― Vreți să ne înlocuiți clonele! Da, asta e! îți mulțumesc, Doamne, că m-ai luminat. Bella vrea să înlocuiască clonele cu niște animale. Dumnezeule, asta e nemărginirea de care

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ne înlocuiți clonele! Da, asta e! îți mulțumesc, Doamne, că m-ai luminat. Bella vrea să înlocuiască clonele cu niște animale. Dumnezeule, asta e nemărginirea de care Te-ai temut încă de când Adam cel nemernic a păcătuit prima dată! zise Abatele căzând în genunchi. Fără a spune nimic, Rim trânti pentru a doua oară ușa de la cabinetul Abatelui. Din neatenție, călcase în balta de sânge care se scursese din rana lui Aloim. Contemplând urmele însîngerate care ieșeau din camera în care

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
clonele cu niște animale. Dumnezeule, asta e nemărginirea de care Te-ai temut încă de când Adam cel nemernic a păcătuit prima dată! zise Abatele căzând în genunchi. Fără a spune nimic, Rim trânti pentru a doua oară ușa de la cabinetul Abatelui. Din neatenție, călcase în balta de sânge care se scursese din rana lui Aloim. Contemplând urmele însîngerate care ieșeau din camera în care se afla, Abatele găsi că imaginea aceea putea ilustra însăși menirea Abației, reunind păcatul, crima, dar și

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
genunchi. Fără a spune nimic, Rim trânti pentru a doua oară ușa de la cabinetul Abatelui. Din neatenție, călcase în balta de sânge care se scursese din rana lui Aloim. Contemplând urmele însîngerate care ieșeau din camera în care se afla, Abatele găsi că imaginea aceea putea ilustra însăși menirea Abației, reunind păcatul, crima, dar și credința care le va birui pe amândouă. Își chemă gărzile, care priviră stupefiate la trupul lui Aloim. ― A încercat să mă omoare, spuse Radoslav simplu, răspunzând

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
de ales. Nu putea lăsa pe planetă cea mai mare bogăție a Universului. Nu conta cât austral pusese deja deoparte. Ceea ce mai rămăsese acolo era o cantitate pur și simplu mult prea mare pentru ca el să o abandoneze. 40. Ochii Abatelui se opriră asupra ferestrei deschise. Aerul răcoros al nopții de toamnă târzie se amesteca într-o prospețime minunată cu fumul aromat al candelelor din capela micuță care îi servea drept lăcaș personal de rugăciune. Cerul era surprinzător de senin, așa cum

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
parte a vieții într-o vreme în care adevărata sa vocație, cea de fanatic religios, nu impunea atâta violență câtă și-ar fi dorit. Pertus era indiferent, la fel cum își impunea să fie ori de câte ori trebuia să se afle prin preajma Abatelui. Nici acum nu înțelegea de ce Radoslav îi fusese preferat pentru a conduce Abația. Ura pe care i-o purtase de multă vreme se transformase de-a lungul anilor într-un fel de dispreț pe care și-l exterioriza afișând masca

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
pățiseră sute de operatori înaintea lui, jertfindu-și viața pentru a asigura discreția care trebuia să domnească în jurul lucrării ultime a lui Dumnezeu. ― Slăvit fie numele tău, Sfinte Augustine. Venim iarăși să ne adăpăm la izvorul înțelepciunii tale, spuse deodată Abatele. ― Venim, răspunseră cei trei. ― Dă-ne nouă, încă o dată, măsura sfințeniei tale și fă ca din Alambicul pe care ni l-ai lăsat să apară un alt Mesia, pentru o altă lume, un nou conducător, pentru o altă legiune a

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ne și puterea de a străbate genunea pentru a ne împlini menirea, ca să-l salvăm pe Domnul Dumnezeul nostru de propria-I nemărginire. ― Să-l salvăm, veni răspunsul celorlalți, încheind invocarea grației divine. Ritualul acela scurt îl bine dispuse pe Abate care, întor-cîndu-se spre ceilalți, zise scurt: ― Mare prostie... ― Ce anume? întrebă nesigur Kalator. ― Cântecul ăsta. Nu înseamnă nimic. E doar un ritual. ― Pe care ordinul nostru, cel care te-a pus în fruntea lui, îl păstrează de cincizeci și nouă

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]