5,899 matches
-
el este și cel care are la activ cele mai multe ratări ale loviturilor libere. Ține minte că există oameni care ratează renunțînd și oameni care perseverează făcînd greșeli! Cel mai important lucru nu este să eviți greșelile, ci să nu te abați din drumul ales de tine. Ceilalți pot cel mult să te întîrzie, doar tu singur te poți opri definitiv. CHIAR VREI SĂ FII INDEPENDENT FINANCIAR? Pentru a da un răspuns la această întrebare, să vedem mai întîi care sînt șansele
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
adormise. Dorița luă hotărârea să ocolească un pic și să intre cu Va prin spatele casei lor, prin Hotar, cu un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate și să-i arate copilului oarece gâze, flori, fluturi, spre a-i abate mai lesne atenția În cazul În care acesta s-ar trezi, eventualitate care o speria cumplit. Norocul nu a ocolit-o și Va a rămas sechestrat În imperiul lui Moș Ene până În târziul nopții. Va, această prescurtare fortuită de posibilitățile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tatălui său În care avea totală Încredere, și luă În derâdere Întâmplarea, cu vârful unui vreasc Îndepărtă fără brutalitate cei doi pui de șarpe, verzi, ce se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții pădurii, ce-și duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și bogăția trilurilor cântate de bogatul neam păsăresc. Copilul privea În direcția
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
calvar și toți au tăcut pînă au dat de asfalt. Eu zic că a fost un semn ceresc... A apărut soarele, ceea ce înseamnă... Tacă-ți fleoanca, se rățoiește EL. Dispute electorale O vreme chinuitoare, cu vînt, lapoviță și frig se abătuse asupra Iașilor și oamenii, zgribuliți și încruntați, grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să duhnească îngrozitor. Nenorocitul spre care se abătuse acest inconvenient era Gheorghe Zamfir, vecinul, a cărui casă era situată la nici zece metri de balta infectă. Deoarece vîntul bătea dinspre vest spre est și cum Vasilică avea casa la vreo 70 m de drum, în gospodăria sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acum am acest crez. Deși... Asist, butonînd televizorul în căutarea unui program care merită atenție, la niște spectacole care mă împing, fără glumă, spre sinucidere. Într-o emisiune, care își propune să scoată în evidență catastrofala incultură care s-a abătut ca un cancer imbatabil spre tineretul nostru, o armată de fete blonde (unele chiar frumușele) se întrec în a spune cele mai gogonate tîmpenii. Un bărbat răspunde cît de cît corect la niște întrebări pentru nivelul unui cîine sau delfin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
3 și-i cocea starețul direct pe jar. Părintele Visarion tăia chitanțe pe Dumnezeu. Ava Ioan îl revendica doar la proscomidie. Era prea smerit să oprească și pentru sine un litru de Dumnezeu roșu. Riguros părinte era ava, nu se abătea nicio litera de la canoanele anthonite. Pregătea Sfintele Taine meticulos, cu grijă, cu băgare de seamă, precum un farmacist medicamente pentru furnici. Călugării, oameni de toată spița, făceau nevoință, post, rugăciune, supușenie. Jupânul era Dumnezeu, cuvântul părintelui stareț bilet de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era cîștigul, le-am spus celorlalți că nu mai am lemne; și din pricina aceasta s-au supărat pe mine cu toții nespus de rău, mai cu deosebire Batista, care o socotește și pe aceasta drept una din nenorocirile ce s-au abătut peste Prato. După ce ies din pădure mă abat pe la un izvor, iar de aici mă duc într-un loc al meu unde am întins plase și țivlitoare de prins păsări; am cu mine o carte, un Dante, un Petrarca, sau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai am lemne; și din pricina aceasta s-au supărat pe mine cu toții nespus de rău, mai cu deosebire Batista, care o socotește și pe aceasta drept una din nenorocirile ce s-au abătut peste Prato. După ce ies din pădure mă abat pe la un izvor, iar de aici mă duc într-un loc al meu unde am întins plase și țivlitoare de prins păsări; am cu mine o carte, un Dante, un Petrarca, sau unul din poeții aceștia mai mici, ca Tibul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceștia mai mici, ca Tibul, Ovidiu și alții; citesc despre patimile lor de dragoste, și iubirile acestea îmi aduc aminte despre ale mele; astfel prins în gînduri plăcute, îmi petrec o bucată de vreme. Ies apoi în drum și mă abat pe la han; aici stau la taifas cu cei care sînt în trecere, le cer vești de prin locurile lor, ascult lucruri felurite și-mi însemn în minte mulțime de gusturi și tot felul de ciudățenii omenești. Și iată că vine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și împrejurările se schimbă, el este înfrînt pentru că nu-și schimbă modul de a acționa. Nu există totuși nici un om, oricît de înțelept ar fi, care să știe să se conformeze acestor lucruri; atît pentru că nimeni nu poate să se abată de la conduita la care firea lui îl îndeamnă, cît și pentru că acela care a izbutit întotdeauna în acțiunile lui, urmînd o cale anumită, nu va putea să se hotărască de a renunța la ea. Prin urmare, omul grijuliu la ceea ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nesigur, iar urmările sînt atît de dezastruoase pentru o țară, că principii nu vor putea reflecta niciodată îndeajuns înainte de a se angaja în el. Violențele pe care trupele le comit într-o țară dușmană sînt nimic în comparație cu nenorocirile care se abat în mod direct asupra statelor principilor care intră în război; a duce un război este un act atît de grav și de o așa mare importanță, încît este uimitoare ușurința cu care atîția regi au luat această hotărîre. Sînt convins
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru a feri de eșecuri pe principe și pe toți aceia dispuși să-l urmeze în demonstrația lui. Este interesant cum această citire a faptelor istoriei se sprijină deopotrivă pe "înțelepciunea veche", condensată în maxime ("oamenii sînt îndurerați de răul abătut asupră-le, dar se leapădă de bine" 1,37), verificată în timp ("De fiecare dată cînd oamenii nu au a se bate dintr-o necesitate, ei se bat din ambiție. Această pasiune este atît de puternică, încît nu-i părăsește
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o strălucire a ei și ți abătea privirea Într-acolo oriunde te-ai fi aflat În Încăpere. Mă mir cum de nu o văzuse taică-meu. O răsfoiam ori de cîte ori bătrînul Weisz mă lăsa s-o fac. Țin minte cîteva imagini: niște bărbați Îmbrăcați În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe Crasna, cînd stătea ăla cu o sită mare În susul rîului și nu-i lăsa pe bieții oameni să prindă nici măcar porcușori, le fura toți peștii, iar dacă ei se mutau mai sus, spurcatul urca și mai spre izvoare și abătea șuvoiul numai spre el. Ba-l zărise și-n altă noapte, cînd dormea ea pe prispă, cărînd necuratu-n spate o sarcină de lemne cît o șură și purtînd-o ușor ca pe o straiță de grîu... Bine, bine, dar pe Fecioara
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șvabi, iar minoritarii de obîrșie indică au simțit că sînt fie țigani, fie rromi, nu Înțeleg de ce japonezul nu și-a promovat și el condiția de nipon!... După Înțelepciunea recensămîntului, putea s-o facă liniștit și cu deplin succes. Îl abătuseră În localitate ochii albaștri ai unei blonde care, În felul acesta, din Kaldwasser, devenise Mikimoto. Băiatul ăsta de la soare-răsare produsese o oarecare tulburare În statistici, determinînd activarea unei noi rubrici la apartenența religioasă. În același recensămînt, pe lîngă cetățenii romano-catolici
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mulțumise a cutreiera ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mîngîie. Să-l Îngădui pe moșu’ Ioan că era beteag, iaca, se dusese drept la spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia din familie asupra căruia se abătuse vreo neputință. Auzi acolo, eu neputincios?!... Am retezat discuția și cu ei, cu toate că se sileau să mă consoleze. Și cine să mă fi ținut pe mine În Pișcari, moșu’ Ioan cu felul lui necruțător de a fi?... Sau poate alte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acasă lîngă ai lui, ai mei se despărțeau definitiv de ținutul Sătmarului. Mă sileau și pe mine Într-un fel să mă desprind de acele locuri, fiindcă era de presupus că numai evenimente deosebite și interese aparte mă vor mai abate pe acolo. Unchii, mătușile și verii nu aveau șansa de a forma un magnet suficient de puternic. Rămînea fără-ndoială astrul de lumină al copilăriei. Numai că acela, urmîndu-mă pretutindeni, se cufun da sau urca la suprafață din adîncul meu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
începe să povestească: fusese stearpă vreme de treizeci de ani; după îndelungi rugăciuni, Domnul se îndură și-i dărui un fiu, pe care-l crescu și-l educă până se făcu mare, bun de însurat. În noaptea nunții însă se abătu nenorocirea: fiul muri în camera conjugală. Atunci, de durere, ea își luă lumea-n cap și fugi în pustie (adică în câmpul unde se afla și Ezdra). Ezdra se revoltă: cum își îngăduie această femeie să ajungă într-un asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vrut să povestească un pasaj destul de lunecos din traducerea Legii, mintea i-a fost zdruncinată mai bine de treizeci de zile; și că într-un moment de potolire l-a rugat pe Dumnezeu să-i dezvăluie pricina nenorocirii care se abătuse asupră-i. 315 Iar după ce, printr-un vis, i se arătă că pricina era faptul de a fi dorit, în chip necugetat, să aducă înaintea oamenilor simpli șcuvintele dumnezeieștiț, el se astâmpără și astfel își redobândi sănătatea șmințiiț. 316 „Am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
comunist instaurase o atmosferă irespirabilă și sângeroasă. Stăniloae, rector al Academiei de Teologie din Sibiu și redactor-șef al ziarului ortodox Telegraful român, a fost obligat de guvernul Groza să părăsească aceste două funcții. Înainte însă, o teribilă tragedie se abătuse asupra familiei sale: fiica cea mare, Mioara, în vârstă de paisprezece ani, a murit în 1945, după o boală îndelungată. Era cel de-a doilea doliu în familie, pentru că un alt copil, Dumitru, geamănul Mioarei, murise la naștere. Astfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iar ceilalți sunt făcuți să-i servească pe cei vrednici, cu stare... că numai proștii și nevrednicii sunt săraci. Plecam mai departe, și ne scuturam sandalele până și de praful celor nevrednici, dar te-am văzut afară și ne-am abătut din drum... Ne-am spus: cine știe, poate măcar aici stă un om al Lui Dumnezeu, adică un om vrednic cu adevărat... Când am intrat, am dorit pace acestei case și pacea Lui Iisus a rămas aici, în casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu față bucălată, scund, și cu „balalaica” la piept. ― Era sigur pe el, fără Îndoială - a ieșit și Nicu din tăcere, dominat de tensiunea momentului. ― „Al nostru ești, „prietene”, mi-am zis! În timp ce eu mergeam spre el tușind, ca să-i abat atenția, Păpădie a făcut un mic ocol, pentru a i pica În spate. Trebuia să-l prindem fără să-l lovim În cap... Aveam nevoie de informații imediate. Rusul, grijuliu auzindu-mi tusea, m-a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Exprimarea adevărului nu Înseamnă luare În zeflemea. ― Trebuie să te Întorci, pentru a răspunde Întrebărilor care nu sufăr amânare - i s-a adresat profesorului. ― Se pare că n-ați observat, dar eu vă apelez cu dumneavoastră - a căutat să-i abată gândul securistului. ― N-am Înțeles ce ai vrut să spui. ― Am Încercat să vă sugerez că nu admit să fiu tutuit. Se pare Însă că În capul dumneavoastră nu Încap exprimările subțiri, ci doar grosolăniile. Și dacă n-ați știut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]