3,115 matches
-
au intersectat permanent cu marile aspirații ale limbajului și cu imprevizibilele trasee ale imaginarului, Constantin Baciu a apărut și s-a retras din lume cu discreția și cu delicatețea unei făpturi angelice. Mult prea încărcat de tensiuni interioare și de abisuri camuflate pentru a fi doar un grafician, dar și mult prea pătruns de importanța majoră a picturii și prea exigent cu sine pentru a se socoti, explicit, un pictor, el s-a așezat, pe nesimțite, la granița dintre limbaje, dintre
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
pînă la calofilia extrem-orientală, oscilînd între gestul abstract și elogiul șoptit adus unei umanități plasmatice, abia prelinsă ea însăși din neantul imaculat al colii de hîrtie, jubilînd ludic în spațiile unei imaginații diafane și paradisiace sau scufundîndu-se, aproape sinucigaș, în abisurile unei nopți în care lumina pîlpîie la limita dintre captivitate și răzvrătire, artistul dezvăluie resurse enorme de comunicare și tot atîtea provocări pentru privitorul care nu-l vizitează în grabă. Constantin Baciu desenează fără să gesticuleze, pictează fără să facă
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
Nicolae Manolescu Publicăm în numărul de față al revistei noastre câteva pagini din Abisul luminat, cartea de memorii la care Nicolae Balotă lucrează de ani buni si din care autorul ne-a încredințat în trecut si alte fragmente. Debutul în materie, Nicolae Balotă l-a făcut cu Caietul albastru( 1998), cuprinzând note zilnice din
Nicolae Balotă, memorialist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6523_a_7848]
-
Întreg se înfățișează ca un nucleu iradiant al lirismului ce nu mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne, între sămînța arborelui / și sămînța din fructul lui / cercul se închide" (și-o clipă, într-
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
Jurnalul unui an prost intră, așa cum era firesc, după ele, în „Raftul Denisei” colecția care și-a făcut datoria de a ne familiariza cu opera fascinantă, dar deloc facilă a acestui scriitor. Ei nu se întâlnesc pentru prima oară cu abisurile bestialității umane, cu teribilele suferințe, înjosiri și simțăminte de vinovăție evocate aluziv, oblic - ceea ce le face și mai insuportabile - de către neînduplecatul prooroc al damnațiunii contemporane. Au putut să-și dea seama că autorul sud-african nu recondiționează formule uzitate anterior de
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
el n-ar presimți la timp, scenariul inițial ar rămâne, poate, neschimbat. Astfel de epifanii îi sunt la îndemână lui Andrei Cornea, cititor la rândul lui (dar ce cititor!) al lui Platon și al Bibliei. Frumoasă e și punerea în abis a parabolei fiului mereu rătăcitor. Și aici, înțelegerea depinde tot de o presupunere, doar că aceasta rămâne în penumbră. De la bun început numele Fiului, ca și cel al Tătălui, sunt scrise cu majusculă. Ceea ce, repet, dă de bănuit. Dar nu
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
Andrei Moisoiu (Google) Abis Studio va lansa, pe 1 noiembrie, cel mai nou lungmetraj semnat de regizorul Alexandru Maftei, Domnișoara Christina. Filmul, o adaptare a nuvelei fantastice scrise de Mircea Eliade, va avea premieră de gală chiar în seara de Halloween, scrie Ziarul Metropolis
Domnișoara Christina, filmul de groază în care joacă Maia Morgenstern by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63151_a_64476]
-
Discursul hamletian al lui Ivan lunecă spre un anarhism carnavalesc, de extracție pur karamazoviană, stigmatul căruia este, fără îndoială, setea de viață, tinerețea care va „învinge totul, orice dezamă- gire, orice dezgust pentru viață”. Oricât de profunde s-ar arăta abisurile disperate ale dezgustului și dezamăgirii, pe urmele reavăne ale subteranistului, simțind în urma sa, aproape, respirația îndrăgostită a ultimului Rodion Raskolnikov, cel ce abia redescoperă viața vie, Ivan se întreabă dacă, adunate laolaltă, tristețile, dezamăgirile, haosul, disperarea, limitele, ar fi în
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
frustrare”, lectura intensivă și participativă sunt doar câteva simptome ale cititorului român în stare de urgență interioară. Corect interpretate, aceste „complexe” aruncă o lumină nouă asupra temelor recurente ale epocii. Cel mai subtil fragment al cărții se oprește însă asupra abisului tot mai evident dintre comandamentele Partidului și dorințele intime ale scriitorului. Atât de reprimat e acesta din urmă, insistă Sanda Cordoș într-o metaforă pe cât de frumoasă pe atât de amară, încât i se interzice însuși „dreptul la nefericire”. Autoarea
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
gândire sunt strict interzise. Ba mai mult, aș spune că literatura critică a realismului socialist este în întregime teoretică, întrucât și-a inventat, propriu-zis, un limbaj de grad secund, o serie nesfârșită de pseudoconcepte, de metode-fantomă - lianturi care să cârpească abisul dintre ideologia totalitară și literatură.” Cartea Constantinei Raveca Buleu reconstituie un desen de adâncime, ieșind din hotarele literaturii, dar rămânând în sfera culturii: „Am interpretat secolul al XIX-lea ca pe o placă turnantă înspre articularea modernismului european major, care
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
în prințesă: „Shall I be Her?”. Întrebarea e retorică, Marilyn-actrița iese la iveală cu acea gesticulație care a făcut-o celebră în filme și care stârnește extazul publicului improvizat. Marilyn o joacă pe Marilyn. Mi se pare o punere în abis a întregului film. La fel în colegiul de la Eton, actrița își găsește tonul potrivit și replica inteligentă care o face remarcabilă și la întâlnirea cu presa. Ceea ce posedă Marilyn și ceea ce se străduiește să confere personajului său Michelle Williams nu
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
n-are nici ironie acidă, nici inteligență de bătaie scurtă. De aceea, ratat ca roman cu problematici grave, Superhero nu poate fi valorizat nici la capitolul „proză de consum”. Din el rămâne, împotriva voinței autorului, doar o tristă punere în abis a propriului eșec ca prozator. S-ar prea putea ca, ipostaziat în lector, Ciprian Măceșaru să-și cunoască mai bine decât oricine deficitele actuale, de vreme ce pune în gura nefericitului personaj mecanisme folosite de el însuși: „Copiam mereu fragmente din autori
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
undeva în perimetrul columnei înălțate pentru a consemna 50 de ani de la formarea URSS! Nu, aici nu e nicio diversiune retro-politică, ci doar strângerea la lingurică produsă de cutezanța de a încerca să te apleci puțin peste parapet, ca să vezi abisul ce se cască. Deloc prevederi speciale de siguranță, ci doar simple tăblii cu rugămintea să nu urci pe parapet, pentru că e periculos, e... abis și - s-a zis! Iar după cina de la cafeneaua La Bohème - o promenadă à pied (odată ce
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
la lingurică produsă de cutezanța de a încerca să te apleci puțin peste parapet, ca să vezi abisul ce se cască. Deloc prevederi speciale de siguranță, ci doar simple tăblii cu rugămintea să nu urci pe parapet, pentru că e periculos, e... abis și - s-a zis! Iar după cina de la cafeneaua La Bohème - o promenadă à pied (odată ce suntem între însemne și accente franțuzești) pe Strada de Nord, pietonală, spre centrul cu joc de ape, lumini, culori și blițuri. În avionul ce
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
reluat formula într-o carte despre poetul Florilor răului și i-a dat un sens opus. „Există, scrie Calasso, un val Baudelaire care traversează tot secolul XIX. Se formează înaintea poetului și se propagă dincolo de toate obstacolele. Printre creste și abisuri ale valului, îi recunoaștem pe Chateabriand, Stendhal, Ingres, Delacroix, Sainte-Beuve, Nietzsche, Flaubert, Manet, Degas, Rimbaud, Lautréamont, Mallarmé, Laforgue, Proust și alții, atinși sau înecați de acest val”. Se poate susține că eseistul italian a transformat porecla poetului în renume. Nebunia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
lună. Dacă spun că are o intuiție scenică reglată fin, nu surprind pe nimeni. Dacă aș continua zicînd că structura lui este, pînă în măduvă, a unui artist de calibru pentru care cuvîntul naște lumi și linii, stări și desene, abisuri și înălțări ale ființei?... Pînă la urmă, sînt în visul meu! Iar Horațiu face parte din el. Voi spune, de aceea, ce înseamnă Mălăele pentru mine. Voi fi, pînă la ivirea zorilor, Șeherezada. Voi înșira cîteva povești - mărgele pe care
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
care privesc traducerea ca „funcție nucleară a limbajului”. Un rol de prim plan îl joacă aici Borges, cel care a schițat direcția unei veritabile „traductosofii”, de unde derivă o viziune a întregii literaturi ca ansamblu al unor voci izvorâte dintr-un abis, acordate până la ștergerea eului propriu, individual, spre a lăsa locul Glasului generic: „voce plurală” neobosită, el reînnoiește la infinit tentativa de a traduce prin cuvânt arhetipurile experienței umane. Demonstrația întregului volum constă tocmai în revelarea modului în care funcționează, în
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
ură, moarte, ruină) dobîndesc un halou vitalist: „Urăsc poezia și-mi doresc totodată/ moartea fierbinte de a trăi,/ spune trupul meu ca o biserică în ruină.// Și se-nclina precum turnul din Pisa/ către fratele său, pămîntul” (Stare). În marginea abisului, se înscriu secvențe orgiastice: „Viața mea e un dezmăț/ iar eu sînt animal sau plantă/ sînt la cheremul unui vînt/ și-al sufletului de bacantă” (Deznodămînt). Poetul nu șovăie a descinde în instinctualitate, în condiția ferină pentru a-și clama
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
în aproape fiecare din scrierile lui Monciu-Sudinski un aer de Nep, de îndrăcire jucăușă, primejdioasă și fascinantă, atât de bine cunoscută din prozele lui Ilf și Petrov. Toate acestea sunt ingenios transpuse în realitățile unei Românii halucinate de propriul său abis ideologico-psihologic, de triumful unei mentalități hrănite din prostia pură și din expresivitatea neantului mintal - blestem compact și irecuperabil. Critica românească nu s-a grăbit să analizeze cărțile acestui autor căzut parcă de pe altă planetă. Chiar și sintezele dedicate postmodernismului românesc
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
o mulțime de probleme din noi. După cîteva luni, am fost la Brașov. Spectacolul lui Claudiu Goga cu Absint, după textul polonezei Magda Fertacz, m-a atins profund. M-a tulburat pentru că în două ore am parcurs distanțe imense între abis și zbor, între viață și moarte, între esențial și derizoriu. Pentru că nu am avut „Solidaritea” și asta nu se va recupera niciodată. Pentru că în scriitura românească nu există atenție față de formele trecutului, față de schisma produsă în 1989 în fiecare dintre
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
și, parțial, Fetița lui Mihai Zamfir. Personajul unui Radu Petrescu se autodemolează susceptiv, dar cu o patimă mai domolită, abulică, plutitoare, ca la Ion Vinea sau Gib Mihăescu. O variantă ar fi susceptiv-conceptivii. Vezi, la Ana Blandiana, multipla punere în abis sub bănuiala existenței unei ficțiuni cosmice, a unui „complot universal”. Se trimite la structura labirintică a lumii, dar și, mai ales, la iluzoria ruptură dintre a fi și a privi. Condiția de martor nu este și nu poate fi absolută
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
din înaltul cerurilor, mîna îndurătoare a Celui-preaputernic aprinse milioanele sale de stele și, cu lumina lor strălucitoare, călăuzea, pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a pămîntului... Susurul domol, prelung și nehotărît al tăcerii mute se ridica peste abisuri, ca o cîntare fermecată de leagăn, și lumile dormeau duse pe brațe imense de întunerec... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină a sfîrșitului de iuliu, și, prin rariștea neagră
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
funcționarilor, abuzurile administrațiunei etc. etc... Citindu-l, ai crede că vorbește un Catona, că auzi pe un Socrate, că vezi pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru, el însuși e înoroiat în vițiuri, e scăldat în corupțiune, e înecat în abisuri!”ii După care remarcă filozofic că publicistul pretinde altora să fie buni, fără ca să i se pretindă și lui același lucru. Ce-i drept, la oamenii simpli, fără studii, titlul de gazetar impune, iar gazetele sunt noile „evanghelii”, care, chiar
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
relevă cea de-a doua cădere. Dincolo de faptul că suma promisă de fostul iubit în schimbul tăcerii sugerează o culpă care ar fi trebuit împărțită, Paul a abandonat copilul său și al Matildei la un orfelinat. Un episod colateral deschide perspectiva abisului. Paul conduce o „fată” din șeptelul pe care-l deține unui client cu o reputație foarte rea, dar care plătește regal pentru a-și satisface „curiozitățile”. Avem poate imaginea în oglindă a ceea ce i s-a întâmplat chiar Matildei. Senzația
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
a lui Bogdan George Apetri, ne aflăm tot timpul în proximitatea ororii, nicio clipă însă ea nu stă la vedere și doar reconstituirea mentală ca și în Funigeii lui Cortazar, după care Michelangelo Antonioni a realizat Blow-up, ne proiectează în abis. Înainte de a fi fizică, violența este una psihologică. Reacția mamei este aproape animalică, îl bate pe acest mic proxenet care încearcă să-și mențină controlul psihologic asupra fiului ei. Instinctiv, iar gestul dovedește încă o dată intuiția regizorului, mama își așază
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]