1,474 matches
-
În modul specific al consumului nu mai există transcendență, nici măcar cea fetișistă a mărfii, nu mai există decât imanență față de ordinea semnelor"395 (s. a.). Baudrillard invocă în acest context simbolul "oglinzii", metaforă importantă a istoriei culturale, pe care îl vede abolit în modernitate și înlocuit cu simbolul "vitrinei". De altfel, este deja un loc comun "convenția" culturală care face să corespundă premodernității metafora oglinzii, modernității metafora lămpii, iar postmodernității metafora labirintului de oglinzi. Dacă oglinda este simbolul transcendenței, care imprimă creatorului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le transmit înlocuind chiar principiul de realitate. Dacă la început mass-media îndeplineau o funcție-oglindă asupra realității, în încercarea de a prezenta informații-xerox ale evenimentelor, acum, consideră filosoful francez, mass-media s-au constituit într-un veritabil domeniu al hiperrealității. Principiul referențialității abolindu-se, se poate chiar considera că denumirea de mass-media este greșită din moment ce nu mai există mediere între o realitate și alta, ci doar succesiuni de simulări. Astfel, hiperrealitatea este rezultatul medierii tehnologice a experienței, care încearcă să transforme în realitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trebuie să fie dominat, seriile industriale fiind replici exacte, produse prin procese de reproducere tehnică, de cele mai multe ori automate. În acest sens, ideea de diferență suferă o transformare importantă de la un stadiu la celălalt: "simulacrul de primul ordin nu a abolit niciodată diferența el presupune întotdeauna altercația sensibilă a simulacrului și a realului [...] Simulacrul de ordinul doi simplifică problema prin absorbția aparențelor sau prin lichidarea realului el construiește, în orice caz, o realitate fără imagine, fără ecou, fără oglindă, fără aparență
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
legea structurală a valorii"463. Simulacrul de ordinul al treilea este configurat din punct de vedere operațional, cibernetic, după modelul codului genetic. În acest stadiu, transcendența este complet anulată; mutațiile produse de dezvoltarea tehnică au făcut ca întreg sistemul să abolească mitul originii, dar și al referențialității, și deși acest proces pare unul nou, el este determinat de o întreagă istorie în care s-au succedat celelalte tipuri de simulacre. Sfârșitul mitului originii atrage după sine, consideră Baudrillard, atât sfârșitul contradicțiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai apropiate de adevărata stare a limbajului. De o manieră asemănătoare este apreciată și alegerea ordinii alfabetice de către Roland Barthes în Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit, alegere care are menirea de a distruge orice "tentație a sensului". Sensul nu este abolit prin haosul semnelor, ci prin introducerea unui simulacru radical ce se obține prin instituirea unei ordini perfect convenționale, cum ar fi cea dată de regulile jocului, ritual, ordonarea alfabetică etc. Din același motiv este criticată structura rizomatică ce aparține lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în cazul viziunii kierkegaardiene este prezentă o "seducție puternică", plină de sfidare și ironie, ce se desfășoară în strategii pasionale și parodii. Ambii gânditori privilegiază stadiul estetic în defavoarea celui etic: pentru Kierkegaard, faza estetică este aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce duce un război fără țintă"523. În acest context, subiectul devine o parte a unei rețele sau un simplu nex de informare, un alt ecran "conservat" într-o multitudine de terminale media. Astfel, distincția public privat pare a fi abolită, ambele fiind înlocuite și absorbite de către spațiul media. Seducția, dacă mai există, este doar operațională, transformată în fascinația perpetuă a modei, a publicității sau a televiziunii. Concepția lui Baudrillard privitoare la acest stadiu este foarte apropiată de aceea teoretizată de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pare că neuronii din aria inspiratorie sunt responsabili pentru ritmul de bază al ventilației, pe baza activității automate a acestui centru (descărcarea periodică de impulsuri cu caracteristici temporale prestabilite; descărcarea în rampă; fig. 78). Când toți stimulii aferenți cunoscuți sunt aboliți, acești neuroni descarcăr repetitiv potențiale de acțiune care vor avea ca efect impulsuri nervoase eferente către diafragm și alți mușchi inspiratori. Ritmul intrinsec al ariilor inspiratorii începe cu o perioadă de latență de câteva secunde în timpul căreia nu există nici o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
fiind foarte aproape de alveole. Curba stimul - răspuns a acestei constricții este neliniară; la valori apropiate de 100 mm Hg se observă modificări mici de rezistență vasculară, dar sub 70 mm Hg are loc o vasoconstricție marcată, fluxul sanguin fiind aproape abolit la pO2 foarte scăzută. Această vasoconstricție are drept scop direcționarea fluxului sanguin spre zonele pulmonare suficient de bine ventilate. Zonele hipoxice pot apare ca urmare a obstrucției bronșice. La altitudine mare are loc o vasoconstricție pulmonară generalizată conducând la o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
pare că neuronii din aria inspiratorie sunt responsabili pentru ritmul de bază al ventilației, pe baza activității automate a acestui centru (descărcarea periodică de impulsuri cu caracteristici temporale prestabilite; descărcarea în rampă; fig. 78). Când toți stimulii aferenți cunoscuți sunt aboliți, acești neuroni descarcăr repetitiv potențiale de acțiune care vor avea ca efect impulsuri nervoase eferente către diafragm și alți mușchi inspiratori. Ritmul intrinsec al ariilor inspiratorii începe cu o perioadă de latență de câteva secunde în timpul căreia nu există nici o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
fiind foarte aproape de alveole. Curba stimul - răspuns a acestei constricții este neliniară; la valori apropiate de 100 mm Hg se observă modificări mici de rezistență vasculară, dar sub 70 mm Hg are loc o vasoconstricție marcată, fluxul sanguin fiind aproape abolit la pO2 foarte scăzută. Această vasoconstricție are drept scop direcționarea fluxului sanguin spre zonele pulmonare suficient de bine ventilate. Zonele hipoxice pot apare ca urmare a obstrucției bronșice. La altitudine mare are loc o vasoconstricție pulmonară generalizată conducând la o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
pare că neuronii din aria inspiratorie sunt responsabili pentru ritmul de bază al ventilației, pe baza activității automate a acestui centru (descărcarea periodică de impulsuri cu caracteristici temporale prestabilite; descărcarea în rampă; fig. 78). Când toți stimulii aferenți cunoscuți sunt aboliți, acești neuroni descarcăr repetitiv potențiale de acțiune care vor avea ca efect impulsuri nervoase eferente către diafragm și alți mușchi inspiratori. Ritmul intrinsec al ariilor inspiratorii începe cu o perioadă de latență de câteva secunde în timpul căreia nu există nici o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
fiind foarte aproape de alveole. Curba stimul - răspuns a acestei constricții este neliniară; la valori apropiate de 100 mm Hg se observă modificări mici de rezistență vasculară, dar sub 70 mm Hg are loc o vasoconstricție marcată, fluxul sanguin fiind aproape abolit la pO2 foarte scăzută. Această vasoconstricție are drept scop direcționarea fluxului sanguin spre zonele pulmonare suficient de bine ventilate. Zonele hipoxice pot apare ca urmare a obstrucției bronșice. La altitudine mare are loc o vasoconstricție pulmonară generalizată conducând la o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de a crea o societate comunistă fără diviziuni între clase și deci lipsită de diviziunea modernă dintre stat și societatea civilă. În măsura în care școala japoneză marxistă de studii asupra societății civile a fost, în ultimă instanță, atrasă de visul de a aboli societatea civilă prin societatea civilă, ea a fost subminată de dependența profundă de metoda gramsciană, care pune accent pe importanța tactică a instituțiilor nestatale și necomerciale în lupta contra puterii exploatatoare a societății capitaliste. Forța și slăbiciunile concepției gramsciene merită
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
clar că sînt subestimați diferiții factori care demonstrează incapacitatea partidului politic de masă de a organiza și de a integra societatea civilă în rîndurile sale5, cum este subapreciat și potențialul totalitar al partidelor monopoliste, suspiciune generată de dorința de a aboli societatea civilă. Interesul strategic al lui Gramsci față de societatea civilă este în totalitate oportunist. El imaginează o societate a viitorului fără clase și trage o concluzie politică de aici, conform căreia societatea civilă este un aranjament temporar și istoric pe cale
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
oportunist. El imaginează o societate a viitorului fără clase și trage o concluzie politică de aici, conform căreia societatea civilă este un aranjament temporar și istoric pe cale de dispariție. Strategia politică a lui Gramsci se bazează pe visul de a aboli societatea civilă cu ajutorul societății civile. Cu toate că aceste probleme sînt recunoscute pe scară largă, afirmațiile gramsciene "sublimate" apar clar în unele domenii ale științelor umaniste contemporane. Unul din aceste cazuri este acela al separării analitice nefericite a domeniului nestatal între economie
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
periculoasă într-o lume fără divizare și conflict, cu dezgustul pentru politic, cu urmărirea autenticității actorilor și a recunoașterii reciproce a Adevărului și cu iluzia că instituțiile de stat bazate pe reprezentanți, purtători de cuvînt, delegați și mandatari vor fi abolite. Aceste sentimente "civice" susțin popularitatea mondială a limbajului societății civile. Popularitatea sa se susține la rîndul ei pe remarcabila pierdere de energie și chiar totala epuizare în momentul de față a viziunii statului teritorial ca purtător al unui proiect etic
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
administrarea problemelor unei națiuni?" se întreba el, și tot el răspundea: Nu este nimic mai mult. Suveranitatea, ca problemă de drept, aparține doar națiunii și nu unui anumit individ; iar națiunea are întotdeauna dreptul inerent și de netăgăduit de a aboli orice formă de guvernămînt pe care o consideră neconvenabilă și de a instaura una care să corespundă cu interesele, dispoziția și fericirea sa"8. *** Teza lui Paine, după care națiunea și guvernarea teritorială ar trebui să constituie o unitate indivizibilă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
și indivizibil". Motto-ul Vechiului Regim, "un rege, o credință, o lege", a fost înlocuit cu "națiunea, legea, regele". De atunci, națiunea a făcut legea, iar regele avea răspunderea de a o pune în aplicare. Iar cînd monarhia a fost abolită în 1792, națiunea a devenit sursa titulară a suveranității. "Trăiască națiunea!", strigau soldații francezi o lună mai tîrziu, la Valmy, în timp ce se aruncau în lupta împotriva armatei prusace. Tot ce fusese regal devenise național. Națiunea avea chiar și propria sa
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
înfrîngerii și ai invaziei. Supuși cu totul, pe de altă parte, unei autorități din afara suveranității naționale, agenți ai unei puteri superstatale, de dimensiuni universale, ei constituie un permanent pericol pentru securitatea și independența patriei. "Ori iezuitismul, scrie Michelet, trebuie să abolească Franța, ori Franța trebuie să abolească iezuitismul..." Dar aceleași teme se vor regăsi amplificate peste măsură cîteva zeci de ani mai tîrziu, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, în imensa literatură de denunțare "a complotului iudeomasonic". Evrei și francmasoni vor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
totul, pe de altă parte, unei autorități din afara suveranității naționale, agenți ai unei puteri superstatale, de dimensiuni universale, ei constituie un permanent pericol pentru securitatea și independența patriei. "Ori iezuitismul, scrie Michelet, trebuie să abolească Franța, ori Franța trebuie să abolească iezuitismul..." Dar aceleași teme se vor regăsi amplificate peste măsură cîteva zeci de ani mai tîrziu, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, în imensa literatură de denunțare "a complotului iudeomasonic". Evrei și francmasoni vor reprezenta, la rîndul lor, "partidul străinătății
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în mod obiectiv stabilite, și viziunea pe care ne-o oferă textele mitologice. În raport cu realitatea, nu e vorba, într-adevăr, doar de o amplificare, de distorsiune sub efectul unei exagerări polemice. E vorba de o veritabilă mutație: contextul cronologic este abolit, ceea ce este relativ în situații și evenimente este uitat; din substratul istoric nu mai rămîn decît cîteva fragmente ale unor amintiri trăite, deteriorate și trecute în transcendent de către vis. De pildă, ceea ce face Barruel asimilînd masoneria dictaturii iacobine este contrazis
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pagină a publicației, autorul editorialului dorește să recunoască neajunsurile acelui trecut rural, cititorul fiind îndemnat să-i caute urmele și să-i înțeleagă lecția, neajunsurile sînt analfabetismul, sărăcia, boala și moartea. "Totuși, se continuă în text, se pune problema să abolim de-acum înainte abuzurile unui secol industrial, sursele noului comportament trebuie, inevitabil, căutate în afara civilizației fierului și cărbunelui." Urmează o lungă evocare, pe jumătate duioasă, pe jumătate lirică, a "valorilor de altădată", a "vechii înțelepciuni care se menține departe de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mentalitate, mitologie și ficțiune, susținând că "a imagina înseamnă să treci dincolo de marginile lumii și ale istoriei printr-un joc pluriform și univoc de simboluri, înseamnă să redescoperi plasticitatea și profunzimea lumilor visate, care ne vindecă de istorie, fără să abolească în mod magic finitudinea ontologică, întotdeauna gata să iasă la suprafață (...) Distorsiunea dintre real și ideal este tocmai această gaură neagră în care imaginația nu poate decât să proiecteze experiența incontrolabilă a visurilor sale lipsite de scop"121. În acest
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care le aveam la dispoziție tratau lucruri concrete, bine ancorate în realitatea fizică. Totul se putea explica și totul era explicat. În conformitate cu ,,politica înțeleaptă a part idu lui“ și cu ideologia marxistă, toate scrierile sau referirile la fapte inexplicabile erau abolite pentru că nu puteau fi reale. Marx, Engels și Lenin spuseseră foarte clar că tot ce nu poate fi explicat este șarlatanie și așa trebui a s ă rămână! În școală am învățat că alchimia, vrăjile, descântecele, iadul și raiul, religia
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]