8,856 matches
-
îl primea fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă își pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi? Zâmbi amuzat de parcă spusese o anecdotă. Ei, ce zici? Nu știu, îi răspunse iute Carmina, nu știu și continuă în gând: Niciodată nu am visat că o cerere în căsătorie poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
târziu, în noapte, când jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atârnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ideea ce devenise pentru ea presantă: cei doi viitori soți trebuiau să învețe ca să-și completeze studiile era păcat să rămână așa, neterminați, când minte, har Domnului, aveau destul de bună. Tatăl Carminei mângâia pisica aciuată pe canapea lângă el, părea absent. Încet, își ieșea din tihna potolită, prin ochii lui micșorați, vitregiți de gene, începeau să se filtreze culorile ticluite ale unor vise mai vechi. Trecând cu degetele peste blana sură a pisicii, el înainta pas cu pas, șovăielnic, spre marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea să-mi faci un ceai, îndrăzni el mai mult ca să-i încerce buna dispoziție și când o văzu că scormonește prin buzunarul capotului după chibrit, știu că se petrecuse ceva, că Sidonia pune la cale cine știe ce șotie, prea era absentă, prea se executase automat, fără comentarii chiar fără a cere în schimb alte și alte servicii. De îndată ce-l văzu pe Ovidiu plecat, Sidonia se echipă de urgență și se grăbi să-și găsească salvarea la coafor. Știa că iar începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apropiat de ecran. Din când în când exclama mirat de imprevizibilul naturii, memora cifre era încântat să afle atâtea taine, fără nici un chin, stând pe scaun în fața televizorului. Mama clipea nervos la fiecare observație exuberantă a lui, avea un aer absent, n-o prea interesau tainele naturii, de altfel nici nu prea credea sau nu înțelegea bine. În aproape 60 de ani de existență nu se petrecuse nici o minune, zi-noapte-iarnă-primăvara-vara-toamnă, atât și nimic mai mult, se sfârșea un an, începea altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atenție și nu i-a fost greu să descopere sursa. Fana o studia cu ochii larg deschiși, ciudat de umbriți, parcă plini de panică. Nu înțelegea ce se petrece. L-a privit pe Ovidiu, el, îmbătat de atmosferă, părea aproape absent., Și-a schimbat poziția picioarelor, și-a împreunat degetele, era conștientă de faptul că gesturile sale simple purtau în ele amprenta vinovăției. Era vinovată pentru un moment de absență. Dimitrie a plecat afară cu Ela să-i spargă alunele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți-ar aparține și sfârșești prin a nu-i mai înțelege într-o bună zi sensul, îl integrezi printre toate celelalte obiecte, ființe ce te înconjoară. Așa încât, din motive de tactică, chiar dacă, prin natura serviciului său Dimitrie e mai mult absent, nu ezit să pretextez uneori o indispoziție și să mă culc în camera Elei, chiar dacă împreună cu el aș dormi mult mai bine, îmi sacrific această plăcere de dragul jocului, îmi place să-l aud dimineața spunând că n-a dormit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei. Uneori, crede-mă, mă simt lovită, ea îl iubește mult mai mult pe Dimitrie, infinit mai mult decât mine. Sentimentele mele sunt minuscule în comparație cu ale ei. Dar ce să faci? Cu ea nu te poți lupta. Zâmbi puțin trist, absent, un zâmbet ce amintea de zâmbetul lui Ovidiu. Acum știu că soacră-mea mă boscorodește în gând, poate își închipuie că mă țin de prostii, nu are decât, nu mă interesează, știu că ea n-a fost de acord să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine pusă la punct în ziua aceea, măi, ce înseamnă, parcă presimțise de dimineață posibilitatea unei schimbări în viața ei, poate chiar presimțise. El o aștepta lângă holul de la ieșire, părea oarecum absent. Sidoniei îi plăcea să coboare împreună cu cineva scările largi ale tribunalului. Când se mai îndepărtă de clădire se întoarse și privi către una dintre ferestrele de la etaj. Bătea soarele în geamul acela de-ți lua ochii. Era amiază. Își înăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent dacă voiai sau nu voiai. Plecase în pripă de acasă, plecase înfrigurată de spaimă. Tuburile de deodorant, de cremă se loveau unele de celelalte în interiorul geamantanului, mai târziu, privind absentă pe fereastra vagonului, realiză că gestul ei nu însemna o fugă, ci o eliberare, trebuia să fie conștientă de asta și să acționeze ca atare. Datoria ei era să încerce să se smulgă din păienjenișul senzorial pe care și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șterge de zaț frecându-și palma una de alta. Doamne, Dumnezeule, va spune, n-aș fi crezut niciodată că se va întâmpla așa ceva. Își va strânge mâinile una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume să se întâmple? Și Sidonia, descoperită, tresărind în timpul jocului prea complicat al mușchilor faciali, o va privi printre riduri, două luminițe mici, umede, negre, iscoditoare. Va rămâne pe gânduri. N-avea de gând Carmina să depună reclamație? Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu mai rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei, privi strada, se foi de colo, colo, pe covor, ca un leu în cușcă, se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai zice un haaai... lung și neconvingător și se lasă râzând sub capac pe spate în timp ce noi, ceilalți, facem un șurub în aer care nu concurează la nici o olimpiadă, doar consumă câteva secunde în care cădem de acord să fim absenți, adică n-a fost nimic, deși fusese, dar e minor și n-are rost s-o lungesc. Ei 2 se duc la expoziție, iar Cezar cu mine continuăm întâlnirea de la cafea cu bere și cafea iar în AfterDays, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
anotimp erau prin urmare puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un cartier bun ar putea chema un taxi. Aici nu poți chema decât Salvarea. La vârsta ei, Alida Übelhart avea șofer la scară, casă cu etaj si bonă la copil. La aceeași vârsta, fiica Alidei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Harnică, modestă și Încă frumoasă cât mai putea ea fi la vârsta ei, merita acest moment de reculegere de dinaintea „festivalului culinar” la care el visa un an: un viol deghizat În fapt pe care Marta Îl suporta Într-o muțenie absentă, În timp ce laudele lui Coriolan la adresa calităților ei de gospodină nu mai conteneau. Excesive, compensau În parte lipsa lui de afecțiune și, de la o vreme, și alte lipsuri. Seara se arăta calmă, cina bogată și rezerva de „Triferment” liniștitoare. Domnul Moduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toți Îmi ieșeau ca ăia din corul lui Șukșin din Călina roșie... Ceva Între sfânt și pușcăriaș. La o Înmormântare se admite, observă Flavius-Tiberius, pe când la nuntă... Ca și cum, apăsând pe declanșator, aș fi modificat În chip misterios alcătuirea lumii, continuă absent Grațian. Am Înțeles Însă că tot datorită fotografiilor vă descurcați. Am Învățat-o pe Maria să fotografieze. Mie Îmi revine doar partea de prelucrare. Plătiți impozit? Evaziunile fiscale nu mă atrag. Și filmele cum Îți ies? Bine. Pe ele Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el fără să se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da, am uitat că sunt „chematul”, Încercă bătrânul domn să glumească. Continuă mai mult pentru sine: Toți vom fi „chemați” pe rând... Nu prea ați vorbit, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
capul lui Edu. Bătrânul hingher Pipey se oferise “să-l gate” pe gratis, “âi dau cu șprei domnu' Cain, ca la om ori la țânțari. Să mă trăznească, dacă mințesc!” Cain se mulțumi să dea din cap și să zâmbească absent. Pipey era om de cuvânt, toată lumea știa acest amănunt, dar Edu nu era un borfaș ca să merite un astfel de tratament. Chiar acum lătra și dădea din coadă ca un câine simțitor ce era. Se liniști doar când primi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
roman nu și-o mai pun, atât e de compromițătoare. Ca o cămașă indiană cumpărată la „Second hand Haine de import”. Pentru el Însă ea avea strălucirea amară a unui poem de Radnóti Miklós pe care Începu să-l recite absent, cu o voce răgușită, ezitantă pe alocuri, dar mereu victorioasă În lupta cu uitarea. Și ce titlu ciudat: Versuri tăcute cu capul plecat! Nu-l asculta nimeni. Vorbea o limbă oarecare iar de Radnoti Miklos nu auzise nimeni. Nici măcar Benczedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucru părea să aibă asupra lui un efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de salivă, În timp ce ea Îi zâmbea absentă, ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea unor mângâeri divine. La intrarea În bloc ea se opri ca să se scuture de zăpadă. Se pregătea să facă și el același lucru când observă o mână Întinsă, un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor o uriașă tablă de șah pe care rămăsese un loc liber. Aștepta un desen, sau, mai degrabă, Întoarcerea unul desen a cărui urmă era imprimată În spoiala cu humă a atelierului. În chenarul ușor umbrit pe margini al nudului absent era o literă dintr-un alfabet necunoscut, sau intenționat complicată până la o apropia de o hieroglifă. Dacă nu cumva era chiar punctul, sau expresia ultimă a formei Îndelung căutate. 40. Ești din oraș? Întrebă Flavius-Tiberius. Nu găsise o cale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa cu nes și admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului fără Însușiri, tradus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unu și anunțul din ziar de la mica publicitate era tot mai aproape de ceea ce păruse multora: o farsă. Cei puțini, dornici să o guste, erau aici, vag interesați de miza evenimentului. Sau deloc. Pentru a nu-și ofensa amfitrionii și stăpâna absentă a casei, cei mai puțin familiarizați cu pictura citiră totuși pioși etichetele Înguste ce Însoțeau tablourile, păstrând În memoria artiștilor un moment de reculegere și chiar de recunoștință pentru acest revelion furcsa sau bizar pe care Îl onorau după puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]