26,173 matches
-
lui Defoe și de protagonistul interpretat de Andrei Pleșu. Este un Robinson care nu se va mai întoarce niciodată între ai săi, pentru că a găsit pe insula ceva ce lumea lui inițială nu îi poate da: candoarea jocului, deliciul libertății absolute, o libertate ce vizează inclusiv o aneantizare a propriei sale persoane, si, mai cu seamă plăcerea de a trăi relația cu alteritatea în forma ei cea mai simplă și în același timp simbolică, în doi. Acest nou Robinson trăiește, pe
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
insula echivalează cu a-l include în proiectul său recuperator. Tournier concepe, însă, un Robinson pe care insula îl transfigurează complet, cum spuneam. Este o insulă însuflețita, chiar erotizata intens (în Limburile Pacificului), un fel de suprapersonaj, semn al alterității absolute pe care o descoperă eroul. Ea îl înghite treptat, întocmai ca și florile pe care le studiază personajul, care țin captive diverse insecte pe durata polenizării. Vindecarea de nostalgie a lui Robinson se face pe masura ce el cedează, ca într-un
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
a lui Mircea Măluț transpare, desigur, în acest interes pentru de-limitare. Situația-limită a "spiritului de geometrie", în raport cu "spiritul de finețe", o reprezintă năzuința de-a geometriza și ceea ce nu se poate supune măsurii (e aci o melancolie a Formei absolute, intangibile, care sporește lirismul, nefiind extranee, ci implicită substanței acestuia). Idealitatea interzisă plînge, leacul său fiind însă, pentru a spune așa, de natură homeopatica, adică o accentuare a "secetoasei" abstractizări: "atunci îți vine să crezi că și/ cercul varsă pe
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
halesc', când își face apariția, la vreo douăzeci de metri, Sorina, fata pe care o iubeam în secret și care era fiica prim-presedintelui Tribunalului, prieten al familiei mele. Trebuie să știți că pe vremea aceea era un semn de absolută proastă creștere, de mitocănie să mănânci pe strada (...). Ei bine, când am văzut-o pe Sorina am crezut că mor. Unde să-mi ascund covrigii, ca să nu vadă că mănânc pe strada? Bineînțeles, i-am băgat urgent în buzunare. Dar
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
nevoie întotdeauna de vreo pregătire prealabilă. Tocmai o sondare în memoria subiectivă, afectiva a participării mele la SIMN între 23 și 26 mai îmi scoate la iveală preferințe (discutabile, probabil): emoția unei parțiale retrospective Vieru, încântarea pentru o primă audiție absolută a lui Aurel Stroe - Preludii lirice, magistral înțelese de Horia Andreescu -, bună dispoziție provocată de un soi de "bolero ravelian" provenit din Voievodina al lui Ionel Petroi. La jurnalul acesta se vor adăuga cu siguranta alte file, pentru că am încă
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
Adler va vorbi despre o "încrucișare de instincte". Wilhelm Stekel - și, pe urmele lui, Fritz Wittels - despre "bipolaritate": situația fizică a proprietăților magnetismului ar circumscrie mai bine misteriosul fenomen sufletesc decât apelul la vocabularul chimiei, unde se ignoră esențialul caracter absolut al contradicției, instituirea exclusivista a diametral opusului. Ștefan J. Fay recurge, cred, la o improvizație fericită atunci cand condensează intuitiv cei doi termeni într-unul singur. Decantând la nesfârșit nuanțele unui fapt, ambivalentul ajunge, probabil, mai aproape de adevăr decât oricine altcineva
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
universale abordate cu anvergură, pe un ton dinamic, cu replică alertă. Aproape ca o excepție în teatrul nostru actual, excluzîndu-l, desigur, pe Matei Visniec, recordman-ul în materie de piese montate, Vlad Zografi a fost pus în scenă imediat. Premieră absolută a avut loc la Satu-Mare, în regia lui Cristian Ioan, apoi Cătălina Buzoianu s-a oprit asupra textului - regizoare cu foarte mult simt dramatic și cu nerv în dramatizările făcute - și l-a ridicat pe scena Izvor a Teatrului Bulandra
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
Slavă Domnului, așa s-au închis gurile cârtitoare observând prezenta în juriu a tatălui personal (ceea ce oricum nu-i în regulă nicăieri pe lume, chiar dacă acesta se abține de la punctarea candidatului cu pricina. După cum nu e de invocat, ca inocentă absolută, nici prezenta pedagogilor în juriile care testează calitățile propriilor lor discipoli. Din nou, chiar dacă nu dau note, ei sunt "acolo!". Autoritate, prestigiu, influențe mute. Dar ne întoarcem din nou la o dezbatere angajată împotriva celui mai elementar realism. Asta se
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
față, oferindu-se cu dărnicie contemplării. Spre a răspunde și celei mai simple întrebări, Adam Puslojic face în prealabil lungi ocoluri sentimentale, unde epitetele radical-calificative se aglomerează din dorința de a convinge că "Nichita" a fost un poet "divin, "dumnezeiesc", "absolut" etc., pentru că în final, din vorbirea lui cu alura saturat-metafizică, să se decupeze pregnant nu doar chipul lui Nichita Stănescu, ci și un profil de poet reprezentativ pentru generația ^60. Și, în mare, o întreagă paradigmă literară. Întrucît tinerii care
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
poate că nici n-ar exista operă literară majoră". Aspirația autorului e o operă a imposibilului, a luptei cu Îngerul neputinței. E afirmarea unui drept cu aparență de impostură, o accepție globalizantă a existenței ca scris fără contenire, ca textualizare absolută a ființei: "Orice operă majoră este făcută oarecum à contre soi, printr-un efort ambiguu, contrapunctic. A fura ceva din ceea ce nici nu știi că este al tău: iată suportul perenității unei opere. Legitimitatea de a fora nu numai în
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Klaus Heitmann remarcă într-un studiu din 1988, intitulat Eminescu în Republica Sovietică Moldovenească: "În critica și istoria literară sovietico-moldovenească este ciudată atitudinea negativă în aprecierea acestei mișcări literar-culturale și a mentorului ei, atitudine neschimbată și astăzi, venind într-o absolută contradicție cu felul în care, începînd cu anii șaizeci, sînt evaluați junimiștii în România". De ce am făcut această introducere? Pentru faptul că antologia pe care o comentăm este axată pe poeții "minori" ai Junimii sau aflați în cîmpul de influență
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
în anii comunismului (continuitate care a făcut posibilă revoluția din 1989), trebuie să avem în vedere și această contribuție. Ca personaj, Petre Pandrea este neverosimil. Se exprimă fluent în cinci limbi, având acces direct la cultura europeană, dar dă prioritate absolută observării și salvării civilizației românești. Este arestat de mai multe ori, înainte de 1944, pentru nesăbuința de a fi venit în atingere cu partidul comunist și face ani grei de temniță după 1944, ca dușman al regimului instaurat de acest partid
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
exemplu (Picături din cer), prin care Gh. Ene devine mult mai simplu și mai uman, apropiindu-se de briza deschiderii, susținută de postmodernism, vindecat de patima adulării literelor-corpuri. Prin programul acestei destinderi, tensiunea acumulată din cauza brodării obsesive pe marginea valorii absolute de text se dizolvă, bule de aer oxigenând land-ul imaginar(t) al prozelor. Perspectiva scriptică, în care este solicitat mai mult ochiul (tip modernist de receptare a lucrurilor) este substituită de viziunea "globalistă" aici îmbrățișând atât textul cât și
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
agitată, de clip monstruos, al unei lumi - al unei civilizații, al unui mod de a (nu) fi - de care merită să se aleagă praful. Lumea merită să fie aruncată în aer, și noi odată cu ea! Violența eliberatoare. Autodistrugerea ca libertate absolută. Tînărul furios e un cineast californian - David Fincher (n. 1963), fost vecin de casă și apoi ucenic al lui George Lucas -, care a dat lovitura, în '95, cu Seven, al doilea film al lui. Fight Club e al patrulea. Rigoarea
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
la o instituție americană, cu numeroase publicații în alte limbi decît româna), dar prezență activă și proeminentă în viața intelectuală din România. Dreaptă sau nedreaptă, dar sigur delicată și cu neputință de pus în termenii unei ecuații oferind garanția certitudinii absolute, percepția după care unii autori originari din România sînt în mod tacit și difuz resimțiți ca aflîndu-se înăuntrul iar alții în exteriorul culturii române există - și cel mai cuminte, de nu chiar obligatoriu, este să o constatăm. Pornind, eventual, de la
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
împotrivire și revoltă. Așa se explică de ce iubirea e concepută în Pușca de vînătoare în paradigma morții, a crimei. A fi îndrăgostit înseamnă a te împotrivi, a căuta să corectezi un univers în care nu poți avea încredere prin apropierea absolută de o făptură care să devină una cu tine. Luînd în posesie pe altcineva, ființa înregistrează o simbolică victorie asupra lumii. De aici decurg conotațiile de interzis, periculos, rău, morbid existente în iubire, chiar în tradiția occidentală a reprezentării literare
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
datele problemei, că echidistanța instituției prezidențiale încă nu există în România. Să nu uităm însă că am intrat în anul alegerilor. Ce vor face penețecediștii în răstimpul rămas pînă la alegeri? asta e întrebarea. Să se întoarcă la sloganul moralității absolute e dificil. Să se bizuie numai pe eventualele efecte pozitive ale guvernării e mai mult decît riscant. Să facă promisiuni e posibil, dar promisiuni blindate de ceea ce a apucat să se întîmple în bine. S-ar putea ca o posibilă
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]
-
Caragiale. Dar cum să recunoaștem asta? O oarecare doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru toți cei care-i împărtășesc ideile. Omul a fost consecvent în idei, în politică, în adversități. Caragiale e ludic, relativist, ironic, întorcînd-o adesea "ca la Ploiești", mai cu seamă
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
abstracție - pentru că a filmat Duminică la ora 6 și Reconstituirea, pentru că e inventatorul faimosului trans-trav, și pentru multe altele încă -, un artist care, în anii '70, "a ales libertatea" și s-a stabilit la Paris, Sergiu Huzum, propune în premieră absolută, publicului român, o carte - "Obiective subiective" - în care, cum zice chiar subtitlul, "Ochiul cineastului privește lumea prin cuvinte". Citind tabletele, botezate, toate, " Cîteva cuvinte despre..." (despre... Europa, piper, utopie, onoare, frig, limba română...), despre fix 108 subiecte, ai senzația că
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
nască Ginghis sau Napoleon Han. Pare-se/ vrăjită de imensitatea pustiului/ Istoria a început a delira așa că/ ai grijă getule nu închide ochii/ nu ațipi aici spunîndu-ți tu însuți noapte bună/ pentru că te va absorbi neantul precum/ o inevitabilă ospitalitate absolută în/ misterul de o absolută brutalitate al/ Istoriei ce delirează din/ cădere/ în/ cădere" (Campanie turistică în Gobi). Cîte o anecdotă înviorează textul stăpînit-revendicativ, precum următoarea "întrebare neo-hamletiană": Ce ar fi comun între/ Marea Carte a lui Cervantes și/ Carta
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Pare-se/ vrăjită de imensitatea pustiului/ Istoria a început a delira așa că/ ai grijă getule nu închide ochii/ nu ațipi aici spunîndu-ți tu însuți noapte bună/ pentru că te va absorbi neantul precum/ o inevitabilă ospitalitate absolută în/ misterul de o absolută brutalitate al/ Istoriei ce delirează din/ cădere/ în/ cădere" (Campanie turistică în Gobi). Cîte o anecdotă înviorează textul stăpînit-revendicativ, precum următoarea "întrebare neo-hamletiană": Ce ar fi comun între/ Marea Carte a lui Cervantes și/ Carta Marilor Drepturi ale Omului?" Eu
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
unui tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete apologii a excesului, antidotul rațiunii falsificatoare: "Am pierdut orice măsură. Da' e bine!". Miklós Mészöly, Saul. Roman. În românește de Cristina Bâzu cu o postfață
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
triumfator pe cerul Europei". Poporul visat, națiunea europeană, va fi un ideal al aristocrației spirituale, pînă cînd visul va deveni, cu greu, încetul cu încetul, realitate... Ștefan Zweig își scrie cartea prin deceniul trei sau patru, al secolului prezent, cu absolută obiectivitate, insă lasă să se înțeleagă - dincolo de epiderma textului - că nu omite, ocupîndu-se de Erasm, nici o asemănare cu împrejurările clipei, cu momentul contradictoriu pe care-l străbate continentul pe care Zeus însuși a fost nevoit să-l mintă pentru a
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
de altfel, cred că a oricărei ființe vii) este să ducă singur o viață în fond solitara... Însemnările pe care le voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, franca și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afara vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - asa aș vrea cel putin - păreri filtrate prin judecată mea rece, obiectivă, ceva că o reflectare vie în oglindă sufletului meu." Această mărturisire de credință
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
uităm cu jind din afara din neant la cei fericiți din noul real./ (de nu cumva și/ ei se uită la noi și au aceeași impresie...)" (ibidem). Natural, aceasta incertitudine a realului, resimțit precum un mister marginalizat, amoral prin mixtura putinței absolute cu neputința absolută ("trăim aici la marginea zdrențuita a lui/ Dumnezeu unde totul e îngăduit/ și nimic nu se poate" - ibidem), duce la criza conceptului de identitate. Aceasta înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]