594 matches
-
mai bine înțeles privit în contextul crizei ce, în secolele XIV-XV, zdruncină economiile tuturor. Criza se intensifică în secolul al XVI-lea, antrenînd reacția seniorală a celei de-a doua iobăgii în Est iar, pe de altă parte, retragerea în absolutism în Vest. Acest ultim fapt determină în Europa Centrală și Orientală apariția unui pericol militar. Într-un astfel de caz, țările de aici ar fi trebuit să se apere cu mijloace umane și tehnice inferioare, dacă ar fi să le
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
față de o guvernare centralizată a cărei suveranitate se aplică în mod exclusiv asupra unui teritoriu stabil și considerat natural atît din punct de vedere exterior cît și interior. Față de acestă caracteristică capitală, cele două tipuri de națiuni medievale remodelate de absolutism nu in-tervin decît ca adjuvanți în cazul în care nu sînt considerate obstacole. Botezul și fermenții imediați ai naționalismului sînt factori politici și moderni. Ceea ce este ciudat însă e faptul că majoritatea specialiștilor acestui fenomen se abțin să facă acestă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ale monarhiei și pretențiile aristocratice ale tories-lor. Toate acestea ating punctul culminant în 1763, o dată cu închiderea deputatului John Wilkes, herald al luptei pentru libertate națională. Atunci lumea întreagă se mobilizează. Epoca prerevoluționară este într-adevăr paradoxală. Pe de-o parte, absolutismul regal își aruncă ultimele flăcări. În Franța chiar își consolidează doctrina pentru a învinge rezistența aristocrației de viță cît și a celei parlamentare. De acest fapt se folosește în special abatele Dubos în lucrarea sa Istoria critică a instaurării monarhiei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
regi? Nu, este războiul dușmanilor revoluției franceze împotriva revoluției franceze"184. Mai tîrziu se va spune, războiul dușmanilor democrației contra acesteia. Din nefericire, dincolo de autojustificarea ce transpare din acest discurs se află suprapunerea constitutivă a modelului le-gitimității revoluționare și a absolutismului absolut, în virtutea unui demers, care contestă dinainte dreptul adversarului la existență, privîndu-l de rațiunea sa morală. Democrația de început, la fel ca și, mai tîrziu, democrația confirmată se autoflatează totdeauna că ar avea mai bune motive pentru a lupta, decît
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
trebuie să urmeze pentru a fi recuperat. Toată această "grijă părintească" a personalului din azilele psihiatrice a fost problematizată de Foucault. Doar într-o societate precum cea europeană din secolul al XVIII-lea, o societate în curs de eliberare de absolutismul monarhic, a putut fi observată nebunia ca stare cotidiană, arătată acolo unde își face simțită prezența printr-o încălcare a normelor epocii, dar nu controlată și cu atât mai puțin înțeleasă. Nebunia devine o temă de discurs "cu Brant, cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Inchiziției catolice, ale Vaticanului! Închisoarea, școala, fabricile sunt locuri unde confruntarea dintre suflete și tehnologii este mai vizibilă decât în alte instituții ale puterii-cunoaștere. Ele au fost organizate ca spații ale puterii. În sistemul penitenciar omul condamnat, cândva victimă a absolutismului monarhic, a devenit, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, omul-măsură al puterii. Prin intermediul omului modern, al sufletului său se măsoară și se formează puterea modernă! Omul modern este element de prelucrat, element de putere și de sporire a puterii politice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al producerii și difuzării culturii tipărite cu toate dezavantajele și beneficiile ei. Totodată, ea corespunde unei nevoi sociale și istorice concrete. De exemplu, liberalismul nu s-ar fi putut dezvolta ca ideologie decât pe baza nevoii evidente de depășire a absolutismului monarhic; nevoie prezentă în Anglia secolului al XVII-lea, în Franța secolului al XVIII-lea, în restul Europei în secolele XIX și XX. Această nevoie era resimțită atât de cărturari, cât și de oamenii din afara culturii. Crizele social-economice din mediul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
utopică despre libertate. Elaborată pe ascuns, în umbra Republicii literelor 3, de către oameni liberi de orice responsabilitate politică, această cultură neglija considerațiile strategice și supraestima puterea dreptului. Extinzând acest raționament al lui Paul Thibaud, putem să găsim surprinzător faptul că "absolutismul revoluționar ieșise dintr-o experiență urbană căreia Vechiul Regim nu-i dăduse mijloace de exprimare"4. Cel puțin perioada revoluționară a dotat orașele și comunele rurale cu câteva câștiguri fundamentale: o organizare municipală identică; o clarificare a funcțiilor acesteia; constituirea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de vreme ce comuna a fost botezată "societate a cetățenilor proprietari", puterea centrală s-a temut de atunci de autonomia ei și a intenționat să o limiteze. Să mai amintim totodată că legea municipală "a rupt cu cele două principii majore ale absolutismului: elitismul și supunerea"3. În sfârșit, experiența sufragiului, cu scopul de a alege din sânul comunității reprezentantul însărcinat cu exercitarea responsabilităților rezervate altădată reprezentanților regelui, nobililor, sau Bisericii, a lăsat o impresie durabilă: "O nouă putere municipală s-a organizat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
condamnat sau a încercat să le oprească. În Spania, invazia napoleoniană a dezlănțuit o reacție liberală ce a avut ca rezultat adoptarea constituției de la 1812 de către Cortesurile din Cádiz. Reînscăunarea lui Ferdinand al VII-lea a echivalat cu întoarcerea la absolutism, intercalată cu câteva perioade de liberalism. La moartea sa, în 1833, liberalii au sprijinit-o pe fiica sa Isabel, în timp ce tradiționaliștii s-au grupat în jurul fratelui regelui, Carlos. Reformele ce au urmărit să-i sustragă Bisericii dreptul la educație și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
referitoare la tipărituri. "Cenzura" exista deja în acea vreme, și nu era specifică exclusiv Bisericii, de vreme ce în toate monarhiile absolutiste puterea era concentrată în persoana regelui. Unele dintre primele publicații periodice au fost finanțate chiar de către stat și odată cu căderea absolutismului, una dintre aspirațiile liberalilor a fost libertatea presei (Jose Maria La Porte Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 128). 106 Papa Clement XIII, Christianae Reipublicae salus, 25.XI.1766. 107 Cebollada face referire la acest text deoarece considera că a fost primul pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Elisabeta promulgă legea asistenței medicale gratuite pentru săraci, handicapați neuro-motori și a nedeplasabililor de la domiciliu. Spre deosebire de Renașterea centralizată în Italia, în sec. al XVII-lea apar și alte centre de iradiere filosofică, medicală, literară. în Franța lui Ludovic al XIV, absolutismul luminat al Regelui Soare, coexistând cu democrația în formare, ia partea medicilor, încurajează literele, lasă filosofii să gândească și oamenii de știință să cerceteze, să descopere, să inventeze. Burghezia întreprinzătoare dinamizează secolul, îl umple de conținut. Satira colectivă este în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
trăit la Curtea regelui Franței Francisc I (1515-1547), ce a purtat războaie de supremație cu Habsburgii, și la Curtea succesorului acestuia, Henric al II-lea (1547-1559), ce a continuat luptele începute de tatăl său împotriva lui Carol Quintul, a întărit absolutismul monarhic și i-a prigonit pe protestanți. Diana de Poitiers era descendenta unei familii nobiliare, fiica contelui de Saint Vallier și a lui Jeanne de Batarnay, s-a născut în anul 1499, la Poitiers. A primit o educație umanistă în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nouăsprezecelea și în prima jumătate a secolului al douăzecilea. Au existat două tipuri de istorici naționaliști: cei ai marilor puteri (în Occident și în Rusia), care au încercat adeseori să ofere o bază morală sau ideologică expansiunii sau să justifice absolutismul și expansiunea prin Mesianism, și cei ai țărilor mici, cum sînt cei din Europa Centrală și din Balcani. Rolul istoricului naționalist din Balcani și din Europa Centrală este diferit de cel al istoricilor marilor puteri. Națiunile mici, aflate într-un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pontifilor Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea, conducând Biserica Într-o eră nouă: un pastor, nu un birocrat curial. Catolicii conservatori, pe de altă parte, se consolau cu reputația lui Wojty³a de fermitate teologică neclintită și de absolutism politic și moral născut din experiența sa de preot și prelat sub comunism. Deși cunoscut ca „papă al ideilor”, deschis pentru schimburi intelectuale și dezbateri savante, nu va face compromisuri cu dușmanii Bisericii. Ca și cardinalului Joseph Ratzinger, puternicul șef
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
va constitui o călăuză pentru descoperirea semnificației totale a acesteia. În practică, o opțiune atât de categorică între punctul de vedere istoric si cel actual este aproape imposibilă. Trebuie să ne ferim atât de falsul relativism cât și de falsul absolutism sunt un rezultat al procesului istoric de evaluare, proces pe care, la rândul lor, aceste valori ne ajută sa-1 înțelegem. Replica la relativismul istoric nu este un absolutism doctrinar care apelează la "natura umană neschimbătoare" sau la "universalitatea artei". Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Trebuie să ne ferim atât de falsul relativism cât și de falsul absolutism sunt un rezultat al procesului istoric de evaluare, proces pe care, la rândul lor, aceste valori ne ajută sa-1 înțelegem. Replica la relativismul istoric nu este un absolutism doctrinar care apelează la "natura umană neschimbătoare" sau la "universalitatea artei". Trebuie mai degrabă să adoptăm o concepție pentru care cel mai potrivit îmi pare termenul de "perspectivism". Trebuie să putem raporta o operă literară la valorile propriei ei epoci
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de opere închise în anumite cicluri de timp ca romantismul sau clasicismul, epoca lui Pope și epoca lui Wordsworth. Și, desigur, nu reprezintă nici acel "univers-bloc" al uniformității și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în Anglia și Statele Unite, pericolul cel mai grav constă într-un relativism care este echivalent cu o anarhie a valorilor, cu o abdicare a criticii de la menirea ei. 73 În
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și "națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]