881 matches
-
am luat în calcul și variabilele corespunzătoare deschiderii spre nou (fantezie, estetică, sentimente, acțiuni, idei și valori). În raport cu conștiinciozitatea, este destul de dificil de a face estimări precise ale dimensiunilor deschiderii spre nou. Oricum, ideile (plăcerea de a jongla cu teorii, abstracțiuni, rezolvarea de probleme) și acțiunile (încercarea unor lucruri diferite, învățarea unor lucruri noi) par mai consistente cu cerințele comportamentale specifice adaptabilității decât fantezia (visarea cu ochii deschiși, imaginația activă), sentimentele (emoții puternice, conștientizarea stărilor emoționale), valorile (toleranță față de alte stiluri
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
lipsă (2); lumină (2); luminoasă (2); mare (2); mult (2); neserios (2); nesimțit (2); neuron (2); oameni (2); Ponta (2); proastă (2); prost (2); puțină (2); rău (2); sănătoasă (2); scurtă (2); scuză (2); toți (2); trează (2); urît (2); abstracțiune; agere; agerime; ajută; amăgește; apreciere; aprig; aprigă; aproape; ascunde mult; ascuns; de aur; bani; bolnav; brains; calculat; capcană; care; caterincă; căpățînă; cercetare; cerebral; cine; clară; comandă; conjunctura; control; de copil; creație; creastă; creativitate; crede; credo; creiere; creștet; cultură; culturi; cuminte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și în împrejurările din "Calul verde". Titlul reproduce metafora centrală a piesei: într-un colț al camerei va trăi pentru totdeauna un "cal verde" ca dovadă a autorității soțului, dar și a capacității de a trăi în imaginar. Este o abstracțiune, desigur, dar, odată invocată, tinde să prindă contururi: "calul verde" chiar se află în colțul camerei în care Ilie a spus că se află, iar Mina, soția lui, știe să-l însoțească în această aventură a imaginarului. Piesa, dramă și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un subtext polemic, așa cum ne-am aștepta gândind la opera lui Descartes. Cartea debutează sub semnul căutării cuvintelor, poetul întrebându-se ce sunt literele și ce se ascunde dincolo de ele. La fel ca Nichita Stănescu, poetul abstractizează materia și concretizează abstracțiunile: Se spune că dincolo de litere foșnesc trestiile". O suită de poeme, în care se joacă de-a vocalele și de-a consoanele (cărora le zice tot "vocale") ne trimit tot la un maestru, propunând și o inventariere de cuvinte în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spune că ești zăpadă, care acoperă fructul,/ cuțitul care înjunghie vietatea elanului,/ lațul care sugrumă emoția?/ cu luciditate cercetând istoria,/ Marx a stârnit incandescența Revoluției ("Odă lucidității"). Rațiunea și-a însușit o anume sensibilitate, relațiile ei nu țin doar de abstracțiune, ci și de pătrunderea în universul real: "Și acest magic cuvânt comuna/ Sună ca ploaia, ca vuietul soarelui,/ Ca inimitabilul sunet pe care-l au ideile noastre exacte" ("Noaptea, în sala de ședințe"). Nina Cassian face și un portret Timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care: "copacii rămân suspendați, fluviul este străveziu, sub lună caii rătăcesc cu timpul", însuși poetul, dacă ar face un salt, "ar pluti în aer". Totul intră în stare de imponderabilitate și ceea ce dă echilibru, consistență, formă, volum și culoare sunt abstracțiunile care vor căpăta relieful lumii concrete: "tăcerea se face de nisip, somnul are mască de sticlă, liniștea fulgeră ca un tigru, visele devin pești zburători." În acest context, de permanentă mișcare, apare ideea că centrul universului poate fi oriunde și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și că/ mi-au lăsat numai două brațe, dinspre partea dreaptă/ și numai două picioare/ tot dinspre partea dreaptă." Drama cuvintelor este drama neputinței atingerii absolutului în artă, a luării în stăpânire a realului, a aneantizării prin cuvinte, a materializării abstracțiunilor. Universul spre care tinde devine un permanent miraj, pentru că el, Dedal, artistul, este acoperit și sufocat de teluric: "De ce te îndepărtezi de mine/ i-am strigat/ De ce pleci, de ce/ fără pricină/ Mi-a răspuns, fără pricină" (Al meu suflet, Psychée
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gând/ cu mult mai mare" ("Îngerul cu o carte în mână"). Cu "Laus Ptolemaei", Nichita Stănescu atinge maturitatea poetică, modalitatea estetică fiind expunerea în ton de prelecțiune populară pentru specialiști, iar pentru cei mai puțin inițiați în ale științei, frumoase abstracțiuni în care încearcă a poetiza raționalizarea matematică a universului. Figuri geometrice ca pătratul, cercul, punctul, supuse unor demonstrații, de care poetul se îndoiește, (pretext pentru a opune intuiția rațiunii) vin să figureze unitatea întregului în virtutea mișcării. De asemenea, aduce teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
puterea unu, mulțimile devin nenumărabile, ele reprezentând puterea continuului; și neobosit definește infinitul; El e înăuntru. O, nimic nu e/ în afară. Totul e înăuntru./ însuși cosmosul nu există decât/ înlăuntrul său." Și pentru că Aleph la puterea Aleph este o abstracțiune, ea nu poate fi reprezentată, deci ea " Nu este cu putință". În "Poemul al VI-lea", încearcă poetizarea puterii continuului sau a discontinuității materiei: "Numerele sunt numele punctelor./ Ele sunt numele celor mai mici existențe./ punctele./ De aceea/ ele pot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin acțiunea directă și continuă a unor esențe supranaturale mai mult sau mai puțin numeroase, a căror presupusă intervenție trebuie să explice toate iregularitățile din univers", și în al doilea caz explicația "prin intermediul unor forțe abstracte, concepute realmente ca entități (abstracțiuni personificate), inerente diverselor lucruri existente în lume", pentru că "li se atribuie capacitatea de a genera toate fenomenele observate, urmând ca fiecare în parte să fie explicat prin derivare dintr-o entitate corespunzătoare"60. Dar dacă pozitivismul refuză cele două metode
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cultură sunt înțelese ca manifestări ale vieții, <<viața>> nemaifiind ceva care s-ar supune unei expuneri logice"131. În această privință, punctul de vedere exprimat de Dilthey în Einleitung... este tranșant: "Viața este elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață" (vezi III, 5), ceea ce ne-a făcut să vorbim despre imanența vieții în cazul său, opunând-o imanenței gândirii în cazul lui Hegel. Privită din perspectiva raționalistă hegeliană, dar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre lume, "aprofundate succesiv", sunt "perfecționate (fortgebildet)", iar "marii gânditori acționează ca niște forțe asupra fiecărei epoci care le urmează". Sau un alt exemplu: vorbind despre rolul filozofiei în viața culturală, el se referă în Das Wesen... la faptul că abstracțiunile sintetice ale gândirii călăuzesc "orice evoluție (Fortgang) a corelațiilor de scopuri spre forme tot mai complexe."202 Iar în finalul lucrării, atunci când enumeră concluziv condițiile în care "am putea înțelege istoria filozofiei", autorul menționează, printre altele, comprehensiunea modului în care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că "sensul și semnificația" apar abia "în omul istoric", iar "nu în individul izolat", "căci omul este o ființă istorică (ein geschichtliches Wesen)"166. Pentru filozoful german, viața rămâne "elementul primordial și mereu actual (das erste und immer Gegenwärtige), în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element (das zweite) și se referă tot la viață"167. Și în acest caz ca în toată filozofia germană -, "influența catalitică" pe care Blaga o atribuia culturii germane asupra culturii noastre 168 pare să vină din partea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realizată inițial de totalitatea forțelor sufletești; doar treptat, cunoașterea a desprins din această corelație ceea ce este pur conceptual (das rein Gedankenmäßige)", afirmă Dilthey în Einleitung...2, căci, după cum am văzut (III, 5), viața rămâne "elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață". Comentariul autorului în legătură cu această problemă este cât se poate de elocvent: "Dacă sintetizăm formele date ale comprehensiunii superioare, caracteristica lor comună este aceea că, pe baza manifestărilor date, ele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu care lupt". Prevalându-se de firea sa demonstrativă și exaltată, poetul a supralicitat fantezia și năzuința spre valorile afective ale artelor. A reușit astfel, în virtutea tipologiei hăruite al cărei exponent era, să se sustragă rulajelor vieții, ispitit irepresibil de abstracțiunea structurilor poetice, alegorice, simbolice. Evident, poezia eminesciană rămâne o realitate sustrasă concatenării evenimentului, ceea ce nu înseamnă, precizează autorul, că incidentul biografic nu poate dobândi prin sublimare înțelesuri generale. Sintonia poetului, întâlnirea eului său și a câmpului de conștiință cu marea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
starea de anxietate este înlocuită cu melodia trecutului: "Stam singur lângă mort... și era frig.../ Și-i atârnau aripile de plumb". Mai întâi epitet la limita concretului "sicrie de plumb", "flori de plumb", cuvântul "plumb" va intra în construcția unor abstracțiuni, caracterizate printr-un vag straniu : Amorul de plumb doarme întors: "Dormea întors amorul meu de plumb", unde sentimentul iubirii semnifică "întorcere spre apus" (L. Blaga), adică moarte. Întors în spațiu și timp, amorul este mort și poetul îl strigă zadarnic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva"; ea este spiritualizată grotesc, chemând amanții prin incantații vrăjitorești; 11. Eptagonul cu cele "șapte semne, puse ciclic", din poezia Încheiere; cetatea Isarlâk, situată "la mijloc de Rău și Bun", trece prin "culoarul minții" în pură abstracțiune: "Fie să-mi clipească vecinice, abstracte/ Din culoarea minții, ca din prea vechi acte,/ Eptagon cu vârful stelelor la fel,/ Șapte semne, puse ciclic..."; 12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
situează în atemporalitate și formulează întrebări: "Fu prăpastie? genune. Fu noian întins de apă?" la care răspunde: un întuneric, eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea cuvintelor derivate cu prefix ("nefăcute", "desface"), unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl, verbe și substantive în enumerație, care dau dinamism: De atunci răsare lumea, lună, soare, stihii..."; sinonimia și antonimia în lexic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
materială" din care s-au născut. Titu Maiorescu a identificat patru mijloace prin care poetul reușește să sensibilizeze: 1. alegerea cuvântului celui mai puțin abstract; 2. utilizarea adjectivelor, a adverbelor, a "epitetelor ornante" (care determină cuvântul, îi limitează gradul de abstracțiune); 3. personificarea "obiectelor nemișcătoare sau prea abstracte" și a calităților și acțiunilor; 4. să se folosească, în special: "comparațiunea, metafora, tropul în genere". b. Condiția ideală a poeziei vizează ideile care constituie obiectul poeziei. "Ideea" sau "obiectul" exprimat prin poezie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a comis-o, iar din altă perspectivă, procesul pare justificat. În universul poetic, lumea este reprezentată de "umbre", "mere", "frunze", "păsări"; lucrurile sunt personificate și "între ele" se stabilesc diferite relații. Elegia se bazează pe un limbaj conceptual, cu multe abstracțiuni, unele aparent absurde. Aceste abstracțiuni sunt gândite ca și cum ar fi fost reprezentări concrete. Eul liric nu poate înțelege universul multiplu, și nici universul nu-l poate recunoaște independent de el, de unde sentința. BIBLIOGRAFIE: Bârsilă, Mircea, Dimensiunea ludică a poeziei lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
altă perspectivă, procesul pare justificat. În universul poetic, lumea este reprezentată de "umbre", "mere", "frunze", "păsări"; lucrurile sunt personificate și "între ele" se stabilesc diferite relații. Elegia se bazează pe un limbaj conceptual, cu multe abstracțiuni, unele aparent absurde. Aceste abstracțiuni sunt gândite ca și cum ar fi fost reprezentări concrete. Eul liric nu poate înțelege universul multiplu, și nici universul nu-l poate recunoaște independent de el, de unde sentința. BIBLIOGRAFIE: Bârsilă, Mircea, Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Editura Paralela 45
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pathak (Gayatri Maitreyi), Soumitra Chatterjee (Narendra Sen tatăl lui Maitreyi), John Hurt (Lucien Metz), Pierre-Loup Rajot (Harold), Elisabeth Perceval (Norinne), Anjan Dutt (Khokha), Poomima Pathwardhan (Lilou). În al doilea rând, vom începe studiul propriu-zis și vom identifica legătură imediată dintre abstracțiunea textului lui Mircea Eliade și realitatea conflictuală prezentată de film. Conform scenariului, Allan este un inginer englez de aproape 26 de ani, aflat în India pentru a construi poduri și drumuri. În momentul în care tânărul se îmbolnăvește, șeful sau
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
scrierile sale despre melancolie. Sorin Alexandrescu, în opera citată, analizând "cazul Cioran", face trimitere la Freud, care distinge între termenii trauer (doliu, dar și tristețe) și melancolie. Cel dintâi semnifică pierderea unei persoane sau a unei iubite sau a unei abstracțiuni cum este patria, libertatea, un ideal, a ceva conștient, deci, recuperabil ceea ce corespunde tristeții cioraniene, în timp ce termenul melancolie al lui Freud corespunde și el melancoliei lui Cioran, doar că Freud subliniază caracterul ei inconștient, pentru că Cioran, care în mod plauzibil
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
purtat în același cer cu sufletul războinicului învins în lupta"105. Iubirea este soluția, spune Sábato. Pentru că omul să iasă din "singurătatea lui cosmică", soluția nu este nici refugiul în interiorul eu-lui sau, nici viața în colectivitate, ambele fiind, spune Sábato, abstracțiuni, ci recunoașterea existenței celuilalt, dialogul dintre oameni, iubirea: "Fundamental este omul față în față cu omul. Regatul omului nu este teritoriul îngust și neliniștit al propriului eu, nici domeniul abstract al colectivității, ci acest pământ aflat la răscruce, unde domnește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fascinație a universului obiectelor eterne și incoruptibile"48. Întors în La Plata, unde și-a urmat carieră de fizică-matematică, o profundă criză spirituală l-a făcut să se îndepărteze de o știință care, retrasă în "turnurile înalte și clare ale abstracțiunilor", se dezinteresa de om, pentru ca, așa cum se descrie el însuși, "imperfect și contradictoriu fiind"49, era permanent în căutarea unei ordini platonice, platonismul fiind "inventat tocmai pentru persoanele care erau prea umane"50. Profund dezamăgit, trece printr-o nouă perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]