1,350 matches
-
precum un discurs reflexiv alcătuit din destăinuiri și reflectări ce se intensifică la fiecare lamentație și semn de întrebare. Romanul nu poate fi interpretat în afara contextului istoric, deoarece descrie utopia unui ținut proverbial cu trimiteri la regimul totalitar din țară. "Absurdul este dens, la nivelul cuvintelor se cască o prăpastie între semnificat și semnificant, decriptarea mesajelor devine imposibilă, dialogurile sunt lipsite de conținut"387. Este țara "de legendă"388, cum îi spune mama într-o scrisoare. Monica Lovinescu experimentează un stil
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
oferit de răspunsul lui Steinhardt la o întrebare adresată de același Zaharia Sângeorzan. Monahul de la Rohia mărturisește: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai ales, de a găsi nițică imaginară mângâiere"16. În concluzie, consider că această carte
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
CNSAS cu privire la Steinhardt e un Raport cu propuneri de închidere a D.U.I. "Scriitorul" în urma decesului lui Nicolae Steinhardt, datat 13 iunie 1989. Iată, 30 de ani de supraveghere neîntreruptă, nu întotdeauna cu aceeași intensitate, e adevărat, dar oricum frizând absurdul. Este inimaginabil, pentru o minte sănătoasă, suportul logistic desfășurat pentru supravegherea unui singur individ. Relevant din acest punct de vedere e un fragment din secțiunea Ce înseamnă, cu adevărat, era suspiciunii, a cărții lui George Ardeleanu: "Orice deplasare a lui
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un jurnal de idei... A.S. Totuși Steinhardt mărturisește în Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai ales, de a găsi nițică imaginară mângâiere". G.A. Se știe, Jurnalul fericirii nu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Nicolae Steinhardt (Monografie, antologie comentată, receptare critică), Aula, Brașov, 2000. Ardeleanu, George, N. Steinhardt și paradoxurile libertății, Editura Humanitas, București, 2009. Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, traducere de Ion Dur și Mircea Ivănescu, Editura Humanitas, București, 2006. Balotă, Nicolae, Lupta cu absurdul, Editura Univers, București, 1971. Berdiaev, Nicolai, Filosofia lui Dostoievski, traducere în română Radu Părpăuță, Institutul European, Iași, 1992. Berdiaev, Nicolai, Un nou Ev Mediu, Studiu introductiv de Sandu Frunză, Editura Omniscop, Craiova, 1995. Blaga, Lucian, Spațiul mioritic, Editura Humanitas, București
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
din zorii modernității, este aceea în care se imaginează o societate a binelui, dreptății, moralității și fericirii. În contrapondere, există utopii care ne demonstrează cât de urâtă poate fi lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista", precum cele din falanga ideologică a lui Saint-Simon, pentru care era
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
în același spațiu (strada Teiul Mare) și ale căror fire narative se întrețes, este o cronică în arabesc, alegorică și fantastică (în genul povestirilor evreiești sau a celor marquesiene) despre o lume care se zbate între real și ireal, între absurdul, cenușiul și misteriosul sens (poetic) al existenței. SCRIERI: Ceremonie de iarnă, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Ființele abstracte, București, 1967; Interiorul legii, București, 1968; Bobinocarii, București, 1969; Catargul cu două corăbii, București, 1969; Boala de origine divină, București, 1970; Suprabobinocarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
să-l abată pe profesorul și comparatistul Nicolae Balotă de la idealitatea crezului său în omenie, în frumusețea cordială și hăruită a scrisului. Ca și atunci când dădea la iveală cărți provocatoare începând chiar din titlu "Euphorion" (1969), "Urmuz" (1970), "Lupta cu absurdul" (1971), "De la "Ion" la Ioanide" (1974), "Arte poetice ale secolului XX" (1974), "Opera lui Tudor Arghezi" (1979) ș.a. opunând, așa cum mărturisește în superba culegere de eseuri "Parisul e o carte" (Editura F.C.R., 1994), "barbariei", ordinea Verbului. Nicolae Balota continuă sa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
groază de ființe întrupate-n duh / iertarea îți imploră și puterea sfântă / să să se încumete-n tărie din priviri / tot mai spre-naltul supremei mântuiri (...)" (Paradiso, XXXIII, 1-27). Prin contribuția sa la nesfârșita, planetara bibliotecă dantescă, Horia-Roman Patapievici anuleză absurdul unui univers fixat pe Lucifer, așa cum se poate deduce din reprezentarea lui Cactani, sugerând o cosmologie elegantă și coerentă, după chipul și asemănarea întregii cărți, în care se simte spiritul scientist anticipator al unui Leonardo și totodată pathosul creștin al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un mijloc aberant de evaziune sufletească, iar bisericile sînt pîrghii de dominare a celor puțini și vicleni asupra celor mulți și proști. Încîntat de diatriba lui Nietzsche împotriva creștinismului, Onfray se consideră un „nietzschean de stînga", sintagmă enormă prin chiar absurdul pe care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
omului de știință pozitivist, inventarul de budoar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
lor structurală (Hristea G. Niculae, Apostol Berbece, Leonard Smântânescu, Vârtan I. Dumitru, Lungu Vasile ș.a.m.d.) în imediata apropiere a supranaturalului. Trecerea de la cotidian la fantastic nu produce nici un fel de scurt-circuit în linearitatea gîndirii acestor personaje. Ele percep absurdul și fantasticul cu deplină seninătate, fără surpriză și se adaptează instantaneu la situațiile cele mai terifiante, și ilogice, obișnuite fiind să accepte toate fanteziile aberante ale unui regim politic care își rătăcise de multă vreme busola. Impiegatul Hristea G. Niculae
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
romanului se oprește deocamdată la porțile limbii franceze. În aceste interstiții ale categoriilor artistice țâșnesc, sub diverse configurații, ideile mature ale lui Matei Vișniec. Nucleul Dezordinii preventive are rădăcini în teatru, unde Vișniec prelucrase ideea la care revine deseori: înainte de absurdul literar a existat unul al istoriei (în Nina sau despre fragilitatea pescărușilor împăiați); ori opinia că ambalajele occidentale au grăbit căderea comunismului, prezentă în Occident Express. Și așa mai departe. Conceptele de sociologie culturală tratate prin adeziuni ce amintesc de
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
rezultatul final fiind o neașteptat de exactă radiografie a lumii românești contemporane, cu locurile ei comune, ușor recognoscibile, dar adesea iraționale la o analiză foarte atentă. Oamenii au o infinită putere de adaptare (felul senin în care românii au acceptat absurdul dens din ultimii ani ai regimului comunist o demonstrează cu asupra de măsură), ei ajung să perceapă ca normale lipsa de comunicare, elementele supranaturale, cele care nu se potrivesc într-o ordine logică, fantasticul și visul strecurat în viața cotidiană
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
odinioară și care nu încetează a se caută în algiditatea climei livrești, îmbunate doar de umbra complice, prelinsa din primele lecturi, a lui Robinson. A unui Robinson însă "scos din priză", aidoma unei jucării stricate. Întrucît conștientizează gratuitatea (id est absurdul) mărețului peisaj oceanic și constată decesul "ceasului amiezii", al acelui ceas pe care demonia îl face să se spargă precum un balon prea umflat: "Robinson, ai devenit o persoană de vază! Oceanul/ sapă litere într-o oglindă acoperită de nori
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
animație corelată cu o întreagă Lebensphilosphie de o ironie profundă care mi-l evocă pe Ion Popescu-Gopo și omulețul său, Learning adventure al lui Valentin Neacșu, un alt ricoșeu ironic-minimalist deștept foc, pamfletul Mici condiții al Andreei Dobrotă cochetând cu absurdul societății românești, Moștenire al lui Valeriu Căliman, o poveste despre moartea care-și trăiește condiția umană a morții lăsându-și progeniturii o tradiție chestionabilă, o Bucată de cretă al Andreei Mironiuc, plin de imaginație, unde inițiativa revine efemerelor personaje pe
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
ori crimă - și a despărțirii (dar și aceasta poate fi considerată o metaforă a morții). Lucian-Claudiu Amoran pare și nu prea pare că este moralist. În unele povestiri, cum ar fi de pildă O plajă prea îngustă sau Triumful rațiunii, absurdul crimei este prezentat într-o manieră care amintește de Străinul lui Camus, fără judecăți de valoare, fără sentințe morale. În alte cazuri, vocea naratorului intervine în realizarea portretului moral, iar personajele pierd din autonomie, cum este cazul povestirilor Ce oameni
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
prețul celor mai subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși plusează pe oralitate, dialogurile redundante, repetitive vizînd absurdul, abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris nu ține de o poetică dar de caracterul flegmatic al autorului care pare că-și ia în
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
actorului EMIL BOROGHINA (Ț. N. Craiova) Miercuri, 28 noiembrie - VIITORUL Oră 11.00 - NUME ȘI RENUME - caricaturi internaționale EUGEN IONESCU prezentate de Nicolae Ioniță - COPACUL LUI IONESCU - eveniment prezentat de Radu Vișan - lansarea festivalului concurs de teatru școlar PRO-SCENIUM - POVESTIND ABSURDUL - proiect de teatru senzorial - labirint, prezentat de actorul Adrian Ciglenean Oră 18.00 - spectacole de teatru realizate de studenți și elevi - gânduri despre viitor la un pahar de vorbă
Zilele Eugen Ionescu 2012. Vezi programul () [Corola-journal/Journalistic/65502_a_66827]
-
mai este nonconformismul sau escapismul, ci o lucidă analiză a sensurilor și contextelor de semnificație. Indiferent cît de absurd poate părea un vers, sau un poem, sarcina cititorului și a criticului este, după Perloff, de a afla contextul în care absurdul sau bizareria dispar. Cu alte cuvinte, de a descoperi acel univers semantic esențial nou care constituie modul de existență al poemului. Lecturile propuse de autoare la diverse texte preluate de la poeți prea puțin cunoscuți unui cititor ne-american (Leslie Scalapino
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
politic și social care l-a moștenit, inclusiv în independenta de țara și de idealurile lui Eminescu Basarabie (fenomenul ar merita o examinare separată), ceea ce sporește și mai mult grotescul delirului festivist orchestrat an de an. Nimeni însă nu sesizează absurdul, enormitatea situației. Din contră. în ianuarie, un abur de evlavie subit cuprinde toată lumea, prinsă într-o suspectă unanimitate: potentați "cu ceafa groasă" rostesc solemn platitudini indigeste la împărțirea unor titluri și premii "Eminescu"; grafomani notorii, adulatori de meserie, își dau
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
pe două nivele poate să le vină de hac. Primul nivel este asumat, un exercițiu de notație, cum fac copiii care învață o limbă străină, de la simplu la complex. Al doilea nivel e cumva involuntar, fiindcă nu știi niciodată dacă absurdul conotat livresc e din voința autorului, sau se naște spontan, din toată dezorganizarea strânsă în chingi a lumii în care trăiește. Așa cum nu poți să știi ce salt se întâmplă, ce ruptură de nivel, când începi, în fine, să vorbești
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
nimic nu intră parcă în rezonanță firească cu nimic? Metaforă de consolare Grea misie și-a ales atât de fragila și buna poetă, când cutezătoare a ieșit de bunăvoie în larg sperând să rezolve în felul ei sublim dezagrementele și absurdul, metaforic vorbind, unui dialog, cu, poate, cel mai rebel și dificil monstru sacru deja, al nouăzecismului! Elanul ei era de așteptat să se lovească și să se sfărâme dramatic în spectacolul sălbatic al apelor tulburi, de patologia lor, în fond
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
ai tranziției. Precizarea este importantă pentru că structural cartea aparține postmodernismului anilor '80 (în spirit textualist el este încărcat de referințe culturale, textul mustește de citate, aluzii, clin d'oeil-uri ce trimit cu gândul la autori și opere celebre, visul, fantasticul, absurdul și chiar nebunia sunt singurele în măsură să dea relief unor existențe plate și să spargă monotonia apăsătoare a cenușiului generalizat), chiar dacă, o anumită dezinvoltură stilistică poate trimite cu gândul spre proza primilor anilor '90. Unui cititor familiarizat cu romanele
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
după toate aparențele se pregătea să-și facă nevoile, apoi căzuse; 6) s-a primit o telegramă de pe front, anunțînd moartea sa pe cîmpul de onoare - ucis de un glonte în mijlocul frunții...". Și lista merge pînă la 68. E aici absurdul înșirat în fețe multiple. Măști care compun un interior vid și totuși prea plin. E un soi de rugăciune a scrisului către scris. Probabil acestea sînt pasajele cele mai emoționante - deși în sine cele mai seci - ale cărții. Am omis
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]