1,361 matches
-
există în același timp. Ea este imperceptibila asemenea unei grămezi de umbre fără liniște și fără intimitate. A vorbi despre fericire atâta vreme cât omul este o ființă nedefinibila mi se pare un nonsens. Conștientizarea propriei existente te duce la absurd. Iar absurdul și fericirea sunt de nedespărțit. Ele nasc durere în trup și tulburare în suflet. Iată de ce, fericiți sunt cei ce încearcă să aibă plăceri. Ce pot face, însă, aceste vietăți care au renunțat la rațiune, înainte ca dorințele să le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
există în același timp. Ea este imperceptibila asemenea unei grămezi de umbre fără liniște și fără intimitate. A vorbi despre fericire atâta vreme cât omul este o ființă nedefinibila mi se pare un nonsens. Conștientizarea propriei existente te duce la absurd. Iar absurdul și fericirea sunt de nedespărțit. Ele nasc durere în trup și tulburare în suflet.Iată de ce, fericiți sunt cei ce încearcă să aibă plăceri. Ce pot face, însă, aceste vietăți care au renunțat la rațiune, înainte ca dorințele să le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
ÎN ABSURD poetul simte nevoia de a ieși din cadru și a plonja în absud astfel tot ce scrie nu are înțeles imediat cititorul sapă în adânc până descoperă esențele ascunse în cuvinte atunci e completă simbioza cu autorul iar absurdul se dezvăluie înțelept și piramidal... RĂTĂCIM e ceva omenesc să rătăcești nu neapărat în pustiu ci în eul tău... acolo în adânc mai există cineva Care îți seamănă ... Citește mai mult ÎN ABSURDpoetul simte nevoiade a ieși din cadruși a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
chiar impunerea unei evidențe și a unei realități a absurdului, până la ajungerea tocmai la culmile acestuia!... Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde și oricum, ne-am obișnuit deja, astfel încât de ce nu ne-am putea acomoda și cu absurdul ca fiind o normă și o componență firească și chiar indispensabilă vieții noastre, ajungând să zicem „răului bine și binelui rău”, căci și această problemă (a icoanelor) face parte tot din categoria lucrurilor ce au fost răsturnate, din punct de
DESPRE VALOAREA MORALĂ ŞI SACRAMENTALĂ A ICOANEI ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374553_a_375882]
-
un om care-și iubește țara“. Cu alte cuvinte, doar elanul duhovnicesc, conștiiciozitatea meșterului și dragostea pentru „România eternă“ au fost singurele rațiuni care l-au motivat pe părintele Sofian în acțiunile sale. Din nou, dragostea era un răspuns la absurdul lumii. „Monotonia“ înfloritoare a vieții duhovnicești Devenit unul din duhovnicii vestiții ai Bucureștiului, părintele Sofian s-a întors la „monotonia“ datoriilor sale de monah. Din când în când, agenții Securității se mai interesau de acest om paradoxal pentru ei, cu
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
un om care-și iubește țara“. Cu alte cuvinte, doar elanul duhovnicesc, conștiiciozitatea meșterului și dragostea pentru „România eternă“ au fost singurele rațiuni care l-au motivat pe părintele Sofian în acțiunile sale. Din nou, dragostea era un răspuns la absurdul lumii. „Monotonia“ înfloritoare a vieții duhovnicești Devenit unul din duhovnicii vestiții ai Bucureștiului, părintele Sofian s-a întors la „monotonia“ datoriilor sale de monah. Din când în când, agenții Securității se mai interesau de acest om paradoxal pentru ei, cu
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
comportamentale reprezentată cel mai adesea de autori de import creează în mintea tânărului imaginea unei societăți în care tot ce contează este senzația. La toate acestea se adaugă televiziunea din care se revarsă în modul cel mai abject cu putință absurdul, inumanul, promiscuitatea morală, toate îmbrăcate în minunatele peisaje sud--americane și nu numai; televiziunea pentru care senzaționalul este pus pe treapta supremă; televiziunea pentru care imaginea manifestării a 20-30 de homosexuali în cadrul unui marș este mai importantă decât adunarea a peste
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
a fost distrus. În partea israeliană, orașul era izolat, cartierul elegant Mamila devenit sărac, ruinat, linie de frontieră supravegheată de Organizația Națiunilor Unite. Accesul dintr-o parte a orașului în alta era interzis. Clădirea „Notre Dame” era împărțită în două. Absurdul era împărțirea orașului pe cartiere pe baze etnico-religioase și pe baza liniei frontului la încetarea focului în 1948. Tragedia era creșterea urii între oameni pe o asemenea „bază”. Ce a însemnat reunificarea Ierusalimului? Răspunsul este: readucerea orașului la poziția lui
DUPĂ 50 DE ANI ��' ÎNSEMNĂRILE UNUI LOCUITOR DIN IERUSALIM de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372531_a_373860]
-
ce?! reluă ea mirată întrebarea lui după o pauză. Asumându-și orice risc, crăpă ușurel ochii, la timp ca s-o vadă pe Baba cum se apleacă spre urechea lui, cu mâna făcută căuș. Vopsesc zilele, veni din scurt lămurirea. Absurdul celor auzite îl făcu să tresară. Și clipind, prinse în plin pe retină mișcarea a ceva care părea a fi o pasăre ori poate doar o săgeată roș-albastră care traversa cerul maroniu, cu nuanțe de muștar. Da, ce te miri
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
există în același timp. Ea este imperceptibilă asemenea unei grămezi de umbre fără liniște și fără intimitate. A vorbi despre fericire atâta vreme cât omul este o ființă nedefinibilă mi se pare un nonsens. Conștientizarea propriei existențe te duce la absurd. Iar absurdul și fericirea sunt de nedespărțit. Ele nasc durere în trup și tulburare în suflet. Iată de ce, fericiți sunt cei ce încearcă să aibă plăceri. Ce pot face, însă, aceste vietăți care au renunțat la rațiune, înainte ca dorințele să le
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
Iorga, care nu s-a îndoit niciun moment să-l elogieze în cartea sa „Oameni care au fost”, pentru că scriitorul spaniol a fost un prieten al României. Nimeni nu e prieten al României dacă nu are o anumită predilecție pentru absurdul dus la ultimele sale consecințe, iar această afirmație, care poate părea deranjantă, este în realitate un semnal de dragoste pentru anomalie într-o lume care reușește să egaleze oameni și voințe într-un piuré fără gust. Lucru notabil este documentarea
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
documentarea investigatorului Mariano Martín Rodríguez care reușește să-l introducă pe cititor în momentul istoric al decadei 1920, când Ramón de Basterra a scris „La obra de Trajano”, iar acest fapt dovedește într-o mare măsură că și el, iubind absurdul, se simte paradoxal, că într-un fel se simte român. În același timp, trezește interesul pentru omul Ramon de Basterra, un personaj într-adevăr atipic prin contrazicerile sale, prin paradoxuri și prin incapacitatea de „a armoniza punctele contrare”, după cum indica
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
Mihai Cimpoi (pp. 7 - 9), câteva aserțiuni esențiale: «Urmuz, confidentul epigramistului, e spiritul tutelar și modelator, coborât însă, familial, la rangul de bade» ( v. supra); un alt merit al lui George Corbu este acela de a-și propune să surprindă absurdul în stare pură, așa cum apare în viața noastră de toate zilele - politică, socială, culturală; ca un adevărat fenomenolog al acesteia, el pune în paranteză, merge spre esență, luminându-i aspectele absurde; [...] absurdul vine printr-o consemnare degajată, din fuga condeiului
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
este acela de a-și propune să surprindă absurdul în stare pură, așa cum apare în viața noastră de toate zilele - politică, socială, culturală; ca un adevărat fenomenolog al acesteia, el pune în paranteză, merge spre esență, luminându-i aspectele absurde; [...] absurdul vine printr-o consemnare degajată, din fuga condeiului, currente calamo: Șobolanii simt prin ere / Unde-i șvaițerul-putere... [...]; astfel de secvențe epigramatice aduc dovada deplinei reverențe a umoristului de azi față de badea Urmuz de ieri și a coborârii absurdului din literatură
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
tripticul amintit, ne bazăm pe faptul că legăturile lui cu epigrama n-au fost chiar întâmplătoare, ci evidente [...]; tot epigramă este și distihul din finalul miniprozei Plecarea în străinătate, oricât de derutant ar părea titlul...» (p. 12 sqq.). Și postfața Absurdul dă în floare cu cât mai plină[-i] țara de umor (pp. 139 - 145), de Paula Romanescu, relevă destule, valoroase epigrame care își armonizează „ciocănelele de argint“ întru încordarea bine temperat-paradoxistă a timpanelor: Și-a fost ziua de 5 aprilie
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Valahimii, autor - între altele asemenea - și al celebrei epigrame: «Țara mea, romano-daca, / Ară țarina cu vaca; Are boi, dar permanent / Sunt aleși în parlament.» (Efim Tarlapan, «Paradox», în volumul Stihuri marțiale, Chișinău, 1999, p. 21); (12) distihuri / catrene-definiții - pentru absurd: Absurdul e un aliment / Ce se consumă cu mărar / Într-un climat indiferent / De filosoful centenar !» (p. 40); «Nihilismu-i de rigoare / Printre bibliotecare.» (p. 47); etc.; (13) autoepigrama: «Ascuțit ca un accent, / Nici prea grav, nici circumflex, / Mă declar incompetent / De-
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
proze ale antologiei sunt ancorate într-un „realism“ existențial, în care conștiința și sensibilitatea autorului transcend realitatea uneori adsurdă, alteori monstruoasă în care gravitează eroii prozelor lui Gh. A. Neagu. Temele schițelor și nuvelelor din volum privesc problematici diverse, precum absurdul, suferința, viața cotidiană în regimul comunist și în anii ̓90, inadaptarea, fantasticul ș. a. În cazul prozelor lui Gh. A. Neagu se poate vorbi despre o autentică tematologie. Temele și motivele au o influență decisivă asupra rețelei de relații textuale
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
ideea unui nou experiment să facă din daci un nou popor, latinizându-i cu vulgara lor din Latium? Doar istoria antică atestă clar că legiunile romane numai au luptat, cucerit și stăpânit. E o logică istorică, ironic formulată, care subliniază absurdul acelei vechi teorii istorice arhicunoscută, când e clar ca legiunile romane au venit să cucerească Dacia pentru aurul ei! Vestea aurului dacic ajunsese de mult deja la Roma și nu numai vestea dar și aurul. La fel a fost și
DATORIA DE A CĂUTA ADEVĂRUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347295_a_348624]
-
evenimente ieșite din comun, astăzi aproape greu de înțeles. Pe când erau în România, pe vremea comunismului, dezamăgiți de neșansele și nereușitele din jur, goliți de sensuri și de speranțe, au hotărât să plece din țară spărgând granițele închise și înfruntând absurdul în plenitudinea lui inegalabilă. „Am trecut de doua ori Dunărea înot, rememora Florin. Prima dată sârbii m-au trimis înapoi în țară. Multe am pătimit atunci, dar n-am renunțat. Eram câțiva inși hotarâți să riscăm iarăși. Ne-am suit
FRAŢII IACOB ŞI FLORIN OPREA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346885_a_348214]
-
germinând în ea, O purtăm în noi ca vâlvătaia din sânge, Pe-ntunecate o distingem,uneori,ca stea S-au ca ochiul ce râde,sau ca cel care plânge. Trăim în dimensiunea din care poți să scazi Ideea trecută prin absurdul ne filtrat Sau pe cea a ipoteticului azi Sperând să-l cunoaștem pe Cel Înălțat. În drum spre punctul primordial Cu fulgerul uimirii mele Am tăiat timpul în două, La fel cu fiecare jumătate nouă, Așa până la infinitul cu stele
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
non-conformist numit dadaism. Acesta a fost inițiat la Zurich de Tristian Tzara, originar din România. Scriitorii care scriau în spiritul dadaismului își exprimau disprețul față de o lume incapabilă să stăvilească barbaria și crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, tangențiind cu absurdul. Din acest curent s-au desprins constructivismul și suprarealismul. Constructivismul de la noi s-a grupat în jurul revistei „Contemporanul” la conducerea căruia se afla Ion Vinea. Constructiviștii promovau ideea necesității unei corespondențe între artă și spiritul contemporan al tehnicii moderne care
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
se sinucidă ca poet decât să pună vreun accent conformist asupra versului, un Petru Dumitriu care practica concesiile cu o boierie prin care sfida și această critică despre care vorbim, își cerea și privilegiile, un Virgil Teodorescu ce transforma suprarealist absurdul în elogii sau elogiile în absurd, Sașa Pană și Constantin Nisipeanu care mimau transformarea în critică socială a frumuseților pe care generația lor le atinsese prin dicteu automat, Mihu Dragomir sperând să se salveze prin rafinamentul culturii, A.E. Baconski
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
mine un rug, Eu aud cum șoptești, Focul arde, el arde, va veni și tăcerea Pe-ntregul pământ, Noi vom arde în stele, Alături, pe rând. Sub pod se zbenguie șopârle, Obsesii, avataruri, repezi gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul danubian, mai jos, Călătorind mereu pe alt
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
mine un rug, Eu aud cum șoptești, Focul arde, el arde, va veni și tăcerea Pe-ntregul pământ, Noi vom arde în stele, Alături, pe rând. Sub pod se zbenguie șopârle, Obsesii, avataruri, repezi gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul danubian, mai jos, Călătorind mereu pe alt
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
precum și indiferența semănată de aceasta în jur au reprezentat, de fapt, cele două dimensiuni negative, care au metamorfozat dur existența interpretei în ultimii ani de viață dintr-un exercițiu firesc al recunoștinței necesare într-un spectacol de teatru absurd despre absurdul ontologic însuși. Crezul artistic al HARICLEII DARCLÉE pare că seamănă destul de bine din anumite puncte de vedere cu cel al eroului romantic novalisian Heinrich von Ofterdingen, căci și unul, dar și celălalt au pornit întreaga lor viață în aflarea tărâmului
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]