1,220 matches
-
nivel comportamental și își permit să catalogheze anumite tradiții și obiceiuri ale poporului român la capitolul „maligne spirituale”, adică absurdități. Cronicari străini precum Wilkinson trec în revistă o parte din argumentele pe care cei de mai sus își bazează afirmațiile: „Absurditățile și superstiția, care alcătuiesc o parte atât de mare din principiile fundamentale ale religiei grecești... au mare putere atât în Moldova cât și în Muntenia.” Neagu Djudvara explică această atitudine a străinilor: „ În veșnicul pomelnic al călătorilor apuseni despre ignoranța
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
un sentiment de înstrăinare în față acestui univers haotic și incomprehensibil, exprimându-se prin angoasă, anxietate, nesiguranță, disperare, dar și prin apatie și cinism: “Este absurd că ne-am născut, este absurd că vom muri, pe de altă parte, această absurditate se prezintă ca o alienare permanentă a ființei mele, posibilitate care nu este numai posibilitatea mea, dar și a altora.” În plus, “lipsa de perspectivă deformează conștiințele pe toate planurile”. Aspectul social al acestei crize este reificarea. Și ea acționează
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
o pasiune extremă ucigașul își va trăda întotdeauna patologia. Dacă detectivul reușește să analizeze probele fizice de o manieră obiectivă, apoi să gândească subiectiv, din punctul de vedere al ucigașului, va reuși adesea să soluționeze crime care ne bulversează prin absurditatea lor”. Ochii smulși din orbite. Organele sexuale desfigurate. Carnea nudă penetrată multiplu. Danny urmări mașina morgii până în centrul orașului, dorind ca mașina lui să fi avut o sirenă, să ajungă acolo mai repede. Morga Orașului Los Angeles și cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de distracție? Era destul să o vezi, ca să îndepărtezi presupunerea. Cu chipul înfrigurat, cu exaltarea ei gravă, urmărindu-și pătimaș preocuparea într-un fel care nu îngăduia nici un surâs către acel spectacol comedios. De căutai să raționezi te înnămoleai în absurdități, dacă însă porneai de la absurditate ca de la o premisă logică, puteai conchide ceva destul de consecvent. Egoismul, capriciul și fervoarea ei pentru serviciile Elizei erau o explicație, dar neîndestulătoare. Mai lesne, aversiunea ei neîndoioasă, haină, către Doru, o făcea să caute
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o vezi, ca să îndepărtezi presupunerea. Cu chipul înfrigurat, cu exaltarea ei gravă, urmărindu-și pătimaș preocuparea într-un fel care nu îngăduia nici un surâs către acel spectacol comedios. De căutai să raționezi te înnămoleai în absurdități, dacă însă porneai de la absurditate ca de la o premisă logică, puteai conchide ceva destul de consecvent. Egoismul, capriciul și fervoarea ei pentru serviciile Elizei erau o explicație, dar neîndestulătoare. Mai lesne, aversiunea ei neîndoioasă, haină, către Doru, o făcea să caute a scăpa de el prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aerul lor ascuțit, strâmtorat. Este un gen de angloism complet nou pentru el. Acest gen de figură sărăcăcioasă, expresia eșecului, n-a fost exportată în altă parte, ca să conducă imperiul. Peste tot, întâlnește originalele copiilor cu care a crescut, toate absurditățile Indiei britanice, redate la dimensiunile normale în mediul lor natural. Aici se poartă costumele închise la culoare și gulerele înalte. Aici ușile groase, negre, te duc din străzile electrizate în saloane înghesuite, cu ferestre înguste, în care se oglindesc pătrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în căldură, așteptând ordinul de îmbarcare. Deasupra lor, poziționat pentru foc de anfiladă, este un fort de sclavi, numit St. James, deși la fel de bine se putea numi George sau John; unul din sfinții cu rezonanțe englezești care n-ar admite absurdități sau inepții și ar crea o bună imagine în luptă. De la parapetul fortului care se năruie, se ivește gura țevii unui tun modern, de 15 centimetri, îndreptat spre mare. Conținutul acestei perspective este nou pentru Johnatan, dar ceva din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
insulta nu are legătură cu acest mod insuportabil de vopsire a părului, ci cu absența onoarei și a incapacității noastre de a vedea adevărul. Mă surprinde că nimeni nu-și dă seama că atitudinea noastră față de sfârșit este comică în absurditatea ei. În timpul ultimei audiențe nu m-am putut abține să nu țip: — Eu sunt singura care știe că părul meu este alb și subțire! Curtea a refuzat să mă audă. Miniștrii mei considerau reale vopseaua franțuzească și coafura atent aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ciolan la fel de mare pentru fiecare iar nu se poate... Cu amărăciune, Aizic exclamă: - Am avut un frate, domnu’ Goilav. A plecat în Spania șacolo a fost împușcat. - Moartea lui nu-ți dă dreptul să condamni pe alții; durerea duce la absurdități; fiind doar a dumitale, e imoral s-o aplici și altora. Cînd crezi în ea, ideea e un bun; poate că fratele dumitale chiar l-a avut: e mare lucru să mori pentru așa ceva. Asta nu înseamnă că neapărat ideea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice albastră e consternat. .................................................. .................................................. .. Ieri Pandele a fost înmormîntat. Într-atât i-a zguduit pe oameni absurditatea acestei morți, încît ei nu-și pot reveni. Există o lege a absurdității? Sau întîmplarea are un domeniu mai vast decît sîntem noi în stare să ne închipuim. Cît timp nu și-a încheiat creația, de ce să fie secerat creatorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice albastră e consternat. .................................................. .................................................. .. Ieri Pandele a fost înmormîntat. Într-atât i-a zguduit pe oameni absurditatea acestei morți, încît ei nu-și pot reveni. Există o lege a absurdității? Sau întîmplarea are un domeniu mai vast decît sîntem noi în stare să ne închipuim. Cît timp nu și-a încheiat creația, de ce să fie secerat creatorul? Există opere care, odată începute, își continuă singure drumul. Umăr la umăr, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trebuia să fie vorba de un complex sau - ca să fim cu adevărat sincronizați cu epoca - un dezechilibru chimic. Peste o sută de ani se va găsi o altă explicație, una complet diferită. La gândul liniștitor că adevărurile unei epoci erau absurdități în alta și că nu conta prea mult ce gândești atâta vreme cât faci ceea ce se cuvine, iar el tocmai asta făcea, Wilt izbuti în cele din urmă să adoarmă. Se văzu trezit la șapte dimineața de alarma ceasului, iar la opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sub dictatura comunistă?“ (BEATRIX LANGNER, Süddeutsche Zeitung, Germania, 11 octombrie 1995) * „Plicul negru este unul dintre acele studii atent circumscrise, precise și acide, pe o pânză restrânsă, în care scriitorii est-europeni excelează. Restrângerea devine vastă. Tihna dispare din colțurile tihnite. Absurditatea încetează să fie comică: este teribilă. Manea creează acest efect printr-o proză lucidă care coboară deliberat temperatura emoțională pentru a potența cerebralitatea. El excelează în a revela profunzimea, păstrându-se la suprafață, scrutând surâsurile pe care nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu mănunchiuri de aripi ca niște jupoane transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea o dovadă vizuală a absurdității propunerii tatălui său. Treptat, se calmă. Cât erau de frumoase insectele acestea din jurul lui, cât de incredibil de frumoase: fluturi uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
orașe îndepărtate. Se întoarse spre Mubarrak și acesta înțelese, pentru că își îndreptă privirea spre ofițer. — Ospitalitatea este sfântă pentru noi, zise. E o lege mai veche decât Coranul. Militarul cu stele pe mânecă rămase câteva clipe nehotărât, aproape incredul în fața absurdității acelei explicații, și se pregăti să-și continue drumul. — Eu reprezint legea aici, spuse tăios. Și nu există alta. Trecuse deja de el, când Gacel îl apucă de braț cu forță și îl obligă să se întoarcă și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea culorile patriei să se onduleze onorabil. Câteva persoane, ici și colo, șușoteau pe furiș că totul era o exagerare, o absurditate, că mai devreme sau mai târziu nu exista altă soluție decât să se scoată toate acele drapele, și cu cât mai curând cu atât mai bine, pentru că, la fel cum prea mult zahăr Într-o prăjitură Îngreunează simțul gustului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se găsesc sub telefon. Un amalgam de voci. Apoi țăcănitul receptorului pus la loc În furcă. Desigur, nu de Belbo. M-am băgat imediat sub duș. Trebuia să mă trezesc. Nu Înțelegeam ce anume se petrecea. Planul era adevărat? Ce absurditate, Îl inventaserăm noi. Cine pusese mâna pe Belbo? Cei din Roza-Cruce, contele de Saint-Germain, cei din Ohrana, Cavalerii Templului, Asasinii? De aici Încolo totul era posibil, dat fiind că totul era neverosimil. Poate că Belbo Își pierduse mințile, În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi dezvăluit. Desigur, nici autorul acestei fabulații și nici posesorul acestor scrisori nu cunoaște aramaica și nu au competența necesară să dovedească autenticitatea scrierilor antice. Este regretabil că mare parte din publicul cititor de astăzi nu-și dă seama de absurditatea acestui scenariu. Moartea lui Isus nu este doar afirmată (sau cel puțin presupusă) în toate scrierile Noului Testament și în creștinismul timpuriu, ea este atestată și de scriitorii evrei și romani antici. Josephus Flavius, istoric evreu din primul secol, apologet
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
biblic nu prezice că învierea va presupune acest fel de trup. Nicio teologie speculativă n-a trasat această cale pe care evangheliștii să o urmeze în moduri atât de diferite. În special acest lucru ar trebui să pună capăt vechii absurdități care insinuează că relatările lui Luca și Ioan, aparent cele mai „fizice”, au fost scrise spre sfârșitul în primului secol în încercarea de a combate docetismul, concepția că Isus nu a fost o ființă umană reală, ci doar aparentă. Cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ojă cu mici bobite aurii în lichidul alb (ce țigănie, se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre care unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă, franțuzească, o cutie de plastic pe care erau gravați niște trandafiri, cu o linie sinuoasă, aurie. O deschise, amintindu-și că se găsise în comerț la noi. Se privi în oglinjoară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
știu. Nu o mai recunosc în acel corp străin pe fata care a fost obsesia și nebunia mea timp de un an de zile, poate ultimul al vieții mele. A încerca să trăiesc mai depane în aceste condiții pare o absurditate. Mi-am apărat conștiința de vederea trupului ei acoperind oglinzile cu textura înșelătoare a pânzei. Dar nu mă pot apăra de sinele ei, care mă agresează pe mult mai perfidele cărări psihice. Monstrul mă are, s-a cățărat pe mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
este aici estompată și redusă la nivelul unei gândiri de suprafață ce vizează doar reperele vieții cotidiene de zi cu zi. A contempla gesturi și acțiuni ce se repetă zilnic pare a fi pentru ochiul mundan un non-sens și o absurditate deplorabilă. Amănuntele, detaliile existenței de zi cu zi nu merită, din perspectiva vigilenței acestui ochi atenție și calmă cercetare. Or, tocmai în preajma acestor amănunte zăbovește și cel lipsit de funcționalitatea primordială a mâinii, alături de ceilalți suferinzi din deficiențele corporalității. Banalitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nici dacă mi se cere mai des decât altora părerea... Toate acestea nu dovedesc de fapt nimic. Și ce importanță ar avea că tot postul acesta l-am ocupat și sub predecesorul și adversarul actualului director, sub Grigore Zlătescu ? Sau absurditatea că pe atunci mă așarnam să fac politică conservatoare, Zlătescu fiind, cum se știe, prin relația cu casa Racotă, cât se poate de bine cu guvernul de-atunci, conservator, iar acum tatonez trecerea la liberali, frecventarea asiduă a Mironeștilor fiind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămăsese pe braț, mă enerva și noroiul de pe alei, pentru că azi noapte plouase tare (așa se vede că am scăpat și de alarme), dar, mai ales, mă scoteau din minți isteria ce sau era jucată, sau era pură nebunie și absurditatea celor ce ea pretindea, țipând : că dinadins am adus-o de la spital acasă și o țin sechestrată și-i interzic plecarea la casa din Buzău, pentru a o interoga zi și noapte, până va ajunge să-și piardă mințile ! Astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]