11,260 matches
-
în șatra noastră. După ce se mai întreținu cu Rafira și Lisandru, care-l îmbrăcară tot timpul în haina de purpură a nestinsei lor dragoste, Vișinel se întoarse în oraș. Nu știa dacă pașii lui calcă pe pământ sau plutesc peste aburii ce ieșeau din pământ cu dărnicie în acea lună caldă de vară. Era fericit! Era foarte fericit! Pentru a zidi o familie, Vișinel era conștient că avea nevoie de o sursă financiară. Timp de aproape trei săptămâni, bătu pe la uși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de var cojite de pe pereții caselor. Când sindromul de rahitism s-a accentuat, după repetate consultații și analize la spitalul orășenesc Câmpulung Moldovenesc, m-au dus la Cluj la un spital universitar, cu trenul accelerat tracționat de o locomotivă cu aburi, a cărei iuțeală îviteză) nu depășea 100km/h. Contactul cu capitala Ardealului a fost surprinzător pentru un copil de grădiniță, pe care l-a furat peisajul de la prima plimbare. În mod special, vitrinele magazinelor viu colorate mă fascinau, de multe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de neînchipuit. Concluziile examenului medical de la spitalul clujean au fost încurajatoare: în afara lipsei de calciu din organism eram oarecum sănătos, doar că metabolismul îmi era mai accelerat, arderile interne se făceau cu mare iuțeală îca viteza trenului cu locomotivă cu aburi) și asimilația era insuficientă. Așa că am plecat de la spital toți bucuroși că mi s-a dat o speranță de viață, nu ca în catrenul intitulat Medicală, din volumul Delicatese umoristice: Poziția îți este verticală Când vii la doctor, însă ia
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își făcu o cruce mare și Își trecu mâna gânditor peste fața osoasă, netezindu-și barba albă, se Îndreptă spre un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
albastre, furnicate de așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trombă și el se alegea doar cu zâmbetele persiflatoare ale unor călători care gustau ca pe o glumă bună ceea ce de fapt era un gest de impolitețe. Se trezea năucit, într-un lac de transpirație, ca după o baie de aburi. Acest vis obsedant îl asocia cu întâmplările de peste zi. Avea certitudinea că nu se poate ca neprevăzutul să nu-i joace vreo festă. Cum adormea, același vis îi bătea la porțile somnului. Reflectând, când zorii zilei strecurau o lumină lichidă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mari și rotunde, ochii imenși, negri și vii, zâmbetul până la urechi și toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc din leșin. Pe noptieră medicamentele stăteau neatinse, ceaiul din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase prea mult. În gură simțea gustul amar al febrei, îl durea spatele și, când încercă să ridice mâna, avu impresia că tot sângele îi țâșnise din ea și îi udase pătura și cearșaful... dar nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
necunoscuți, în care nimeni nu știa absolut nimic despre ceilalți, unii prea grăbiți să trăiască, alții doar prea grăbiți. CONTRASENS Totul începuse într-o după-masă de octombrie. Nimic din căldura acelei ore nu anticipa ce avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din urma foștilor călători. Se ridică
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o treaptă mai sus. Două stații în lâna verde cu scame, apoi paltonul se mișcă să facă loc altor paltoane roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească pe un singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite de haina neagră a unui bărbat. Merele păreau fade și pătate, dar contrastau frumos
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
afle un timp sub controlul medicilor... nu-i dădu alte detalii. Victor ieși. Din neatenție, se împiedică de pragul ușii. Întoarse instinctiv capul să vadă dacă Olga l-a observat. Pășea rar, prudent, mersul se arăta a fi destul de dificil, aburii alcoolului nu se evaporaseră și echilibrul său instabil îi mai crea încă probleme. Asistentele, strânse ciucure în salon comentară întâlnirea acestui domn, proaspătul tată, cu soția sa: - Ai văzut, tu, n-a venit măcar cu o floare! - Era cuc și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil pentru el să întrețină un dialog. La ora aceea, l-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
i se întâmplă. Mihaiu o strângea tot mai tare în brațe, o mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a strâns-o mai tare. și mai tare. și Țși a asfixiat-o. Distingând, printre aburii alcoolului și spasmele excitării, ce a făcut, s-a speriat. A învelit fata în cearșaf și a ascuns-o în subsolul blocului. Când a venit Maria s-a prefăcut că nu știe ce e cu Lăcrămioara, că nu știe unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
urmă, cursul reflecțiilor mele s-a schimbat. Era într-o seară, la baia publică. M-am dezbrăcat pe platformă. Băiatul îmi turna apă pe cap. Mi se părea că apa îmi spală gândurile negre. Vedeam pe perete umbra acoperită cu aburi; subțire și fragilă ca la zece ani, când eram copil. Mi-am amintit că și pe atunci se profila tot așa pe peretele umed al băii. Îmi examinam corpul; coapsele, pulpele și sexul aveau o aparență exasperant de voluptuoasă. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
transformare, ca și cum pătrunsesem într-un mediu și un univers nou, ca și cum cunoscusem o a doua naștere a acestei lumi de care eram dezgustat. În orice caz, îmi recâștigasem viața, căci netopindu-mă ca un bloc de sare în baia de aburi, pentru mine ținea de un miracol. Viața mea mi se pare la fel de bizară, la fel de incoerentă ca desenul care ornează trusa de scris de care mă servesc în acest moment. Fără îndoială că motivul lui e opera unui artist nebun sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viață pentru un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o casă În care doica se tot fîțÎie cu samovarul printre musafiri. Ceaiul e la doar un metru, de pofticios. Sau e-ntr-o altă cameră, dar există sigur, aburul său liniștește personajele Încă de la primele replici...Și-atunci, ce sens are replica lui Verșinin ? „Dacă am știi!”... Citesc Într-un ziar o confesiune a eminentului medic & scriitor Constantin Romanescu, după ce a vizionat un spectacol adresat copiilor : „...Niciodată nu mi-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de atâta căldură, și gândul mă ducea la chipul Iozefinei și la degetele ei delicate, de pianistă. Avea degete mult mai fine decât Mona. Mi se părea, pe parcursul întâlnirilor cu Mona, că Iozefina stătea în permanență lângă noi, ca un abur, ofta și murmura: Sunt sigură că într-o altă viață am fost o pianistă renumită. De multe ori mă visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bibliotecii, de care atârna lustra cu cinci brațe, ei, Iozefina și cu Gerard, erau extrem de aproape unul de altul. Chiar fuzionau. Gerard era tot mai convins că erau făcuți numai unul pentru celălalt. Deasupra ei, Afrodita, apărută intermitent, ca un abur ridicat ușor la tavan, îi zâmbea lui Gerard favorabil pentru a nu știu câta oară. Daîși zicea el-îi declari dragostea. O răpești. Ea divorțează de Sima. Te căsătorești cu ea. Căsătorie cu o... leliță! -vor comenta părinții lui dezamăgiți. Încă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Poate că și simțeam acest lucru. Așa cum era Iozefina. Sau măcar așa cum eu însumi o cunoscusem. Povestindu-i Reliei despre Iozefina, o vedeam în fața mea pe dactilografa textului meu dramatic, ca prin minune, plutind din nou deasupra noastră, ca un abur, și privindu-mă adânc în ochi, din seamă afară de insistent. Îmi priveam în răstimpuri, palmele și mă întrebam dacă ele au mângâiat cândva cu adevărat, acea piele catifelată a Iozefinei, refăcând pentru a nu știu câta oară, conturul coloanei vertebrale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de toți... O să ne fie dor de ei. Aceste două locuri din capul mesei vor rămâne neocupate de acum încolo... Când îi vom avea oaspeți, aici vor sta tot ei, negreșit... Cu aceste ultime vorbe, Hliboceanu s-a așezat, purtând aburul emoției în priviri... Nimeni nu a mai scos nici o vorbă. În cele din urmă, moș Dumitru a rupt tăcerea: Dacă doi moșnegi ca noi se bucură de cinstirea voastră, aista-i semn bun. Înseamnă că locul nostru a rămas pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lor, privind după cărăuși... În zori, pe când luceafărul de ziuă clipea cu ultimele puteri, învinse de geana răsăritului, cărăușii se aflau deja pe valea Coșcovei... Pe când soarele și-a arătat fața de-a binelea și roua dimineții se prefăcea în aburi, șirul de care ieșea din pădure, de ceea parte, înspre locul de încărcare. În fruntea convoiului mergea, ca de obicei, Hliboceanu. Pe măsură ce se apropiau de locul de încărcare, tot mai clar se vedeau două care trase la umbra copacilor și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dreptate deplină oricând... Acum însă mă văd silit să spun cu mâna pe... lulea că n-am aruncat banii pe fereastră! Hă hă hă! Pe când cei doi călăreți săltau în șa ca niște adevărați vestitori ai unei noi zile primăvăratice, aburii ușori ai dimineții se ridicau ca nălucile deasupra văii Coșcovei...
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lumină rămăseseră Încâlcite Într-un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele mușcau din oameni, lovindu-le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]