874 matches
-
și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă convingeam că asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dându-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
său, Iijima, Takamori a luat la rând Otafuku, Hiroshichan, Hotta și alte baruri... în total patru-cinci. Nici nu și-a dat seama când s-a făcut miezul nopții, după cum anunțau, trist, orologiile din magazinul universal Tōkyū din Shibuya. Prin fața ochilor aburiți de băutură i-a trecut imaginea surorii sale, furioase. Până nu de mult, când se întorcea târziu acasă, putea să se strecoare prin ușa de la bucătărie, pe care Mă-chan o lăsa nezăvorâtă, de dragul lui. Dar de când, cu două luni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca piatra, Îi deveni străin - și doar când consideră că se calmase Îndeajuns și că se golise cu totul, se ridică, traversă sala de antrenamente pustie la ora aceea a după-amiezii și intră la saună. După câteva minute, geamurile se aburiră cu totul, iar el avu impresia că era izolat În afara Universului. Așa ar fi trebuit să fie moartea. Odată - erau căsătoriți de vreo doi-trei ani - Emma Îi spusese că existența ei era atât de ireală, Încât avea impresia că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privirea și Întâlni lumina ochilor ei. Erau strălucitori de fericirea aceea nouă și necunoscută. Înghiți În sec, uimit. Trădat. — De ce nu mi-ai spus? — Pentru că tu nu voiai, răspunse Camilla nespus de nefericită. O strânse În brațe. Respirația ei Îi aburi ochelarii și chiar În clipa aceea, În timp ce-și măcina sufletul la gândul fiicei pierdute și se Întreba cum putea s-o recucerească, cum putea s-o răpească de la petrecerea nunții ei și din brațele lui Kevin Buonocore, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căutat pulsul acolo sus, În verandă, se aplecase să-i asculte inima. Nimic. Doar suflul sângelui care ieșea din rană. Chiar și acum pare moartă. Are ochii Închiși. E complet inertă. Dar pe gura ei, masca de oxigen s-a aburit. Răsuflarea, poate. — Trăiește? Îl Întreabă pe doctor, dar acela nu are timp să-i răspundă. Nu are timp. Împinge targa spre ambulanță. Pe trotuarul spart, roțile se Împiedică, targa se clatină. Fata Întinsă, poate instinctiv, tresare. Capul i se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vară să îmi mângâie palmele și să mi le picteze în culori ca bucățile de stele căzute în nopțile de vară. Văd vara cum îmi atinge umărul și o aud cum îmi șoptește: visează! Zâmbesc, închid ochii și visez vise aburite în clepsidra timpului. E seară. O seară de duminică. O gară. Și multe peroane unde visele aleargă printre oameni. Privesc oamenii, încercând să le ghicesc poveștile, trecutul, prezentul și viitorul. Privesc cu drag chipuri îmbrăcate în trecut, cu greutăți purtate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am întâlnit. — O greșeală nu e o greșeală, se oprește Guy, decât dacă nu poate fi îndreptată cu nici un chip. În timp ce rostește aceste cuvinte, ochii lui par să se înfunde tot mai mult într-ai mei. Sau sunt doar ușor aburiți de la noaptea de nesomn. N-am fost niciodată prea bună la citit semne. Asta ar fi trebuit să studiez la facultate, și nu dreptul. Mi-ar fi fost mult mai folositor. Licență (cu notă maximă) în Cum Să Știi Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o simt aici, în șira spinării. O simt cum palpită. Astă-noapte m-am lăsat ușor în adâncul ei ș-am simțit cum respiră. BRUNO: E-e! GRUBI: Zău! Respira-ncet, uite-așa, și în jur se simțea ceva cald, parcă aburea în jur. Îți spun eu. Groapa asta e vie. BRUNO: Te-a prostit și pe tine. GRUBI: Ba nu. Mă lipeam de ea și ea zvâcnea. Mă simte. BRUNO: Fugi d-aici! GRUBI: Dacă-ți spun că mă simte? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu puteam să-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la Șoptireanca, și cu nevastă-sa, care până în ultima clipă m-a aburit că ne refacem împreună și... Atunci a apărut Pigasie și mi-a vorbit. Știi cum a venit? Aveam un paing în celulă, undeva în colțul dinspre ușă. Și chiar în zori, când să mă dau jos din pat, paingul coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
totuși vacarmul glasurilor înăbușite devine insuportabil, de parcă aș avea în față 30 de oale sub presiune săltând și agitându-se pe foc. Nu mai au brațe și capete, trupurile li se transformă în capace argintii și în recipiente de pe care aburii și zeama curg fără oprire. Nu-i blamez, îi înțeleg, și eu am fost așa odată. Pe vremea mea obișnuiam să punem ace în scaunul capitonat al profesorului, dar asta e altă poveste. E bine totuși că se rezumă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc școala și ar trebui să intru în flăcări ca să-l salvez pe vreunul, dar nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cântul știut Frunzele-n tangaj și-un bețiv valsând cu ele luna în ceață lul prăbușit doar clisa Abracadabra - de spaima berzei broasca-n pântecul lunii Cu promoroacă-n păr înțelept mai părea miraj sezonal Soare cu dinți dar pământul aburește - iarăși conducta De dimineață program ANL în toi - ciori cu crenguțe-n cioc Farmacii una lângă alta prin oraș - doar trăim bine Via pierdută sub valurile pirului - struguri... de la turci Plută roșie în apa înverzită - pescar daltonist Bătrân în gri
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se mai distingea nimic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
coordonator Prisecaru Violeta Parfumul primăverii Ce anotimp! Renașterea. După frig și săniuțe se arată frumoasa zână, mirosind a iarba și flori, numită primăvară. Îngerași coboară, vestind mărgăritare de argint, lăcrămioare, toporași, ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în drăznețe să apară. Micii gândăcei ies din adormire și zumzăie prin florile îmbietoare și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
concubinaj. Nu simți glontele care mușca din aer în drum spre el. Simți doar căldura. Apoi se prăbuși în noroi, în timp ce Magicianul se apleca deasupra lui pentru a-i pune ziarul pe față. În cealaltă mână ținea ceașca de ceai. Aburea. 8 Văzu laptopul. Apoi auzi sirenele. Duse mâna către locul unde fusese lovit de glonte și simți o durere surdă. Încercă să surâdă. Dar nu reuși. Se apropie de fereastră, lăsând în urma sa urme de noroi și apă, trase perdeaua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc. Cafeaua. Unde e cafeaua mea? Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase o cafea exceoțională. - Pot să-mi pun și ultima dorința? - Dacă vrei... - Vreau să dispari, să dau o declarație în fața Detectivului, să merg la magazin, după
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deoarece ea a jucat și joacă un rol important În viața multor oameni, dar mi se pare cel puțin o desconsiderare și o lipsă de respect față de nivelul actual de inteligență al oamenilor, care nu cred că mai pot fi «aburiți» folosindu-se același limbaj și aceleași argumente slabe, puerile, care poate Îi satisfăceau pe oamenii din epocile demult trecute, care nu aveau același nivel de informație pe care Îl au oamenii de astăzi. Limbajul religiei și argumentația, trebuiau să evolueze
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
pat. Sudul în schimb (cît era el de sud) era un sud neguros și viril, nu-și pierdea vremea. Și când o prindea, sudul o și răsturna în așternut. Și când se pomenea, în cămășuța de noapte frivolă, sub privirile aburite de dioptrii ale singurului Bărbat ce-și luase, pentru prima oară în istorie, libertatea de a cerceta, cu egală competență, Știința, Religiile și Literatura, împinsă înapoi la proporțiile netede și neliniștitoare ale bustului fetiței de 13 ani ce deprindea planorismul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfumurați și au ținut neapărat ca mai întîi să le destăinui cât porți tu la picioare. La tălpi sau în înălțime? I-am făcut un semn și păcătosul de Fuzzy a apărut, după zece minute, c-o pereche de sandale aburite dintr-un magazin. Era o pereche de sandale nemaipomenite, plăpânde, albastre, jupuite parcă de pe-un fluture, și, când le-am ridicat deasupra capului, am răcnit, cu ochii rîzîndu-mi în cap, către ei: "Băieți, asta este!" Apoi i-am trimis
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi va procura și lui o iubită, mai mult pentru a avea ce să-i fure, atunci când va preda poezia pe care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce să-i fure, atunci când va preda poezia pe care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie. Cel mai bătrân sorbi de-a-n picioarele, ștergîndu-și barba cu mâna lată și păroasă. Muierea se uita la el, așteptîndu-și rândul. Le puse dinainte blide de tablă în care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pui de murguleț, Că nu -lam vfndut la preț, Și am luat pe el cinci mii, . Să duc pfine la copii... Cocîrță umplu paharele din nou și hoții băură cu sete. Slugile aduceau tocmai un castron de pământ în care aburea ciorba. Și unde au început să care... Halea Piele cu patru guri, că era hămesit. Câte cinci momite și câte două fleici. Oacă îl înghiontea: - Bă, n-or să te mai ție balamalele... - N-avea tu grija asta, răspunse el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
palme. Viorile iar se îndulciră și guristul o dete pe limba lor: Păi, m-am ușchit de la armată, măi, măi, Pentr-un puișor de fată, măi, măi. - Așa! se însuflețiră pungașii. Chelnerii cărau fripturile, nu mai isprăviseră cu mîncatul.Vinul aburise paharele înalte și străvezii. Avea culoarea prunei brumării și le era mai mare dragul că trăiesc, că sânt liberi și că petrec. Când s-au mai matolit, a început Gheorghe să-și aducă aminte. Îl întreba Bozoncea: -V-au bătut, mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
criminali dacă sângele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adâncime are de privit numai o problemă: ce direcție trebuie să dăm singurătății, acest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]