884 matches
-
într-o seară foarte agitat în garsoniera mea și mi-a povestit ciudat de coerent ce i se întîmplase cu o oră înainte: "M-am suit în tramvai ca să merg la o cunoștință. Din cauza frigului de afară geamurile vagonului erau aburite. Pe scaun, în fața mea, stătea o femeie cam de la țară, într-o canadiană maro murdară și cu o broboadă verde. Nici n-am observat-o până ce nu a ridicat mâna înmănușată grosolan și a șters o porțiune din geamul aburit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi s-a întunecat sau măcar aburit nițel resortul amintirii. (Mi-e frică. Acum câteva clipe stăteam pe canapea privind aiurea la toate acele icoane pe sticlă, unde predomină roșul aprins și azuriul, la clapele gălbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu ușile de lemn scorojit pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sticlă tremurătoare. Când tremurul conteni, Balena îl atinse cu degetul și ne spuse surprinsă: "E tare!" îl cuprinse apoi cu palmele și încercă să-l ridice, dar nu reuși. Balonul era greu ca plumbul. L-am privit tăcute cum se aburește mai întîi ca de-un suflu interior, cum se opacizează până ajunge să pară dat cu var. După câteva minute aveam înainte un ou ca de reptilă preistorică, pe care Balena, ca să și-l recunoască, îl însemnă cu o steluță
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zis că nici măcar nuți penal să fii Coelho dacă poți să scoți dintrțo căcărează de călătorie ratată în Munții Orăștiei Marele Drum. Careți problema? După ce a stat puțin pe gânduri în fața tăcerii mele surpate și a privirii ce mi se aburea încet după lentile, a adăugat senin că altceva așteaptă de la mine, fiindcățmi cunoaște potențialul de zărgheală șițn viață, șițn scris, numai bun pentru trendul ce agită massa jună: direct din stomac sau din creier, la rece, bășcălitor, fără pilde zemoase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
flușturau pe dinaintea apoticarilor neîncrezători. Adevărul e că nu știu dacă așa o fi fost să fie în Chicago, în prohibiție; fizica prezentului s-a învăluit în metafizica trecutului, povestea s-a încețoșat prin trecerea anilor, tot așa cam cum se aburea sticla geamului când stăteam eu iarna, la vremea de grădiniță (căruia i se spunea ghindăgartă sau obodă), gripat eram și în casă mă nevoiam și mă bleojdeam în curte ca să văd cum anume ninge peste brad și peste straturile de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îmbietoare de fragi... Bătrânul a început să migălească ca o adevărată gospodină. Până să mă dumiresc ce pregătește în cotlonul lui, m-am trezit cu o mămăligă aurie răsturnată pe un fund de lemn și cu două străchini în care aburea o tochitură de îți lăsa gura apă... Călugărul a tăiat mămăliga în dărabe potrivite cu o ață deslegată de pe piciorul mesei și m-a îndemnat să facem rugăciunea după cuviință... Astăzi putem mânca de dulce. Așa că așază-te și să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică cu lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări. Am mâncat cu poftă de lup și apoi m-am întins în crivat... Prin fereastra deschisă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bătrânului și apoi am luat-o cătinel către grădina plină de minunății... Când am ajuns la poarta grădinii, am simțit că masa este deja întinsă. Am intrat și confirmarea bănuielilor mele ședea cuminte pe măsuța de sub umbrar... Mămăliga atunci răsturnată aburea din plin pe măsuță. De bine ce ai venit, așază-te colea pe scăunel și... poftă bună! Păhăruțul cu licoare rubinie de pe colțul mesei îmi făcea cu ochiul. Știam gustul licorii și știam cum se bea; doar picătură cu picătură
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de argint. Răsucise în toate felurile mânerul oglinzii ca să se poată vedea din profil, o pusese oblic, dar din profil arăta și mai rău decât din față. Țârâitul ploii de-afară se transformase într-un ropot plin, o ceață umedă aburea geamurile și ascundea chioșcul cu iederă și caprifoi din fundul grădinii. Era frig, foarte frig, oncle Alexandre plecase cu automobilul, avea să se întoarcă, iar Muti și tante Margot aveau să meargă cu el într-o vizită, mâinile îi ieșeau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cobora scara, tropăia ca un căluț atunci când alerga spre Papa, cu brațele larg desfăcute... Cine știe de ce pășea atunci atât de ușor, cu toate că ochii îi erau împăienjeniți de lacrimi. Lacrimile se rostogoleau calde, fierbinți pe obraz, și imediat altele îi abureau ochii, așa cum ploaia de-afară aburea geamurile. Îi era atât de urât și arăta atât de prost în oglindă... Simțea că și nasul trebuie să i se fi umflat și să i se fi înroșit, dar în clipa aceasta nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când alerga spre Papa, cu brațele larg desfăcute... Cine știe de ce pășea atunci atât de ușor, cu toate că ochii îi erau împăienjeniți de lacrimi. Lacrimile se rostogoleau calde, fierbinți pe obraz, și imediat altele îi abureau ochii, așa cum ploaia de-afară aburea geamurile. Îi era atât de urât și arăta atât de prost în oglindă... Simțea că și nasul trebuie să i se fi umflat și să i se fi înroșit, dar în clipa aceasta nu-i mai păsa. Ce bine ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după moda veche : o mustață neașteptat de bogată, față de puful firav - poate blonziu, poate încărunțit - care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului cu capace se petrece de la un buzunar al vestei la celălalt, unde se prinde de vârful creionului mecanic. Redingota și-a îmbrăcat-o corect, n-are însă nici gulerul pus, nici cravata. Pe gheridon, în dreptul lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-au lipit. A mai rămas o mică deschizătură prin care ochiul, orb și mort, privește sufrageria fără s-o vadă. Și totuși, în spatele pleoapelor, tot sufrageria o vede, tot înșirarea solemnă a scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț al datoriei, care, în orice caz, n-au să permită... O așteptare demnă, gravă, ascunzând în nemișcare neliniștea, greu de crezut că vom mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi flămînd și obosit..." Și, uitînd cu toții de vaca ce trebuia mulsă, de porcii care au adormit flămînzi, ori de rațele pitite pe sub lemne, au golit o bună parte din damigeană, așezați în jurul mesei din fața bucătăriei de vară, pe care aburea o mămăligă mare, strălucea în faptul serii albul unei jumătăți de caș pe o strachină smălțuită și-n tigaia de pe foc sfîrîiau bucăți din porcul tăiat în iarnă, pus la păstrare în oale de lut. "Vezi, să fii cuminte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dm aer. Lucrările acestor animale maritime ar trebui deci să producă o scădere anuală a cantității absolute a acestui gaz (ca și îngroparea de materii vegetale) daca alte activități ale naturii n-ar compensa și echilibra această pierdere. Pământul însuși aburește. Din crăpăturile lui, foarte numeroase pe fața pământului, curge gaz de acid carbonic în mulțime și s-amestecă cu aerul ce-l încunjură. El picură în izvoarele de la Carlsbad, vuiește ca din niște foi suterane din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să o facă, nu să se uite. — Nici să vîndă? — Nici să vîndă. Cam prea la fix. De parcă ezitarea lui Patchett cînd Bud făcuse aluzie la materialele pornografice avea nevoie să fie ștearsă cu buretele. — Încep să cred că mă aburești. Trebuie să fie la mijloc vreun mișmaș pervers. Înțeleg că omul se poartă frumos cu fetele pe care le codoșește, dar deja mi-l bagi pe gît pe Iisus În persoană. Să Începem cu „micul studio“ al lui Patchett. Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
erau unicele lui fire În cazul Hudgens. Patchett avea servitori În casă. Bracken locuia singură. O să se ocupe de ea cînd White o să plece din patul femeii. Jack schiță În minte un raport de urmărire plin de minciuni, ca să-l aburească pe Dudley Smith. O ușă trîntită răsunător, ca un foc de armă. Bud White pășea spre mașina lui. Jack se Îngropă În scaun. Mașina plecă. Trecură cîteva secunde și o altă bubuitură de ușă ca un foc de armă. Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și șase nu ne-au lăsat să intrăm În turneul de fotbal fiindcă sîntem negri! La naiba! Trăiască Lolo Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inocență. Poliția plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se mărgini să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întocmai cum mi-l imaginasem, de parcă flăcările nu i-ar fi devastat fața niciodată. Am deslușit oroarea din privirea lui, fără s-o pricep. Am văzut cum Îmi punea mîna pe piept și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
criminali dacă sângele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adâncime are de privit numai o problemă: ce direcție trebuie să dăm singurătății, acest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
groază într-o mocirlă, decât privind nepăsător icoana unei madone. Blestemul e un act religios; bunătatea, unul moral. Știm noi prea bine că morala nu-i decât aspectul cetățenesc al înclinării noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor lăuntrice se ridică aburi avântați spre azur. De simți nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu putea să folosească texte de Împrumut, fără fie și cu un consimțământ doar verbal, telefonic, de la autor. De altfel, Însuși Sandu spune că ,,epoca de aur” parcursă ,,a avut și părți de aport excelent” care pe mulți ne-a aburit Într-un fel sau altul. De ce n-ar fi fost și el unul dintre cei amăgiți la vremea aceea, În ‘78-‘80? Poate de aceea nici ziarul n-a mai declanșat anchetă solicitată. Ulterior, tot În Monitorul de Iași, la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
s-ar simți șezând cât e ziulica de lungă în fața focului din vatră, strâns bine în veșmânt de piele! Are cu ce să se fălească. Așa, să crape proștii de invidie văzându-i statura, fuduliile și mușchii. Ochii i se aburesc. Să o privească pe Albruna trebăluind prin casă. A strâns avere pentru ea, daruri de nuntă, alese cu grijă. Căci la ei nu femeia aduce bărbatului zestrea ca la Roma, ci bărbatul femeii. Îi așteaptă acasă o pereche de boi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră În oraș și se distrau. Ea de ce nu? Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]