622 matches
-
vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di gustari. Poftî bunî
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici s-ar fi bătut în burta lui pe când aștepta ora cinei, și apoi erau o sută de pisici, în vreme ce farfuriile aburinde erau de-acum pe masă, iar Monseniorul spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu cred că voi mai apuca nunta ta. Diana a încercat să continue discuția, dar Rodion a devenit mut. Derutată, fata întreabă: Acum ce fac, cu ce vă servesc? Cu ce vrei. Peste cîteva minute reintră în separeu cu farfurii aburinde pe care le așează frumos în fața lui Rodion. Mîncați, vă rog. Clientul nu răspunde. Privește prin fată, dincolo de ea. Părea un om rătăcit, incapabil să se întoarcă la realitate. Nu poate vedea în exteriorul minții sale. Este un orbecăitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
idee de cal, În fața ochilor li se va Înfățișa „cel mai frumos obiect văzut vreodată“. Erau convinși că armăsarul chiar va necheza și va zvârli din copite, nefiind exclusă nici aterizarea, din când În când, sub statuie a unei movilițe aburinde de bălegar. Istoria a vrut altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme În crupe, coamă, greabăn și copite au luat forma mai puțin grațioasă, dar mai eficace din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
diverși nori trec sfârâind pe cerul tulbure, căprioarele behăie, iar copiii nespălați de la școala generală și copiii debili de la școala complementară se înghesuie în autobuze. Printre ei circulă bacilul sărăciei. Prin tot terciul ăsta de boarfe de lână, umede și aburinde, moștenite de la frații mai mari. N‑au nici un viitor, spune Rainer, sunt condamnați la moarte încă dinainte de a se naște, iar în cap n‑au decât un singur lucru. Imaginile dintr‑un cap sunt la fel cu imaginile din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț înzecit ? Se află cu toții la ora cafelei. Ceștile peste tot, aburind. Se răsfoiesc ziarele, deslușește frânturi din evenimente familiale, mondiale, surprinde obișnuitele știri despre piață și aprovizionare, despre programul televiziunii, despre meciuri și rația lunară de benzină, divorțuri și denunțuri. Așadar : ziua îl recuperează din fundul pâclos, să-și regăsească liniștea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
orbește. Când pruncii Începeau să ne Înghețe și abia mai răsuflau, ne repezeam degrabă să doborâm vreun animal din acela care nu era nici pește, nici porc și nici urs - Îi despicam burta și ne Îngropam copilașii În seul lui aburind, doar-doar le-ar veni culoarea la loc În obraji. Câți dintre ai noștri au pierit? Exact câți au trebuit pentru ca tu să afli povestea călătoriei lui Krog. Exact câți au trebuit pentru ca, Într-o bună zi, să vedem din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
marcau viața și lumina și dimineața, se simțea prezența uriașă și inevitabilă a războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se mișca, În tot ceea ce era neclintit, În roșul viu al unui zid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în care toți reconstituiau sufletul privighetorii / moartea noastră, colaje surprinzând ineditul percepției (acolo, fructele / stricate de sub pat, învelite în manuscrise / apocrife, / pătând și în centru un copac de apă de trandafir, la / rădăcină cu / un crocodil care își clocește / oul, aburind... ) sunt doar câteva scene din trecutul la care poetul se întoarce ca la paradisul pierdut fizic, dar care-i oferă șansa de a l perpetua în conștiință. Atașamentul față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o pledoarie indirectă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
misteriosului incident. Articolul de fond din numărul următor se referea la o vânătă de dimensiuni nemaiântâlnite până atunci, cultivată de un grădinar local. — Deci asta pare a fi situația, am spus, în timp ce ni se servea un platou cu creveți imperiali aburind, înecați în sos gros de ghimbir și usturoi. Tipul avea aproape șaizeci de ani, așa scria, deci nu prea sunt șanse să mai fie printre noi. Ceea ce înseamnă că urma s-a cam răcit. — Începi să faci și tu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceste amintiri, eram nerăbdător să revenim la subiectul nostru. — Îmi povesteați despre Farringdon, copilotul, i-am sugerat. — Era un tip periculoas, Michael. Un om disperat. Findlay ieși din bucătărie și îmi întinse o ceașcă de porțelan crăpată, plină cu ceai aburind. Nu era deloc un om rău. Era capabil de sentimente puternice și de o extraordinară loialitate, aș zice. Dar era un om înăcrit, distrus de împrejurările vieții. Nu reușise niciodată să se așeze; hoinărise ani de zile prin țară, lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înspăimântat, taci! Simțea mirosul înțepător al sângelui care încă nu se uscase. Privi în jur și hotărî să meargă mai departe. Trecu peste corpul celui ucis, pe care-l descoperi puțin mai încolo; pe zăpada imaculată văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă implorare. Croncănitul neașteptat al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a corupt doi dintre ofițerii săi ca să-l ucidă. Apoi Valens a încercat să-l acuze de omor pe regele batavilor, Julius Civilis. În bucătăria enormă, mirosind a mirodenii, bucătarii, paharnicul și sclavii se întorseseră la mese și la cratițele aburinde. Listarius termină de tăiat prazul și puse pe foc o cratiță de cupru în care așeză coastele de porc și picioarele de iepure pe care le preparase mai înainte. Adăugă prazul, indiferent la privirile curioase cu care bucătarul-șef îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de genieri. Deasupra lor, cerul păru că se întunecă, străbătut de ascuțitele pila. Ca să scape de masacru, unii începură să alerge spre laturi, căutând să ajungă în pădurea de unde veniseră. Alții îi urmară, urlând. — Am învins! - un soldat scoase lama aburindă a gladius-ului din pieptul unui quad prăbușit la pământ. Am învins! Glasul lui triumfător acoperi strigătele quazilor rămași, care încă mai încercau să se apere. — Antonius Primus a învins! Antonius trase de frâu și își opri calul. În fața lui, scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Calvia Crispinilla îl găzduise și îl îngrijise personal când delirase din pricina febrei. Acum se apropia de el. Mergea desculță prin iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-a recomandat-o o femeie din Thessalia. Oamenii spuneau că e vrăjitoare. Se pricepea de minune să vindece. Bea acum. O să-ți alunge definitiv febra. Se așeză lângă Antonius la o măsuță, sub copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-ți aperi spatele. Nu mă refer doar la Vitellius, ci și la aliații tăi. Tu ești imaginea unui zeu, și bărbații nu vor tolera asta la alții. Vor încerca să te doboare. Ieși repede și se întoarse cu un vas aburind, urmată de un servitor ce ducea un sac de piele. La porunca stăpânei sale, puse sacul pe masă și ieși. — Bea, îi zise Calvia lui Antonius, întinzându-i vasul; apoi arătă spre sac: Aici sunt monede de aur. Multe... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vizita s a terminat. În sfârșit am urcat în tren și, în fine, a început greva salariaților de la mișcare care a paralizat orice mișcare. Pe la prânz am revenit acasă unde, spre bucuria tuturor, ne-am strâns în jurul castronului cu urzici aburinde. Le adusese mătușa Evlampia de pe șanțul vernisat acum trei ani de Primărie în spatele blocului. O liniște calmă și o micuță întrebare atârnă ca un bec de 15 wați deasupra fericiților meseni: Dar dacă or fi urzici otrăvitoare? URNA SCAPĂ TURMA
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a Întrebat-o dacă vrea să-și bea cafeaua iar bătrîna a spus nu, mai bine-un ceai cu lămîie, mă duc să mă Întind un pic În pat, nu-s În apele mele. CÎnd femeia a venit cu ceaiul aburind, doamna Simionescu i-a spus lin Într-o singură frază știi, chiar nu mă simt bine deloc, cred c-o să mor, la revedere. Și-a murit. Fără să mai apuce să urmărească nivelului de trai concav al poporului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o masă vecină. De ce nu ai răbdare? Așteaptă, că am să vă spun. Toate la rândul lor - a răspuns Pâcu, cam cu țâfnă. Tocmai atunci, dinspre cuhne a intrat Măriuța crâșmărița, cu un chersân învârfonat cu plăcinte poale-n brâu aburinde, iar din urmă o seconda Costache crâșmarul, cu o oală burduhoasă plină cu vin răcoros. La vederea acestora, s-a auzit murmurul cărăușilor, ca semn că au scăpat de așteptare. Cinstiți gospodari, dați ulcelele mai aproape, să vi le umplu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
amenințat glumind moș Dumitru. Mulți au spus și nu m-am tuns. Nici de data asta nu m-oi rade - a răspuns cu indiferență Pâcu. Costache nu s-a lăsat rugat de două ori și a umplut ulcelele cu vinul aburind. Moș Dumitru și-a tras ulcica mai aproape, a adulmecat-o ca un copoi și a gustat apoi pe îndelete, în timp ce îl căuta din priviri pe Hliboceanu. Hlibocene, acum nu mai poți da înapoi. Vrei-nu vrei, trebuie să povestești pățania
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el, uitîndusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump din păr de cămilă și nici mănușile din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap cînd purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
profesor Hliboceanu. Și, până una-alta, doamna Măriuța ne va aduce câte o cafea, ca să Încălzim puțin atmosfera... În scurt timp, secretara a intrat, ca o adiere de vânt, purtând cu eleganță tava pe care se aflau ceștile cu cafea aburindă... După ce fiecare a gustat din cafea, directorul a deschis vorba. ― Povestește-ne, te rog, cum s-au petrecut lucrurile cu urgența de dimineață. Cred că vorbim despre același caz... ― Fără doar și poate. Toți oamenii din serviciul nostru se aflau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă face să cred că ați pus voi ceva la cale. Ia să vedem noi dacă simțul meu de cercetaș mai funcționează - a răspuns Petrică. În acea clipă, În uralele comesenilor, a intrat nenea Mitru, cu două străchini cu gogoși aburinde... După ce le-a așezat pe masă, a vorbit, mai mult pentru sine: ― Fugi, băiete, și adu celelalte două străchini, că bieții oameni or fi flămânzit de aseară până acuma... La o vreme, s-a auzit glasul lui tata Toader: ― Apoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
meu, tata Toader, mamei Maranda - vă așteaptă cu mare nerăbdare să văăă... ― Da’ cu ce-am greșât noi, fratili meu, di ni așteaptă cu cociorva? - a Întrebat tata Toader. ― Cociorva am ascuns-o eu după ușă, da’ vărzările au rămas aburind. Și au o miroaznă de te doboară! ― Dacă-i pe-așa, atunci am descoperit inamicu’ și nu avem alta de făcut decât să-l lichidăm - a concluzionat tata Toader râzând. Între timp, au ajuns În fața jupânesei, care i a Întâmpinat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]