21,363 matches
-
întreb cam în ce fel vedeți relațiile dintre scriitorii români și scriitorii străini, sau relațiile dintre cultura română și cea europeană? V. I.: E un subiect prea vast, de aceea mă voi limita la un aspect. Ar trebui să punem accentul mai precis pe lipsa de legătură a culturii românești și a intelectualității ei actuale cu scriitorii din celelalte țări foste comuniste. Ma gândesc întâi la Praga fiindcă - spre deosebire de celelalte capitale unde există totuși zvârcoliri politice, schimbări nu seismice, dar care
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
scris Iordan Datcu despre "receptarea critică a Proverbelor românilor în presa vremii " rămâne ca o pagină solidă de istorie a folcloristicii românești. La fel de documentate, de atente la nuanțe sunt și comentariile din fișa consacrată lui G. T. Kirileanu, cu un accent special pe corespondența dintre acesta și Artur Gorovei, directorul revistei "Șezătoarea ", dar și cu alți literați și cărturari ai timpului, între care folcloriștii basarabeni Gheorghe V. Madan și Tatiana Gălușcă-Crâșmaru. Din corespondența cu Gheorghe V. Madan sunt reproduse 20 de
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
că muzica e totuși o artă temporală, că peisajul din dreptul urechii e bine să plece, să se miște: sonoritățile se schimbă, fie și infinitezimal, de la o secundă la alta, o modulație, un glissando, o cezură, o nouă pulsație, un accent, un incident timbral ori spectral îl modifică ireversibil. Oricât te-ai strădui să o prezervi, clipa sonoră nu poate fi păstrată. Decât doar dacă o abandonezi în favoarea alteia. O altă clipă. Mereu alta. Lucrarea muzicală curge prin clipele pe care
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
Șhie shie”, adică „mulțu mesc” - este primul cuvânt pe care trebuie săl învețe oricare călător prin China, iar „yeye” înseamnă bunic din partea tatălui, adică... eu. Bunica din partea tatălui se cheamă„nainai”, bunica din partea mamei este„lala” și bunicul „laye” (cu accent pe e) - complicată limbă!... Revenind la urarea Și nien quai lă!, care este repetată de sute de miliarde de ori (!) în timpul Anului Nou chinezesc - eu așa am înțeles să transcriu fonetic urarea „An Nou fericit” în limba lui Confucius, fără
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
și prietenul nostru, traducătorul Pham Viet Dao, școlit la Iași, ne-a promis că, după ce vom merge spre Munții Tam Dao ne va arăta un "Ha Long pe uscat" și anume Tam Coc. Tam înseamnă și trei și opt, după accent. Aici înseamnă trei. Tam Dao - trei piscuri în munții dinspre Himalaia, Tam Coc - trei peșteri. De fapt este vorba de trei tuneluri naturale, săpate de apă în calcar, prin care am trecut cu barca pe un lac, nu albastru, dar
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
nici simplele enumerări " nici concluziile nuanțate (și nici spațiul " din păcate) nu ne ajută să rezumăm exact momentele decisive ale Festivalului. Tema colocviului: Șansa literaturilor Ťmiciť/ Ce și cum se traduce?/ Ce și cum se promovează în domeniul literaturii? Cu accentul bine mutat pe atomismul problemelor teoretice către sprijinirea instituțională a exportului de literatură română. Pornind de aici " mai toate întrebările se pot rosti alternativ. Cum definim o literatură mică? Literatura română are un statut " derivând din limbă " de circulație restrânsă
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" - 2006 () [Corola-journal/Journalistic/10266_a_11591]
-
exemple dau nota dominantă. Unde se afla dificultatea? Funcționând, în ultimii ani, în diferite comisii la Academie, la Ministerul Culturii și Cultelor și la Ministerul Educației și Cercetării, am putut desprinde anumite trăsături de ansamblu. În producția de carte românească, accentul cade pe tradiții locale, nevoia relației cu lumea este slabă. Interesul pentru trecut este mai mare decât interesul pentru prezent. Revistele de cultură, cu câteva excepții remarcabile, urmează același pattern. Drept rezultat, editurile românești (poate cu vreo două excepții pe
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
și ideologic, încetează să mai existe oficial; paradigma artistică nu se pierde, dar cunoaște doar manifestări marginale. Modelul sovietic impune o nouă doctrină și un nou tip de arhitectură identitară; dar, deși în câteva momente, sistemul a încurajat particularizarea prin accente "naționale" a arhitecturii din țările blocului comunist, aceste tendințe nu au fost recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea istorică; pentru că
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
formele suficiente sieși, prin refuzul oricărei transcendențe impuse a imaginii, prin perfecta colaborare cu materialul și printr-o impecabilă stăpînire a tehnicilor - de la modelajul cald la detaliul auster, de la pulsul sangvin la frigiditatea industrială și de la desenul geometric sau cu accente ironice la arderea fără greșeală - " expoziția este un comentariu decorativ - un joc de suprafețe spectaculoase și de existențe umile - al lumii însăși. Deși artista folosește cu voluptate imaginea figurativă, atît în tridimensional, cît și în desen, deși se joacă insistent
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
de la Cluny, se spune și licornă. Pe de altă parte, Tracy Chevalier și-a intitulat cartea The Lady a n d the Unicorn și nu The lady w i t h the Unicorn. Romanciera schimbă astfel sensul clișeizat atribuit tapiseriilor. Accentul cade, chiar din titlu, pe confruntarea dintre doamnă și licorn, și nu pe ideea de licorn - podoabă a doamnei. Sîntem avertizați, încă din titlu, ca și în original, să ne așteptăm la altceva decît am fost obișnuiți să ne așteptăm
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Nedelcovici a tipărit, de curînd, în condiții grafice excepționale un album intitulat Lectorul de imagini și subintitulat Vandalism arhitectural în București, 1980-1987. Comentariile la teribilele imagini au apărut, cele mai multe, în România literară în 1994. Sînt mai multe capitole ale vandalismului, accentul căzînd pe distrugerea cartierului în care tronează astăzi Casa Poporului și blocurile așa-numitului Centru Civic. Bujor Nedelcovici le-a fotografiat el însuși, nu fără riscuri, de la fereastra apartamentului său din Blocul Scriitorilor ori, pe furiș, de pe șantierele și dintre
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
eticheta de "generație exhibiționistă" este totuși evidentă în multe cazuri. În afara celor explicit provocatoare, restul scrierilor gravitează în jurul unui nucleu modificat, în care particula voyeuristă joacă un rol mult redus cantitativ și schimbat calitativ. Multistratificate în redarea realității, romanele plasează accentul grav asupra descoperirii de sine în relația cu Ceilalți mai degrabă decât să insiste asupra Cuplului ca element definitoriu al identității individuale. Prozatorii sinelui sunt, prin excelență, purtători de cuvânt ai universurilor fragmentare. Așa cum foarte puține dintre cărțile lor au
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
românesc, "cel mai extins manifest literar cunoscut", în care scriitorul ar vrea să demonstreze că "postmodernismul generației sale are origini Ťsănătoaseť, s-a ivit ca o urmare firească a experimentelor ce clocoteau în subsolul ostracizat al literaturii române" (p. 16). Accentele critice la adresa "optzecismului" nostru sunt frecvente la Bogdan Crețu, ele vizând însă mai degrabă acțiunea publică a unora dintre componenții acestei generații, decât operele lor propriu-zise. Și mai exact, criticul de la Iași constată cu un tăios amuzament discrepanța dintre cărțile
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
politică sunt la ordinea zilei, fiind răsplătite cu posturi călduțe, favoruri etc. După trecerea în revistă a păcatelor de care se face vinovată intelighenția occidentală este rândul intelectualului român să se prezinte în fața judecății lui Adrian Gavrilescu. Discursul autorului capătă accente de pamflet, vizibile și în subtitlurile senzațional-comice ale capitolelor. Situația de la SNSPA, unde corpul profesoral are o componență preponderent feminină, este analizată într-un subcapitol intitulat "Mormanul de poșete". Aceeași instituție primește titulatura de "Atelierul de lectori și conferențiari". Evoluția
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
Rodica Zafiu În ultima vreme, se răspîndește tot mai mult varianta de accentuare edítor (cu accentul pe i, deci pe silaba mediană), care concurează forma corectă, conformă normelor actuale, cu accentul pe o (pe silaba finală): editór. Tendința e mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
Rodica Zafiu În ultima vreme, se răspîndește tot mai mult varianta de accentuare edítor (cu accentul pe i, deci pe silaba mediană), care concurează forma corectă, conformă normelor actuale, cu accentul pe o (pe silaba finală): editór. Tendința e mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în germană, nici în rusă, în limbile romanice are accentul pe finală, iar în latinește, la nominativ, avea accentul pe prima silabă" (,Nume de agent", 15.05.1969, articol reprodus în Puțină gramatică, II, p. 175). În momentul de față schimbarea pronunției, tot mai frecventă, este dublată de o modificare
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în germană, nici în rusă, în limbile romanice are accentul pe finală, iar în latinește, la nominativ, avea accentul pe prima silabă" (,Nume de agent", 15.05.1969, articol reprodus în Puțină gramatică, II, p. 175). În momentul de față schimbarea pronunției, tot mai frecventă, este dublată de o modificare semantică: termenul editor circulă în română cu mult mai
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
românești nu s-a folosit foarte mult termenul editor cu acest din urmă sens: s-a preferat, cel puțin în ultimele decenii, fie recurgerea la substantiv ("ediție critică de..."), fie termenul coordonator. Editorul a rămas mai ales reprezentantul editurii. În ceea ce privește accentul, lucrurile sînt puțin mai complicate. Dacă nu am fi avut atestări mai vechi ale variantei edítor, am fi putut crede că, sub influența englezei (în care editor e accentuat pe prima silabă: é), accentul s-a deplasat dinspre finalul cuvîntului
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
rămas mai ales reprezentantul editurii. În ceea ce privește accentul, lucrurile sînt puțin mai complicate. Dacă nu am fi avut atestări mai vechi ale variantei edítor, am fi putut crede că, sub influența englezei (în care editor e accentuat pe prima silabă: é), accentul s-a deplasat dinspre finalul cuvîntului, fără a ajunge totuși într-o poziție prea puțin specifică românei. De fapt, trebuie să ținem cont de o preferință românească pentru accentuarea pe silaba penultimă, dar mai ales de modelul oferit de cuvinte
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
parțiale cu sens obiectual. Se specializează astfel un masculin (cu pereche feminină), de denumire a unei funcții sau profesii umane (un director, un corector - niște directori, niște corectori; o directoare, o corectoare) - diferențiat de neutrul instrumentului, al cărui plural are accentul doar pe silaba -tor/-toa: un director / niște directoare; un corector (de texte) / niște corectoare. De altfel, și editor a dobîndit un sens similar recent, pentru forma neutră: "Care este (de regulă) opțiunea din meniul File care ne permite ieșirea
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
un editor?"; "Editoarele de text sunt programe utilizate pentru redactarea și. tipărirea de scrisori și alte documente" etc. Pentru cuvintele regizor și revizor norma din 1982 impunea clar accentuarea pe finală (regizór, revizór), deși în uz era deja foarte răspîndit accentul pe silaba penultimă (pe care Graur o considera, în articolul citat, tot o abatere și o ciudățenie); DOOM 2005 validează accentuările regízor și revízor, indicîndu-le ca singurele corecte. Ce se va întîmpla cu edítor? Se va impune ca atare? Se
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
necesarului, celălalt al jocului. Unul tinde spre marea simplitate, celălalt spre întortocheat, spre belșugul amănuntelor, pînă la pierderea firului călăuzitor. Unul are arhitectonică (a se vedea îndeosebi operele mari, dramele și filosofia), celălalt o egalitară subliniere a concretului plastic, fără de accente distribuite ierarhic într-o largă viziune de ansamblu. Etc.". Chiar dacă am staăbili o umoare intemperantă (Șerban Cioculescu nota ritos că Blaga "nu suferea să fie comparat cu Arghezi"), poziția "poetului de la Cluj" posedă o bază speculativă. Nu o dată, în decursul
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
cuvântului, întrunirii, credinței și proprietății"10. Pentru conservarea și perpetuarea acestui spectru de libertăți, pe care Zakaria le reunește sub sintagma "liberalism constituțional", este mai util să insistăm pe importantă liberalismului decât pe aceea a democrației 11. Această schimbare de accent este cea care ne interesează în acest studiu, împreună cu conștientizarea nevoii de a relegitima liberalismul printr-o nouă retorica a sa, printr-un marketing mult mai pragmatic și care să asume o segmentare iremediabila a publicului 12. Altfel spus, si
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
beneficiat de sprijinul oferit de științele naturii, care dispuneau de un capital simbolic enorm. În acel moment istoric, liberalismul ca element central al retoricii politice iluministe s-a împletit cu retorica științelor naturii. Însă aceasta din urmă împrumutase foarte multe accente din reflexele arsenalului presuasiv al retoricii religiei că activitate umană paradigmatica. Sau, în cuvintele lui Rorty, "luminismul și-a țesut mult din retorica sa politică în jurul unei imagini a omului de stiință că un fel de preot, drept cel care
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]